Exista o legenda cu privire la
Cina cea de taina a lui da Vinci.
Cind a conceput aceasta scena, Leonardo s-a izbit de o mare dificultate: trebuia sa picteze Binele – sub chipul lui Iisus – si Raul – sub chipuchipul lui Iuda. Si-a intrerupt lucrul la jumatate pina cind avea sa gaseasca modelele ideale.
Intr-o zi, in timp ce asista la repetitita unui cor bisericesc, a vazut intr-unul din baieti imaginea desavirsita a lui Hristos. L-a invitat la el in atelier si i-a reprodus trasaturile in studii si schite.
Au trecut 3 ani. Cina cea de Taina era aproape gata – insa Da Vinci insa, nu gasisee modelul ideal pentru Iuda.
Cardinalul care raspundea de biserica incepu sa-l preseze, cerindu-i sa ispraveasca numaidecit fresca.
Dupa mai multe zile, pictorul a intilnit un tinar imbatrinit prematur, zdrentaros, beat, lungit in sant.
Cu mare greutate ajutoarele sale il dusera pina la biserica unde urma sa-i picteze chipul fara schite prealabile. Da Vinci se apuca sa picteze uimit de trasaturile necredintei, ale pacatului, ale egoismului atit de bine imprimate pe fata lui.
Cind pictorul a terminat, cersetorul, revenindu-si oarecum din betie, deschise ochii si vazu pictura din fata lui. Un amestec de uimire si tristete ii aparu pe chip si zise:
- Am mai vazut pictura asta!
- Cind? Intreba da Vinci surprins.
- Acum 3 ani, inainte de a fi pierdut tot ce aveam. Pe vremea aceea cintam in corul bisericii si duceam o viata plina de vise, iar artistul m-a convins sa pozez ca model pentru chipul lui Iisus.
Se pare ca Binele si Raul au unul si acelasi chip, totul depinde de momentul in care unul sau altul taie calea oricarei fiinte umane.
