Colindă-mă!

Cu tâmpla lăsată pe genunchi de poveste
Ascult colindătorii în noaptea cea sfântă.
Târzie-i zăpada căzută pe creste
Tăcută, sfioasă lună ne-ncântă.

Colindă bland şi frumos un copil din vecini
Cu glas îngeresc, tremurând pentr-un ban.
Te-ndeamnă să-l vezi, îndeamnă să-nchini
În cinstea bătrânului, mult trecutului an.

Îmi umplu sufletul de cânturi divine
Şi uşa deschisă la casă-am să las.
Colindă-mă, dragule, în ceasul ce vine
Şi-apoi, peste noapte- om sta la taifas.

Când îngeri de cânturi cerul îndoaie
Rămâi lângă mine ca primă văpaie.
În treacăt de şoapte, în lumi cristaline,
Pe umăr de noapte colindul mi-l ţine.

Când Domnul se naşte, munţii se-nchină
Rămâi lângă mine până-n primă lumină.
Colindă-mă, dragule, în dor, dor de mine
Şi-apoi ne-om trece şi prin cele coline.

Ascultă în iarnă colindul anului dus,
Rămâi lângă mine până-n ultim apus!
Colindă-mă, dragule, în prim răsărit
Iar eu îţi voi spune: Bine-ai venit!


Florina Cojocaru

Lenuta, multumesc.
Colindele m-au emotionat intotdeauna.