Draga mea prietena, imi pare rau ca suferi, caci si eu simt suferinta ta.
Stiu ce inseaman sa tragi o caruta dupe tine si sa mai fie si plina pe deasupra.
Stiu cum este sa simti ca vrei sa spui stop si sa te opresti o clipa, dar sa simti ca oprirea ta nu ar mai putea porni din nou caruta si pe toti cei ce se afla in ea.
Stiu ce greu poate fi si cate fraze iti poti rosti mereu si mereu singura in noapte, fara sa te auda cineva, ci doar tu si sufletul tau, caci altfel poate i-ai intrista pe cei dragi.
Caci, chiar si cu sustinerea celor din jur, inima simte in felul ei, pentru fiecare altfel.
Poate ca ai simtit ca iti sunt alaturi. Poate ca inima ti-a fost prea plina si nu ai simtit gandurile ce ti le adresam.bLa inceputul noptii o parte din gandurile mele, zboara catre tine si cei dragi tie.
Sa ai fericire, soare si liniste!

Imi place tare mult Pofticioasa ta.
Uitandu-ma la ea vad o persoana ambitioasa, puternica si darza, ce in ciuda greutatilor trece peste toate obstacolele.
Vreau sa o vad invingatoare si la finalul povesti pe frumoasa ta Pofticioasa.
Te imbratisez strans aproape de inima mea.
Pupici pe inimioara, draga mea prietena.

Rodi, eu am uitat sa iti spun ca Pofticioasa este un deliciu pentru mine. O am si eu in ladita si de abia astept sa ii vina timpul.
Iti doresc sa ai spor la final, caci nu mai ai asa mult. Este frumusica foc.
Succes!

Vero, Rralluca, Nico, Clementina, Oksanna, Loti, Marina, va multumesc din adancul sufletului pentru frumoasele cuvinte de incurajare. Si noi speram ca anul 2014 sa ne aduca un echilibru, asa cum spui tu Loti si sa mergem si pe linia alba care de regula vine dupa cea neagra, cum spui tu draga Oksanna, sa am grija sa nu pierd pe nimeni din caruta cum frumos ai spus draga Marina. Cum am aprecia ce este frumos in viata noastra daca nu avem termeni de comparatie? Consider ca toate aceste linii negre pe care am pasit in luna decembrie sunt linii pe care o sa le compar cu liniile albe pe care o sa pasim in viitor.
Aceasta gradina minunata, gazdele noastre, Pofticioasa, goblenul in general, voi sunteti medicamentele mele secrete. Antidot la durere si suferinta. Vitamine pentru suflet si minte, imi curatati sufletul si imi luminati mintea.

Nu am o viteza extraordinara la lucrat dar cu siguranta la sfarsitul de saptamana o sa vin cu un nou episod.
Oksanna poate pana termin o sa mi te alaturi, te astept cu drag.

Va ofer cu mare drag o imbratisare, un zambet si un mar.

Draga mea Rodi, frumos ti-a mai scris Marina. Eu subscriu la cele spuse de ea. Nu uita ca dupa noapte vine zi, dupa ploaie vine soare.
Uneori o durere nu vine niciodata singura si vezi cum sacul cu necazuri se goleste la usa si nu il poti opri. Dar nu ai cei face, este trimis de undeva de sus ca sa ne intareasca mai mult. Eu cred ca Dumnezeu ne iubeste prea mult si asfel ne caleste. Si chiar daca noi spunem ,,nu mai pot duce", el este langa noi si ne sustine.
Cat priveste somajul tau, nu ai fost singura in aceasta situatie. Iti marturisesc asta ca sa-ti mai indulcesc suferinta la acest capitol.
Unul din acele evenimente pentru care nu iubeam Craciunul a fost si acesta.
Lucram intr-o companie mare, mai bine spus intr-o statiune turistica a acestei companii. Si urma sa se faca restructurari. Cum eu eram o mama singura carei nu ii placea sa fac anumite compromisuri, am fost trecuta pe lista in prag de sarbatori. A fost un soc. Puteam sa fac contestatie, sa-i dau in judecata, pentru ca eram unicul intretinator de familie. Eu nu am facut-o pentru ca eram foarte mandra si orgoioasa. Mi-a fost foarte greu, cumplit de greu, pentru ca in zona nu gaseai de lucru si eu imi cumparasem si o casuta ca sa fiu aproape de serviciul acesta. Renuntasem la facultate ca sa-mi cumpar casuta aceasta. Ca sa nu-ti mai spun ca o aveam pe Bianca la scoala care era peste drum de statiune si la 4 km de casa. Ca sa fie tacamul complet a mai fost si o iarna cumplit de grea. Am crezut ca clachez, dar Bunul Dumnezeu nu m-a lasat cum nu te va lasa nici pe tine.
Pofticioasa ta dulcica, esti tu in crestere in fata vietii.
Esti o fire puternica si vesela si acestea sunt atuurile tale. Sigur ti se va pregati ceva mai bun din punct de vedere al serviciului.
Referitor la fiul tau, bine ca nu a patit nimic. Asta este cel mai important. Fiarele se repara, dar vietile nu. Cand eram insarcinata cu Riana in 5 luni, din cauza unui neatent, care sper ca Dumnezeu ii va da o lectie intr-o buna zi, daca nu i-o fi dat-o deja, noi era sa ne pierdem viata intr-o pluta de pe marginea soselei. Pe o linie de 1 km un mormoloc mergea cu viteza melcului. Nu venea nici o masina pe sosea si sotul a semnalizat sa-l depasim. Cand am intrat in depasire, soferul din fata noastra ne-a intrat pur si simplu in fata. Nu vreau sa-mi mai aduc aminte ce sa intamplat iti spun doar ca ingerul pazitor a fost alaturi de noi si am nimerit cu masina in pluta, dar in asa fel incat sa nu patim nimic decat o cumplita sperietura. Soferul respectiv nu a oprit sa vada ce am patit. De fapt nici o masina din cele care au trecut pe acolo. Puteam sa murim si nu interesa pe nimeni. Dupa ce ne-am revenit si ne-am tarat afara din masina a oprit un sofer de autobuz sa ne intrebe daca am patit ceva si daca avem nevoie de ajutor. Singurul, unicul. Masina am dus-o la piese de schimb pentru ca era foarte scump sa o reparam si nu aveam Casco, doar asigurarea obligatorie. Numarul masinii respective nu l-am retinut nici unul din cei trei care eram in masina. Stiu doar ca era o Dacie veche rosie. Riana are in martie 6 ani, iar eu si acum mai am sechele cand conduce sotul si sunt cu copii in masina.
Te imbratisez cu drag si sunt aici langa tine sa te mangai cand ai nevoie, prietena mea draga.

Parca si necazurile se duc atunci cand se aduna lume buna si isi povesteste istorioarele.
Rodi, oricat de incet ai lucra tu, nici eu nu sunt chiar asa harnica. Tu o sa ai mult spor si o sa o finalizez rapid asa ca nu mai ste cazul sa ma astepti pe mine. Eu poate o sa gasesc alta companie sau poate avem alt model care sa il lucram impreuna. Nu crezi ca este mai bine? O sa fim mai motivate sa finalizam ceea ce avem.
Aripioare la ac!

Dalina, stiu ca ai perfecta dreptate in tot ce ai spus, si tu si Marina si dragele gargarite, Rralluca, Nico, Clementina, Oksanna, Loti. M-au intristat povestioarele tale, faptul ca am ajuns sa ne cunoastem in aceasta minunata gradina, imi intareste convingerea ca cineva acolo sus are grija de noi in fiecare moment al vietii noastre.

Oksanna, adevarate sunt cuvintele tale. Cred ca necazurile, eheee, au ajuns departe pe alte meleaguri, prin alte lumi.

Referitor la invitatia mea, pot spune ca vreau sa termin micuta Pofticioasa cat mai repede pentru a o admira in toata splendoarea ei. Asa este, putem incepe un alt proiect impreuna. Am multe modele incepute. Oricum noi suntem impreuna prin toate colturile din gradina si nu suntem singure.
Cu drag,

Asa este, Rodi. Eu zic ca o sa avem mult timp de acum in colo si o sa avem si proiecte comune.

Ca bine zici Oksanna.
Rodi draga, candva mama ma invata ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce. Trebuie sa fim puternici, sa trecem peste necaz si sa nu ne afundam in ganduri rele. Altfel, este vai de noi.
Trecand la ale noastre, eu de abia astept sa apara pofticioasa pe panza si nu imi ramane decat sa iti urez mult spor.

Cu un gand bun,

Draga mea Rodi, imi pare rau sa aud ca te-ai intalnit cu neplacerile vietii, care uneori ne pun la grea incercare.
La ce cuvinte frumoase de incurajare ti-au scris gargaritele noastre dragi, mie ce-mi mai ramane sa-ti spun?
Sa stii ca te poti simti singura, trista, dar niciodata invinsa. Poti pierde, poti gresi, poti suferi, dar nu te gandi sa abandonezi. Aminteste-ti atunci ca esti puternica, ca sunt lucruri pe care nimeni nu le poate face mai bine decat tine. Priveste viata cu ochi de invingatoare.
Felicitarile mele sincere pentru ca esti o luptatoare cu adevarat.
Viata este frumoasa cu greutatile ei, merita sa fii fericita chiar daca primesti vreo lovitura, merita sa speri chiar daca peste tine trece o furtuna, merita sa lupti chiar daca nu ai sorti de izbanda, merita sa crezi in fortele tale chiar daca sunt altii mai tari decat tine. Fiecare incercare duce la izbavire, la reusita. Cu cat piscul este mai inalt si urcarea mai grea, cu atat reusita si multumirea de sine va fi mai satisfacatoare, iar increderea in propriile forte va fi mult mai puternica. Orice floare este mult mai frumoasa si luminoasa dupa trecerea unei furtuni sau a unei ploi. Orice perla care se gaseste in abisul intunecat al marii nu are stralucirea binemeritata pana nu este adusa de valuri pe nisipul tarmului stralucitor. Speranta nu moare niciodata!
Nu-ti mai ramane decat sa fii tare, pentru ca din ce am citit, tu esti stalpul de rezistenta in familie.

Cat priveste micuta Pofticioasa, se vede ca aici iti gasesi curajul si starea de bine pentru a merge mai departe si pentru a privi partea buna a lucrurilor, de la ea te incarci cu energie pozitiva si cred ca este un medicament cu adevarat pentru tine, si in general pentru noi toate gragaritele acestei minunate gradini, lucrul la aceste minunatii este leac miraculos.
Iti urez spor la lucru la aceasta bijuterie, si pentru mine sa stii ca esti senzationala pentru ca esti tu.
Te pup cu drag si iti trimit o calda imbratisare de la mine.

Rodi imi pare tare rau sa aud de acesta perioada destul de grea si plina de evenimente neplacute din viata ta. Dar asa cum au zis toate fetele sigur va iesi si soarele pe straduta ta. Intodeauna dupa soare vin nori, dupa noapte zi. Este ciclul vietii. Dar cel mai important Doamne Doamne este alaturi de noi si nu ne lasa si ne ajuta atunci cand intr-adevar avem nevoie. Iti doresc un an mult mai bun, plin de bucurii, realizari si cand ne intalnim in martie sa te vad la fel de plina de viata, fericita, radiind bucurie catre toti cei din jurul tau.
Pofticioasa ta este atat de draguta incat abia astept sa vad urmatorul episod.
Aripoare la ac, Rodi!
Pup cu drag.