Buna dimineata, dragi gargarite. Buna dimineata, Monica.
Incep aceasta zi cu bucuria ca astazi este joi si maine este vineri si ca poate la sfarsit de saptamana voi reusi sa ma odihnesc un pic.
Onuta, esti aceeasi fata vesela pe care o cunosc. Imi doresc sa nu te schimbe traiul intr-o tara straina, asa cum s-a intamplat in atatea si atatea cazuri. Avantajul tau este ca poti invata mult mai repede limba lor, desi limba vorbita si ceea ce invatam noi in scoala nu au nici o legatura.
Monica, nu esti singura in aceasta situatie. Gandeste-te asa: Oana, cea care va scrie, a inceput sa studieza franceza in clasa a doua (1986, sa zicem). Sigur, a fost la nivel de "optional" (cum ar fi acuma). Doamna invatatoare era prietena de familie cu noi si le-a zis parintilor ca profesorul de franceza din scoala (Dumnezeu sa-l ierte, ca intre timp a plecat dintre noi) vrea sa faca niste grupe de copii sa ne invete franceza. Ai mei au fost de acord. Si asa am inceput.
Am facut franceza toti acei ani, pana la liceu, inclusiv liceul. Doamna diriginta din liceu era de franceza, ne-a luat de la 0 pe toti.
Am terminat liceul, am intrat la facultate (engleza-franceza, licentiata). Dupa facultate am facut master. Mi-am terminat studiile in anul 2005, dar de atunci am vorbit/scris foarte putin in limba franceza.
Rezultatul? Dureros. Ma gandesc serios sa-mi aduc de la ai mei cartile dupa care am invatat gramatica franceza in liceu si sa ma apuc de treaba.
Asta asa, ca o mica paranteza.
De la gradinita ne-au anuntat ca au aparut copii cu paduchi, sa fim cu ochii in patru.
Acestea fiind zise, va urez o zi usoara si mult spor in tot ceea ce faceti.
Va pupa,
Oana, referitor la limbi, mintea noastra are o capacitate extraordinara de a readuce informatiile invatate anterior, imediat ce stimulul este declansat. Am simtit lucrul acesta dupa o saptamana petrecuta la New York, unde in jurul meu se vorbea doar in engleza. Am realizat ca de fapt gandeam in engleza si de aici imi venea fluiditatea in exprimare.
In ultima zi pe care o mai aveam la dispozitie in Big Apple, inainte de a ne continua drumul spre Washington, impreuna cu un grup mic de prieteni am hotarat sa inchiriem un microbuz si sa mergem la Niagara. Am vorbit la ambasada si la ora prestabilita ne-am urcat intr-un microbuz, condus de un tanar trecut de varsta majoratului.
Nimeni nu a avut curiozitatea sa se uite cati kilometri sunt pana la Niagara, asa ca dupa opt ore am ajuns la locul faptei. Am vizitat parcul, apoi am admirat cascada de la inaltime si chiar am incercat sa vedem Niagara din partea canadiana, nerealizand ca fara viza canadiana (ce costa 100 dolari si care trebuia obtinuta dintr-un oras aflat cam la 100 de km de locul faptei), trecerea podului de legatura dintre cele doua tari echivala cu o infractiune.
La intoarcere, baietii din grupul nostru s-au cinstit cu tuica (adusa din tara) si au facut n-glume pe seama a ceea ce o fi dorind pustiul ce conducea masina, numai simtind mirosul licorii din prune.
Drumul lung, tuica si oboseala a adormit grupul usor. Eu fiind delegata de la inceput ghid si stand alaturi de sofer am incercat sa raman treaza, asa ca am legat o conversatie cu tanarul de langa mine. Dupa un timp, am sesizat o anume incantatie a pronuntiei la el, asa ca l-am intrebat ce origini are pentru ca engleza pe care o vorbeste are un usor accent latin. A ras si mi-a raspuns ca este din boutoushanii. Dupa stupoarea pe care am resimtit-o in prima clipa, am reusit sa-l intreb tot in engleza ,,si atunci de ce naiba vorbim in engleza?" Mi-a spus ca a vrut sa stie cat de bine stapanesc engleza vizavi de el, care era venit din Botosani la New York de la varsta de 9 ani. Dupa ce am primit calificativul maxim referitor la engleza, ne-am continuat conversatia in limba romana.
Dupa un timp, unul din barbatii din grup s-a trezit. Regret ca nu pot sa iti descriu in cuvinte stupoarea lui cand ne-a aflat vorbind in romana. Modul cum a trezit restul grupului, uimirea generala, glumele pe seama glumelor facute pe seama pustiului cand credeau ca acesta nu ii intelege, toate au animat restul noptii (am plecat pe la 8 dimineata de la New York si ne-am intors a doua zi dimineata pe la 3).
Ti-am povestit aceasta intamplare ca sa realizezi ca de fapt nu uitam niciodata ceea ce am invatat*. Si sa-ti mai spun un secret: cand cei doi printi ai tai vor incepe sa invete limbi straine, ai sa vezi ce usor iti va fi sa ii ajuti. Cel putin asa a fost la mine.
Iti urez inca de astazi sa ai parte de odihna la sfarsit de saptamana. Pup manutele printilor tai si ii rog sa o lase pe mami a lor sa doarma mai mult.
* In Belgia vorbesc mai tot timpul romana si doar ocazional comunic in franceza. In exemplul dat Onutei, eram in postura de a face o surpriza nepoatei mele, asa ca eram pe cont propriu.