Irela, sanatate multa si spor la lucru!

Bine v-am regasit dragele mele.
In saptamana care s-a incheiat dorinta mea a fost sa finalizez goblenul.
Nu am reusit.
Dar s-au mai conturat doua episoade.





Sper ca urmatoarele episoade sa fie cele finale.
Va imbratisez cu drag,

Irela, sa inteleg ca ti-ai mai revenit cu sanatatea? Ma bucur.
Si ma bucur sa vad ca Sanzienele tale ajung maine, poimaine la galerie.
Te imbratisez, nu tare sa nu te ia durerea de spate.
Pupici.

Simona draga, durerea in general nu prea vrea sa treaca. Daca nu este spatele este capul, daca nu este capul este sciaticul. Si tot asa pana la exasperare.
Daca este sa stau sa ma uit tot timpul la cat de tare doare ici sau colea nu imi ramane decat sa plang toata ziua.
Am renuntat la autocompatimire si am decis sa nu ma las coplesita de acest fel de probleme.
Asa ca imi este foarte bine.
Nu accept sub nici o forma ca pot sa fiu doborata cu usurinta.
Iti multumesc mult pentru imbratisare. Poate sa fie tare tare. Crede-ma ca o imbratisare plina de prietenie alunga orice urma de durere.
Te imbratisez si eu cu drag si iti doresc zile pline de bucurii si impliniri.

Irela, felicitari pentru episoadele aduse.
Imi place enorm acest model, si are niste culori de vis.
Vad ca si finalul se apropie destul de repede.
Te pup, draga mea.

Irela ai lucrat in forta.
Ma astept ca urmatorul episod sa fie chiar finalul.
Nu mai ramane decat sa iti urez aripioare la acusor.

Subscriu.

Ti-am admirat cu placere frumoasele episoade, draga Irela si imi pare rau ca nu stai bine. Tind sa cred ca totusi goblenul iti este de leac si ca astfel mai uiti de dureri.
Iti doresc multa sanatate si mult spor.

Dragele mele Gigik, Andra si Anecik va multumesc mult pentru mesaje.
Mai este putin-putin si o sa va prezint episoadele care incheie dansul zanelor.

Multumesc Ralu.
Se pare ca ale vietii valuri au reusit sa avarieze destul de puternic digul care ma apara de probleme.
Ultimul an a fost extrem de zbuciumat. Spre bucuria mea nu este vorba despre planul personal.
Dar multele zile petrecute in stres si cu amenintarea pierderii sigurantei financiare, au produs dezechilibrul. De la stres la afectiuni colaterale nu a fost decat un pas mic.
Dar apele s-au linistit. Deocamdata simt un dram de siguranta. Pana cand o sa tina - nu stiu. Dar cat tine incerc sa ma bucur.
Apoi m-am accidentat mergand la munca (in autobuz, urmare a unei frane puternice mi-am pierdut echilibrul si mi-am lovit spatele de barele de sustinere. Urmarea - 3 coaste fisurate). Am dus cu stoicism durerea. Nu mi-am permis concediu medical din motivul mentionat mai sus. Asa ca, in loc sa treaca in 2-3 saptamani a tinut si a tot tinut. Mi s-a recomandat un corset care sustine coastele afectate. Inca mai port corsetul. Pentru ca am impresia ca daca este acolo nu doare.
Dar sunt convinsa ca o sa gasesc resursele pentru ca sa repar avariile, sa readuc echilibrul interior acolo unde era in urma cu un an.
In ceea ce priveste goblenul ai mare mare dreptate.
Este panaceul care imi vindeca temerile, angoasele, cu fiecare punct cusut simt ca reusesc sa acopar nisele.
Te imbratisez cu drag si iti doresc zile minunate.

Irela, cum sa nu fie frumoase episoadele tale cand te apropii de final?
Iti doresc sa te insanatosesti rapid si sa iti gasesti echilibrul de care ai nevoie.
Multa sanatate si spor la cusut.