Oare ce trebuie sa iti admir mai intai, Ramona? Modelul cusut sau daruirea cu care faci totul in viata ta?
Te felicit pentru frumoasa contesa si pentru gestul tau.
Pentru daruirea ta, am doar laude si o mare plecaciune in fata, alaturi de o rugaciune catre Bunul Dumnezeu sa iti dea sanatate si putere.

Te imbratiseaza cu caldura,

Draga mea, Nuti, pe toti ne iubeste Cineva, acolo Sus. Cu bine Sa vina si la tine, in casa si inima ta.
Te pup dulce si pe tine si pe zambareata de Alexa (marca Laura) si pe printii tai minunati (Toni si Maria-Sarah).

Adnana, iti doresc o carare cu primavara in cale si tie.
Te pup dulce si pe tine si pe cei doi indragostiti langa care traiesti bucolice povesti danteniene.

Cri Zuza, eu iti multumesc.
Te pup dulce si pe tine si pe baiatul acela minunat.

Nadina, tinerete frumoasa si involta, cred ca ai oscilat intre doua cuvinte, fapt ce m-a emotionat. Subconstientul este uneori mai puternic decat vointa noastra si ii multumesc in cazul tau.
Te pup dulce.

Ralu, eu fac o plecaciune catre tine pentru ceea ce faci acum pentru micutul tau print.
Ii doresc multa sanatate si sa se refaca ca Fat-Frumos din poveste.

Cred ca trebuie sa admiram ca facem ceva in viata. Prietena mea, cea care semana cu contesa Varvara cusuta de mine, a plecat la Ceruri. Am privegheat-o si i-am admirat linistea si impacarea ce se citea pe chipul ei. Rememorand tot ceea ce stiam despre ea, am inteles ca Varvara mea a facut multe lucruri admirabile la viata ei. Am fost fericita ca am putut sa ii arat recunostinta, chiar daca acest lucru a avut loc cu intarziere.
De dincolo de mormant, m-a facut iar sa vars lacrimi cand o ruda de-a sa m-a anuntat ca cea mai pretioasa carte din biblioteca ei, imi apartine. A gasit-o impachetata in hartie de cadouri de Craciun, deci atunci avea de gand sa mi-o inmaneze.

Te pup dulce si iti doresc si eu sanatate si putere.

Istoria a ceea ce am rumegat un timp indelungat a fost o scena care m-a cutremurat cand am retrait-o cu ochii mintii, dupa ani.
Eu si sotul meu eram (prea)tineri si traiam acea fericire euforica specifica unei anume varste cand tot ce zboara se mananca. Aveam o masina cu care cutreieram locurile despre care aflasem ca sunt speciale si aveam impresia ca suntem doi fluturi carora trebuie sa li se respecte intimitatea trairilor (natangi ce eram!).
Matusa sotului meu avea un stil aparte de a se agata de noi, in aceste excursii. Nu stiu cum reusea sa il imbrobodeasca pe sotul meu, dar mai mereu ne acompania.
Rememorarile mele mi-a adus aminte de o scena la care nu am gasit cheia nici pana in ziua de astazi.
Eram intr-un amurg frumos de vara (ne intorceam spre casa) cand matusa sotului meu, zarind un lan cu maci si margarete a strigat la sotul meu sa oprim masina pentru ca vrea sa se plimbe printre flori. Sotul meu s-a conformat, dar pe mine m-au luat toti nervii. Tin minte ca nici nu a coborat biata femeie din masina cand am rabufnit si i-am spus sotului meu ca matusa-sa este o scorpie nesimtita. El a tacut pentru ca in oglinda retrovizoare a vazut-o pe femeie care era langa masina si care a facut stanga-mprejur, s-a urcat in masina si ne-a spus ca nu poate sa se plimbe ca a apucat-o un carcel urat la picior.
Acasa, am incercat sa ne dam cu parerea daca matusa auzise ce spusesem eu sau nu. Nu am putut stabili acest lucru niciodata, desi am reluat discutia de n-ori. Cert este ca matusa sub pretextul (?) ca are probleme cu calcemia si inima, nu ne-a mai insotit niciodata.
Amurg de vara l-am primit de la o prietena, cadou de ziua mea si intentionam sa il cos pentru mine, numai ca pe masura ce campul de maci si margarete s-a asternut pe panza, amintirea aceea nu mi-a dat pace. Iata motivul pentru care acest goblen a ajuns la matusa sotului meu, o batranica neputincioasa acum, dar la fel de inimoasa ca in tineretele ei. M-a servit cu peltea de gutui si mere in timp ce eu ii aduceam aminte de carcelul din acea excursie cand ea ar fi vrut sa se plimbe prin lanul cu flori. Nu si-a adus aminte sau s-a facut ca nu si-a adus aminte (?!). M-am simtit in acea clipa ultimul om de pe lume si am strans-o la piept cu mare iubire in inima mea. Niciodata nu am observat ca a incercat sa descurce itele lumii singura, ca a fost puternica pentru toata familia, ca a plans si s-a bucurat pentru fiecare eveniment din familia noastra. Mi-am adus aminte cum ii cosea lui Angel pieptarase cu broderii florale si cum incropea din te-miri-ce spielhosen-uri pentru el. Pentru mine a fost o persoana de umplutura si atat. Vai mie! In infatuarea tineretii mele (dubios de lunga pentru o persoana ce se vrea cerebrala!) nu am vazut frumusetea morala a acestei fiinte speciale.
Nu ma simt spalata de pacate prin darul pe care i l-am facut. Penitenta mea vizavi de modul in care m-am comportat pana acum fata de ea, abia acum incepe.



Exista multe greseli in acest peisaj vizavi de diagrama, iar fotografia este asa cum este pentru ca fost facuta cu un obiect rudimentar. Am incercat sa mai repar ceva pe la ea ca sa nu fie evident pentru voi.

Va pup dulce pe toate.

Ramona, felicitari pentru frumoasa-ti contesa cat si pentru peisajul superb. Stai linistita caci nu se observa nici o greseala, florile sunt minunate.
Stiam ca esti o gargarita inzestrata cu un suflet cald, iar povestirile tale mi-au dovedit asta inca o data.
Te admir draga mea pentru tot ceea ce faci pentru fiul vostru, pentru cei dragi.
Te pup.

Nu se observa nici o greseala.
Sunt sigura ca matusa sotului s-a bucurat de acest model la fel cum s-a bucurat atunci cand a vazut acel camp in excursie.
Felicitari pentru aceasta finalizare, dar si pentru frumosul gest.

Ramona, campul tau cu maci si margarete imi place mult, iar istorioara care il insoteste il face si mai pretios.
Ma bucur de fiecare data cand citesc ce scrii, iti admir energia, spiritul, vointa.
Te imbratisez cu drag.