Cu mult timp în urmă, într-un sătuc, se găsea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un cățeluș mititel, vesel din fire, aflând de acest loc, s-a hotărât să-l viziteze.
Când a ajuns, sărea fericit pe scări și a intrat în casă. S-a uitat pe hol cu urechiușele ciulite și dând din coadă.
Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alți 1.000 de cățeluși fericiți, care dădeau din coadă ca și el. A zâmbit, și a primit înapoi 1.000 de zâmbete, la fel de calde și prietenoase. Când a plecat, s-a gândit: “Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!”.

În același sat, alt câine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărât și el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, și capul lăsat. Când a văzut 1.000 de câini neprietenoși uitându-se la el, s-a speriat și s-a zbârlit pe spate, mârâind. Când ceilați 1.000 de câini au început și ei să mârâie, a fugit speriat. O dată ieșit afară, s-a gândit: “E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată”.

Morala: Toate chipurile sunt oglinzi.

Text: Editura For You

Frumoasa povestioara. Fie sa invatam din ea si sa ne pastram sufeltele mereu vesele sa ne bucuram de oglinidrea lor.