Bica, in poze este Alexandra, fetita pe care o cresc. Ana este clasa a V-a, iar la ei gata cu serbarile.
Toti copii sunt deliciosi. Sa ne traiasca!

Da, Bica, l-am auzit. A fost ultimul cantecel din serbare si poti sa-ti inchipui ca nu mi-am putut tine lacrimile. Mi-au curs fara voie, de emotie si placere.
Si m-am gandit la tine in acel moment.
Pup manutele tale scumpe, Bica si fruntea ninsa a Bicutului.

Georgeta, am cumpanit mult daca este Alexandra sau Ana. M-am intrebat daca nu cumva imaginile cu Ana, postate de tine, o dezavantajau, aratand-o mai mare decat este. Am conchis ca nu este Alexandra pentru ca eu retinutesm ca ea are parul lung. Banuiesc ca acel par l-a avut numai in rolul de tiganca. In plus, au un aer comun. Par ca au inceput sa semene.

Nu am facut diferentiere scoala-gradinita. Cat am profesat, am pregatit surprize mamicilor in fiecare an. Pe atunci nu se puteau realiza astfel de surprize in cursul saptamanii asa ca le chemam duminica intr-o sala mai micuta ce apartinea armatei. Aveam grija sa fie prajiturele pe masa si sirop cu sifon. Imi aduc aminte cu placere, cum mamicile se adunau la o masa mai mare, iar eu si cei mici exersam, la mesele mici, cum se mananca la cofetarie. Apoi, ne pierdeam in povesti cu mamicile, iar cei mici se jucau in gradina din spatele unitatii. Unii baieti, fotbal, iar fetele ii atrenau pe ceilalti la coarda, de-a v-ati ascunselea etc. Daca vremea nu ne permitea, aveam eu grija sa vin cu jocurile de atunci intr-o valiza. Mai tineti minte? Tintar, Nu te supara frate, remi, sah.
Parca eram mai apropiati sufleteste, unii de altii, parca comunicam mai usor si mai placut. Era interesant si schimbul de pareri dintre mamici referitor la educatia copiilor lor. Copiii considerau aceasta intalnire ca pe o bucurie si-i simteam fericiti. Iar mamicile erau cu adevarat relaxate. Isi aminteau sa plece acasa doar cand veneau sotii dupa ele.
Sa iti traiasca si mandra de Alexandra, alaturi de cealalta bucurie a ta, Ana!

Iulia, nu cred ca sunt lacrimi mai frumoase ca acestea. Sa iti traiasca si sa te bucure la fel, mereu.
De unde oi fi stiind tu ca Bicu are parul alb, nu stiu, dar aflu eu. Cand se piaptana, dimineata, i se asaza in bucle largi, dar mai exista cateva fire, rebele. Mariuca, il cheama sa il pieptane ea, iar eu ma fac ca nu vad pentru ca s-ar putea sa intru si eu in sedinta pe mana coafezei ad-hoc si risc sa raman fara par.

Uite, Bica, de aici stiu ca Bicutul are parul alb. Chiar de la tine! Sa nu-l certi, ca Bicutul nu are nici o vina, este baiat cuminte! (hi, hi, hi).

Ninsoare de pupici pentru voi doi si pentru Mariuca

Iulia, uneori sunt uimita de disponibilitatea mea de a povesti totul, in amanunt. Multumesc. M-a binedispus recitirea episodului respectiv.
Sanatate puilor tai!

La cules de ghiocei.
Ana

Alexandra

Si un buchet din partea mea.

Georgeta, multumim pentru ghiocei si viorele, dar mai ales pentru cele mai frumoase flori, Ana si Alexandra.

Multumim Georgeta. Mi-au inseninat ziua florile tale.
Pupici