Buna dimineata, Monica si dragi gargarite.

Vin si eu la o cafea alaturi de voi. Sunt multumita ca saptamana aceasta Stefi nu a mai facut febra, a mers toate cele cinci zile la cresa si s-a acomodat, nu mai plange decat dimineata. Si daca pana saptamana aceasta era un chin drumul pana acasa, acum am fost in regula. A fost grea perioada de acomodare si sunt constienta ca nu s-a terminat cu totul, dar ce a fost mai rau a trecut.

Mihaita in schimb a facut si el viroza, fara febra ce-i drept, dar cu tuse si secretii urate. Este sub tratament si speram sa treaca in cel mai scurt timp.

Ieri am avut parte de o intalnire frumoasa. M-am intalnit cu fetele, - Vero, Oana si Elena si mi-a facut o reala placere. Si ca sa fim ocrotite, am avut si un barbat cu noi, in prezenta domnului Stefi care cel putin pe Elena cred ca a topit-o, daca nu ma insel. Astept fotografiile ca sa aduc dovezi in topicul potrivit.

Va doresc o duminica frumoasa, cu soare in suflete macar, pentru ca afara vremea este mohorata.


Ioana, iti trimit vremea de la noi (este cald, cer senin si o blandete de soare) si multa sanatate lui Mihaita.
Cu drag,

Buna seara, draga Monica, dragi gargarite.
Lipsa mea de pe forum are un motiv intemeiat. Sotul meu este cu mana dreapta in ghips, cu doua degete rupte.
V-am vizitat pe fiecare in parte, insa nu am apucat sa va scriu cate ceva.
Va doresc spor in tot ce faceti.


Simona, ti-am dus grija.
Luand partea cea buna, bine ca s-a intamplat acum cand intram in hibernare. Jumatatii tale ii doresc vindecare rapida, iar tie putere.

Buna seara, dragi gargarite,
Buna seara, Monica,

Acum la ceas de seara am pregatit o cafeluta si un ceai si le las pe masuta pentru doritoare.
Onuta, multumesc pentru cafeluta cu aroma de toamna. A fost foarte gustoasa.
Simona, imi pare rau pentru sotiorul tau si ai grija de el pana se va face bine.
Oana, cat ma bucur ca v-ati intalnit. Pe mine o asemenea iesire simt ca ma remonteaza.
Nico, am luat si eu o cescuta aromata cu ceaiul adus.
Imi pare tare rau pentru prietenele tale, Monica. Dumnezeu sa le odihneasca in pace. Ai dreptate, in asemenea momente ne gandim la tot ce a facut acel om cu bune, cu rele, bilantul unei vieti. De asemenea aceste momente ma fac sa cred cu mai multa tarie ca ar trebui sa traim prezentul, sa pastram intr-un sertar amintirile frumoase si sa visam la viitor.
Chiar era o poveste (nu stiu daca este caz adevarat) cu parfumul bun - pastrat pentru maine, cu hainutele elegante pastrate pentru o zi anume, cu intalnirea prietenilor reprogramata pentru maine, dar pe care din pacate persoana respectiva nu le-a mai trait. Ar trebui sa ne bucuram de fiecare zi pentru ca niciodata nu stim ce va urma sau daca va mai urma.
In speranta ca nu v-am intristat, caci nu aceasta a fost intentia mea, va doresc ca maine sa va dati cu parfumul bun, sa imbracati costumasul mult dorit, sa va puneti palariuta cea rosie si sa va bucurati cu adevarat de viata alaturi de cei dragi.
Va imbratisez cu mult drag si va doresc o saptamana cat mai usoara si cu soarele in suflet.






Helen, ai dreptate, - invata din greselile altora, viata este prea scurta pentru a le face tu insuti pe toate.
Iti multumesc mult pentru empatie, dar si pentru ceiut.

Buna dimineata, Monica si gargarite harnicute!
Rasfoind pagina de la Cafenea, m-a cuprins un dor fierbinte. Daca unele lucruri la care le simt simt lipsa le pot stapani, dorul de mamicul meu nu mi-l poate stinge nimeni. Vreau acasa!
V-as aduce o cafea, dar am baut-o eu pe toata. Va aduc in schimb multe zambete.



Sa fie asa toata saptamana!


Onuta, oricate zambete am afisa, dorul nu ni-l stinge nimeni. Ai nevoie de putina mangaiere. Te alint cu gandul ca poate se atenueaza un pic nostalgia.

Onuta, nimic nu este mai sfasietor decat dorul de mama. Asemenea lui Doruletz Mic, nici eu nu am avut mama, dar nici nepotica mea. Asa ca, fii fericita ca daca iti pui in minte, poti sa si zbori pana la ea si o gasesti acolo, asteptandu-te cu acelasi drag mereu.
Eu sunt fericita ca stranepoata noastra are o mamica din povestile copilariei mele.
Si, ca sa imprastii bucuria mea, am mai adus si cateva cescute noi la cafenea, dar si o imagine a primaverii din inima mea.
Imi doresc sa te incarci cu ea si tu si sa zambesti.

Buna dimineata tuturor!
Vin fuguta sa las cafeaua si sper sa ma ajute netul. Iar a inceput sa aiba scame pe fir.



Monica si Adnana, va multumesc pentru cuvintele voastre. Nu am crezut nici un moment ca niste simple cuvinte te pot intari atat de mult. Va multumesc.
Ma incarc cu speranta ca poate de Sarbatori voi reusi sa fiu acasa si merg mai departe.
Va imbratisez strans pe toate si va doresc o zi frumoasa.
Las si o melodie ce mie imi place si sper sa o gustati si voi.



Cu drag,


Onuta, forta cuvintelor venite din inima, stii tu...

Belle imi aduce aminte de Notre Dame de Paris cand Quasimodo, Frollo si Phoebus o descriu pe Esmeralda.
Drept este Quel est celui qui lui jettera la première pierre/Celui-là ne mérite pas d'être sur terre (v. mai jos versurile).
Pacat insa ca toate sentimentele starnite de frumusetea unei femei, unde intial rugaciunea merge catre Notre Dame (v. Frollo ce o invoca pe Fecioara, iar Phoebus tot pe ea, ascunsa sub numele florii) este la final adresata lui Lucifer, ca ultima si suprema speranta (!?).


[Quasimodo]:
Belle
C'est un mot qu'on dirait inventé pour elle
Quand elle danse et qu'elle met son corps à jour, tel
Un oiseau qui étend ses ailes pour s'envoler
Alors je sens l'enfer s'ouvrir sous mes pieds

J'ai posé mes yeux sous sa robe de gitane
À quoi me sert encore de prier Notre-Dame
Quel est celui qui lui jettera la première pierre
Celui-là ne mérite pas d'être sur terre

Ô Lucifer!
Oh! Laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda

[Frollo]:
Belle
Est-ce le diable qui s'est incarné en elle
Pour détourner mes yeux du Dieu éternel
Qui a mis dans mon être ce désir charnel
Pour m'empêcher de regarder vers le Ciel

Elle porte en elle le péché originel
La désirer fait-il de moi un criminel
Celle qu'on prenait pour une fille de joie, une fille de rien
Semble soudain porter la croix du genre humain

Ô Notre Dame!
Oh! Laisse-moi rien qu'une fois
Pousser la porte du jardin d'Esmeralda

[Phoebus]:
Belle
Malgré ses yeux noires qui vous ensorcellent
La demoiselle serait-elle encore pucelle ?
Quand ses mouvements me font voir monts et merveilles
Sous son jupon aux couleurs de l'arc-en-ciel

Me dulcinée, laissez-moi vous être infidèle
Avant de vous avoir menée jusqu'à l'autel
Quel est l'homme qui détournerait son regard d'elle
Sous peine d'être changé en statue de sel

Ô Fleur-de-Lys,
Je ne suis pas un homme de foi
J'irai cueillir la fleur d'amour d'Esmeralda

[Les trois]:
J'ai posé mes yeux sous sa robe de gitane
À quoi me sert encore de prier Notre-Dame
Quel est celui qui lui jettera la première pierre
Celui-là ne mérite pas d'être sur terre

Ô Lucifer!
Oh! Laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda
Esmeralda.

Buna dimineata, dragi gargarite,
Buna dimineata, Monica,

Onuta am luat si eu o cescuta din cafeaua ta caci tare mi-a facut cu ochiul. Imi pare tare rau sa te vad trista si necajita si stiu ce inseamna asta. Desi sunt tot in tara si eu am plecat de acasa printre straini si numeroase au fost zilele in care am suferit dupa cei de acasa. Alinarea mea era sa sun acasa sa vorbesc cu ai mei ca o confirmare ca nu sunt singura.
Este superba melodia.
Acum las si eu o cafeluta si un ceai si fug la munca dar nu inainte de a va dori o zi frumoasa cu soarele in suflet.
Va imbratisez cu mult drag.






Helen, sa stii ca am atentat si eu la ceaiul de capsuni pe care i l-ai oferit Onutei.
Iti multumesc pentru urare. Cu siguranta am nevoie de ea pentru ca la noi cerul este gri astazi.

Dragi gargarite, aduc ceva lumina prin florile mele ce sper sa va ajute sa scapati de nostalgie.

Un strop de culoare si de la mine pentru voi, gargarite de la cafenea.