Buna dimineata Monica
Buna dimineata dragi gargarite

Rralluca draga, la Cluj mercurul a coborat in termometre pana la -11 grade.
De obicei nu sufar din cauza temperaturilor scazute (mai bine de jumatate din aceasta iarna nu am incaltat cizmele), dar in ultimele trei zile mi-a fost tare frig.
Sa fie oare de vina nerabdarea legata de dorinta ca baba iarna sa plece de la noi?

Ca sa scap de stresantul ger, venind spre servici am fredonat versurile cantecelului interpretat de Doina Stanescu (in gand, pentru ca daca incepeam sa cant in cele trei autobuze cu care calatoresc in fiecare dimineata, ma trezeam cu venituri ilicite (hi, hi, hi!):

Mi-a batut primavara în geam,
În zori de zi luminoasa.
Am deschis fereastra cât mai larg,
Sa intre soarele în casa.
Si-a venit vesel cum îl stim,
Aducând cu el numai zâmbet;
Mi-a batut primavara în geam,
si-a ramas la mine în suflet.

http://zarazaitsme.blogspot.ro/2012/03/mi-batut-primavara-n-geam.html

In masura in care timpul o sa va permita, va invit sa alocati trei minute din timpul vostru sa ascultati melodia. La mine functioneaza.
Sa stiti ca atunci cand simt ca incep sa ma intristez ascult de 2-3 ori piesa si ziua mi se insenineaza.



Va imbratisez cu drag si va doresc ca primavara sa va bata in geam si sa va ramana in suflet.

Buna dimineata, draga Monica si dragi gargarite.
Afara este frig de iti dardie dinti din gura dar in inimile noastre simtim miros de primavara.
Ganduri bune si o zi frumoasa!

Buna ziua Monica, buna ziua gargaritelor.
Sa aveti o zi cu mult soare in sufletele voastre si spor la goblenat.

M-au emotionat cuvintele voastre, cat sa imi salte repede inima si sa nu mai am aer. Va multumesc ca sunteti aici si inmiresmati clipele cu vorbe ce vindeca.
Asa m-am si considerat revenind la cafenea. De-a lungul absentei mele nu ati plecat din gandurile mele. V-am bantuit cu multe cuvinte de alin, de bucurie, de sustinere si de prietenie de gargarita. V-am luat in brate, am mers alaturi de voi, am ras cu voi. Interior am fost mereu mai bogata avandu-va pe voi aproape.
Am revenit la inceputul anului in tara si mi-am pus in aplicare planul meu secret, acela de a o gasi pe Naluca mea. Daca ati stii cat mi-am chinuit inima si mintea, imaginandu-mi cum o voi intalni pe minunea aceea dragalasa. Avem un deja-vu si nimic nu mi se parea imposibil.



Am cercetat cateva zile, iar cand un fost coleg de-al meu (Ion, - il mai tineti minte?), complice in cautari, m-a luat de mana si m-a dus in fata unei cruci cu numele Nalucai, am sucombat, cum simt si acum cand va scriu aceste amintiri.
Naluca mea, obidita de adultii inconstienti din jurul ei (cei ce nu are putea fi niciodata numiti parinti, daca legea nu ar permite oricarui neghiob ce da nastere unui prunc sa-si adjudece acest sacru drept), uitata prin nesimtirea unor oameni ce ar fi avut datoria sa o protejeze in numele legii, Naluca mea este un nume pe cruce. Am plans atunci, plang mereu si plang si acum. Este o rana a sufletului meu ce nu se va vindeca vreodata. Aveam datoria morala sa nu o las atata timp pe Naluca pe mainilor celor ce nu le pasa de ea. Ma simt vinovata si pot sa sper doar ca timpul va mai atentua din otrava suferintei. In acest context banuiesc ca o sa ma intelegeti de ce nu voi reveni curand aici. Mai adaug doar faptul ca in adancul inimii mele, misiunea mea la acest inceput de an era sa o infiez pe Naluca, daca parintii erau decazuti din drepturi asa cum imi imaginam eu.
Va doresc sa aveti parte de pace interioara, pace pe care mi-o doresc si eu.

Buna ziua, Monica, gargarite.
Profit de putin timp liber sa imi beau cafeluta si sa va vizitez.
Astazi merg la control, sper sa fie totul in regula. Cred si sper ca imi va spune daca puiul meu este gargarel sau gargarita. Am asa mari emotii.

Dorulet Mic, imi pare tare rau de micuta Naluca.

Gargarite, va salut si va trimit o imbratisare.

Buna ziua, Monica.
Buna ziua, gargarite dragi.
Cand viata imi da lamai, ce pot sa fac? Zbor prin gradina sa ma reculeg si sa mai uit de probleme.
Sarcina mea merge bine, dar este pusa in pericol de un chist destul de mare. Astazi am fost la un alt medic, care mi-a spus ca totul este sub semnul intrebarii, ca oricand se poate agrava situatia, iar eu nu pot face nimic sa previn asta. In cel mai rau caz, o sa ajung la operatie, riscand sa pierd sarcina, iar in cel mai fericit caz, nu se va intampla nimic si o sa pot sa ajung la termen. Ma simt atat de neputiincioasa, si sper din tot sufletul sa fie bine, pentru ca imi doresc copilasul enorm.
Simona, sa vii negresit sa ne spui si noua daca este gargarel sau gargarita. La mine inca nu se vede.
Va pup si va multumesc ca existati.

Doruletz Mic imi pare tare rau pentru pierderea Nalucii si sunt cu sufletul alaturi de tine.
Din pacate mai exista inca si-n timpurile in care traim multi parinti care ar trebui decazuti din aceste drepturi. Eu, daca nu-si creste bine, nu neaparat in bunastare, copilul, nu le-as mai da voie sa faca si alti copii.
Eu nu voi putea fi niciodata mama, dar ma doare sufletul cand vad in jurul meu, mame care nu-si asteapta copilul de la scoala cu o masa calda, ci ea sta pe laptop ore intregi. Mananca cipsuri la pranz, nu-i invata sa se schimbe de hainele cu care merg la scoala, etc.
Adelina sa fii o mamica fericita!
Ada-Elena sa gandesti pozitiv.
Imi creste sufletul de bucurie cand vad aici pe forum, pe voi, gargarite mamici si pe puiutii vostrii pe care-i cresteti atat de frumos. Si aveti timp si de citit si de goblenat, curatenie, aveti timp pentru tot.
Va pup si dispar iute ca am prins cam mult patos.

Doruletz, imi pare nespus de rau de mica Naluca. Sper ca timpul sa-ti atenueze suferinta.
Ada-Elena, iti doresc sa duci la termen sarcina si sa fii sanatoasa alaturi de pruncul tau.
Simona, te astept cu vesti despre mica minune.
Va doresc o seara minunata.

Buna dimineata, Monica.
Buna dimineata, gargaritelor.
De cand m-am trezit am intrat direct in gradina.
Vreau sa va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine. Nu vreau sa para ca imi plang de mila si nici nu vreau sa va plictisesc; pur si simplu va povestesc toate astea pentru ca va simt aproape si pentru ca voi sunteti singurele mele prietene; nu am nicio prietena apropiata, si nu ca as fi eu o persoana ciudata, ci asa a fost sa fie.
Mai ales acum ca stau singura acasa, voi sunteti singurul meu refugiu. Afara evit sa ies, pentru ca raceala nu vrea sa plece de la mine, iar virozele sunt in toi. Astept sa vina primavara!
Va doresc o duminica minunata alaturi de cei dragi.