Semnez, cu dor:

In incercarea de a aduce la indemana informatiile resuscitate de Lenuta si de Alexa (https://www.rogoblen.ro/forum/viewtopic.php?f=7&t=11464&start=250), gargarite ce au avut ocazia sa interfereze cu Doruletz si Laura, - dupa copierea linkului am ajuns aici. Am recitit doar de la pagina 29 pana spre final si nu mi se mai opresc lacrimile. Ce impact a avut Laura asupra noastra!
Am vrut sa telefonez unei persoane ce cred ca ar putea sa ne spuna unde este Laura, dar m-am oprit pentru ca o intrebare <Laura mai exista?> m-a facut sa ma opresc.
Da, cu siguranta, Laura exista si va exista intotdeauna in inimile in care ea a depus toata dragostea ei, caci cum altfel sa cataloghez aceasta daruire de sine, aceasta empatie imensa pentru fiecare fiinta din gradina?
Laura, oriunde ai fi, te imbratisez cu toata caldura fiintei mele, iti zambesc asa cum tu m-ai invatat si iti multumesc ca existi.

Cand am deschis topicul in aceasta dimineata, am simtit o bucurie, gandeam Laura mea a facut o minune!, dar si o mare durere ce ma sfasia pe dinauntru.
Plang si plang de dor pentru Dragele noastre ingerase. Cred ca acolo unde sunt, sunt tare mandre de ceea ce au sadit in inimile noastre.
Nu exista zi in care sa nu ma gandesc la Nalucuta, la Laura, la Ioana.
Plang si imi cer scuze.
Zambesc si zambesc asa cum numai Laura m-a invatat.
Si, da, Laura chiar face minuni!