În România au mai rămas aproximativ patru fabrici care produc aţe pentru mărţişoare, la Satu Mare, Oradea, Timişoara şi Râmnicul Vâlcea, la care se adaugă şi câteva ateliere mici.

Producţia se face exclusiv pe comandă, iar cererea a scăzut în ultimii ani, sub povara importurilor în creştere, spune Maria Grapini, preşedinta Federaţiei Patronale a Industriei Uşoare (FEPAIUS). Cele mai multe importuri se fac din Asia, iar dacă producţia internă ar dispărea complet, “nu ar observa nimeni”, constată cu mâhnire Maria Grapini.

“Vorbim despre un segment îngust al industriei textile. Fabricile care produc aţe pentru mărţişoare au maşini pentru răsucit fire, astfel că afacerile lor nu depind de acest produs sezonier. Dacă vorbim însă despre tradiţie, este o pierdere”, mărturiseşte preşedinta FEPAIUS.

Pentru un kilogram de aţe pentru mărţişoare, fără ciucuri, producătorii cer, în medie, 12-15 lei pe kilogram. Pentru 100 de metri de fir, cumpărătorul plăteşte cam 5 lei la poarta fabricii, astfel că preţul pe bucată este de 0,005 lei. Dacă i se pun şi ciucuri, aţa de mărţişor costă cam 0,1 lei/bucata.

Nici producţia de mărţişoare nu mai este ce a fost, pentru că mărţişoarele sunt produse ce se fac cu migală. Aşadar, mărţişoarele făcute în România ar ajunge pe mesele comercianţilor la preţuri mai mari decât cele din import, produse în sistem industrializat.

Ramona, din pacate industria textila in Romania s-a dus pe apa sambetei. Guvernul nu a ajutat si nu cred ca va ajuta cu ceva aceasta mica, chiar minuscula industrie care incet, incet dispare. Am fost martora la ultimii ani de viata a uneia dintre cele mai mari fabrici de tesaturi in Romania, care din pacate dupa o traditie de peste 80 de ani, nu a reusit sa se mentina pe piata.
Maria Grapini este o femeie extraordinara, care inca crede in aceasta industrie si se lupta pentru resuscitarea ei.
Din cate am reusit sa citesc de aici de departe, lupta este dura in continuare.
Iar ceea ce ai scris tu o confirma.

Pupici dulci