Buna dimineata Monica si dragi gargarite!
Onuta, eu sunt prima care servesc o cafea cu tine, ca sunt cam somnoroasa.
Sa va povestesc aventura mea de weekend. Dupa cum spuneam acum ceva vreme, sambata am avut concurs la Tg. Mures cu Mihaita. Ne vorbisem ca procedam ca la Bacau, adica tati merge cu Mihaita, iar eu raman cu Stefi acasa, pentru ca starea de sanatate a celui mic nu permitea o deplasare in familie. Din pacate insa socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, tati fiind nevoit ca sambata sa fie neaparat la facultate. A ramas o singura solutie, aceea ca eu sa plec cu Mihaita sambata dimineata la o ora cat se poate de mica si Stefi sa ramana acasa cu bunica si tati (dupa ce termina cu scoala).
Cred ca asa ne da Dumnezeu incercari pentru a ne cunoaste adevarata capacitate si putere. Va dati seama ca Stefi fiind bolnavior, nu a dormit deloc vineri noaptea, deci nici eu, incercand sa scad febra rebela. La 2.30 am pornit la drum cu puiul cel mare. Am avut un drum cumplit, cel putin pana am intrat in judetul Neamt. Pe la Pascani era o ceata de imi venea sa ma intorc, dar am lasat incet, am spus o rugaciune si am trecut. Am avut noroc in Borsec in munti ca am avut un autocar in fata si am mers in urma lui si am trecut cu bine.
Una peste alta, la 8.30 eram deja in Tg. Mures la bazin. Am fost dezamagita de organizare, chiar nu ma asteptam. Parintii nu aveau unde sta, din punctul acesta de vedere Bacaul a dat clasa. Nu se auzea nimic aproape, copiii erau derutati si pierdeau startul, iar cronometrajul electronic a facut figuri.
La proba de inot liber Mihaita a obtinut locul 7 din 18 pentru categoria lui de varsta. La spate insa, Mihaita a iesit primul din seria lui, doar ca nu a mers cronometrul, iar domnul de la finish cu cronometrul manual nu a trecut timpul. In consecinta, pe listele finale cu rezultate, Mihaita apare la proba pe spate ca neprezentat, ceea ce mi-a lasat un gust cat se poate de amar. Am trimis sesizare organizatorilor, a scris si antrenorul baiatului, mai ales ca aceeasi situatie s-a mai repetat cu o fetita de la noi. Raspunsul a fost ca le pare rau, atat. Sper ca data viitoare va fi mai bine.
La intoarcere am avut noroc ca tati ne-a iesit inainte si a condus el ultima jumatate de drum. Isi facuse griji ca ma simtise ca sunt extrem de obosita si ingrijorata si a profitat de faptul ca un prieten de-al nostru pleca la Tg. Mures si ne-am intersectat pe drum. Am ajuns bine, am preluat un prunc necajit si bolnavior si acum suntem in regula cu totii.
In speranta ca nu v-am plictisit cu aventurile mele, eu va doresc o zi blanda de toamna, cu multa caldura si soare in suflete.
Cu drag,
Ioana, eu am zambit cu gura pana la urechi cand ti-am citit peripetiile pentru ca te-am descoperit (a cata oara!) o femeie puternica si o mama dedicata.
Si lasa-ma sa cred ca sotul tau nu a facut gestul acela numai pentru copilul lui.
Trimit o ruga catre arhanghelul Rafael sa aiba grija de puiul mic, iar pe Mihaita saruta-l si din partea mea pentru izbanda (organizare proasta si depunctari, vezi si experientele Georgetei cu fetita ei).
