|
Necunoscuta care se vindea
N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era,
Dar fiindca ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit “Fluiera-vânt” -
Si fiindca ma ruga staruitor
Sa-i fiu si eu, din când în când, cumparator,
Sinceritatea ei m-a-nduiosat
Si-n cadrul pretului fixat -
Un pret absurd,
Ridicul
Si meschin,
Cu care-as fi baut un kilogram de vin -
M-am îmbatat de gura ei
Si-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit…
Dar vai!…
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar si altora!…
Si-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumparau la fel - mai pe nimic -
Caci ea - flamânda vesnic - se grabea
Sa-si vânda gura dulce ca la tarapana!…
Eu singur doar nu m-am sfiit sa-i spun
Ca-s gata sa-i ofer un pret mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spalat pe mâini cu pretul meu…
Si-atunci -
De teama sa n-o bat,
Sau s-o ucid
Si s-o ascund sub pat -
Desi-o iubeam, am renuntat la ea
Si n-am mai vrut sa stiu cine era!…
Dar într-o zi cu ploaie si cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Si-a disparut…
Si nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parca, în pamânt,
Cu numele-i mereu necunoscut…
Si totusi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altadata, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai…
Am regasit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsa de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Si-astepta
O zi sa-mi mai aduc aminte si de ea!…
Dar ce pacat
Ca regasirea ei m-a-ndurerat…
Si-n loc s-o mai sarut -
Cum as fi vrut -
Am început sa plâng cu-adevarat!…
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei fotografie,
Pe care mi-o daduse numai mie!…
Si-acum,
Cred c-ati ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea…
Era chiar tineretea mea!…
Ion Minulescu - Romanţa Tinereţii
_________________
Doruletz Mic - Gargarita-Romantica
|
