Chiar daca am lacrimi in ochi, am si un zambet enorm pe chip.
Pentru tine, Minunea mea.

Laura, cand mi-a fost odata greu, intr-o etapa avietii mele, m-am ridicat de foarte jos, de unde eram pentru ca mi-am amintit de tine. Iti multumesc.
Sa iti aduca Domnul, Paste fericit cu sanatate.

Karmen, descopar ca uneori sanatatea ne-o croim cu mana noastra. Bunul Dumnezeu ne-o daruieste de la nastere. Iti doresc sa fii mereu daruita cu sanatate si iti zambesc cu acelasi drag cu care tu ma imbratisezi.

Clementina, de la o femeie ca tine ce-si imparte si-si daruieste viata zi de zi (intre Franta si Romania, intre mama plus sot si fetita plus nepoata), constatarea ca mai am multe de daruit nu poate decat sa ma flateze. Imi doresc sa ai dreptate si iti zambesc de doua ori: o data pentru tine si o data pentru lumina ochilor tai, numita Ema.

Letitia, minunile le poti face doar daca cei din jur te ajuta. Eu sunt o norocoasa ca am in jurul meu oameni ca tine. Nu stiu daca pot aduce o primavara cu mine, dar, sigur, aduc un zambet-floare din inima mea, pentru tine.

Laura, ma bucur sa te vad prin Gradina. Si mai mult ma bucur sa aud ca esti bine.
Un pupic si un zambet pentru tine.
Paste Fericit alaturi de cei dragi tie iti doresc!

RodiMar, mai mult decat primavara, cuvantul unui prieten te ridica si-ti aduce speranta in suflet. Iti multumesc. Si pentru ca vrei neaparat sa semnez ca mai sus, iata o amintire recenta care ma face sa actionez exact asa cum iti doresti.

Marti seara, jumatatea mea a acceptat compromisul de a ma lua la supermaket. Nu am reusit sa intru la rafturi.
Eram atat de sfarsita incat am fost nevoita sa ma asez pe una din banchetele de pe culoarul central al supermarketului.
Ma resemnasem ca nu pot mai mult, asa ca linistita priveam in jurul meu. Oameni grabiti, oameni incruntati, oameni zambind, oameni miscandu-se la relanti, oameni ingandurati, oameni privind in gol, oameni preocupati. Le zambeam, de cate ori imi prindeau privirea. As fi vrut sa le spun cat sunt de fericiti ca pot merge pe picioarele lor, ca pot sa se miste fara ajutor. Mi-am zis, mai apoi ca ingerul lor pazitor, sigur o sa le transmita mesajul meu si o sa-si regaseasca tonusul sperantei.
Dintre toti cei ce mi-au prins zambetul in privirea lor, numai o doamna trecuta bine de 60 de ani, mi-a intors zambetul cu o plecaciune a capului. Gestul ei, facut cu gratie, fara graba, mi-a indicat ce am in fata mea o inima senina.

Aproape de casa de marcat din fata mea, am observat genul de adidasi care mie imi displac. Sunt in doua culori (alb-negru) si par a fi ghetrele interlopilor lui Al Capone. Teposul mic are o pereche si de cate ori le vad nu pot sa ma abtin sa intorc capul cu neplacere. Am ridicat ochii sa vad cine este posesorul ghetrelor, gemene cu cele ale flacaului meu. Un tanar inalt, zvelt, imbracat cu tricou rosu pe care era imprimata o cruce alba. Statea, cu spatele la mine (oarecum blocat privirii mele de un alt tanar ce-i acopera parte din corp), aplecat deasupra unei cutii mari realizata din zabrele (genul de cos din supermarket unde sunt dispuse tot felul de produse ce apartin aceleasi categorii). In cutie erau pungi cu zahar, orez, faina, cutii cu biscuiti, borcane cu compot, pungi cu bomboane. Pe cutie, pe o bulina rosie scria mare ca acolo se colectau produse pentru copiii orfani de la un camin familial.
Am urmarit traseul produselor. Langa rafturi niste adolescente frumoase, imbracate in aceleasi tricouri rosii cu cruce alba, inmanau niste etichete clientilor. Majoritatea se intorceau la rafturi. I-am vazut mai apoi cum se indreptau spre casa si achitau. Dupa ce treceau de casa, luau eticheta si o lipeau pe ceea ce donau Crucii Rosii si asezau in cutie produsul donat de ei. Am vrut sa fac o statistica, dar nu am avut cum; batrani, tineri, adulti, adolescenti, femei, barbati, copii (indrumati de parinti) toti faceau acest gest. Mi-au venit lacrimile in ochi. Ma gandeam sa-i transmit jumatatii mele sa faca si el acest lucru, dar am descoperit ca nu aveam telefonul la mine.
Am pornit mai apoi studiul tinerilor aflati langa cutie si atunci am simtit ca-mi sare inima din piept. Tanarul cu ghetrele urate era teposul meu. Cand mi-a spus ca iese in oras am fost mahnita pentru ca ni se parea normal sa ne intrebe daca avem nevoie de el. Si aveam pentru ca stiam ca urma aprovizionarea. Am tacut si l-am intrebat ce face in oras. Imi spusese ca se vede cu prietenii. Se pare ca in acea seara de marti el avea intalnire definitorie pentru un Bun Samaritean, iar eu aveam intalnire cu Laura cand era de varsta lui.

RodiMar, asa-i ca Laura, la viata ei a facut o minune?

Iti zambesc si sunt convinsa ca am reusit sa-ti smulg un zambet si tie.

Onuta, sa iti aduca Pastele tot ce-mi doresc eu pentru teposii mei. Lumina in suflet, pace in inima si sanatate! Iti zambesc cu toata caldura sufletului meu.

Rodica, raza frumoasa de soare, s-a inseninat camera cand ti-am vazut numele. Ai darul de a face minuni si cred ca nu stiai, asa ca printre zambetele mele catre tine primeste si asigurarea ca tu esti minune de lumina.

Victorita, cuvintele acestea venite de la o femeie ce a scris o victorie impotriva bolii, devenind Victory, gingasia sentimentelor tale si daruirea iubirii tale catre oameni ce se simt plutind dupa fiecare semn de punctuatie, ma face sa ma simt iubita de bunul Dumnezeu. Unei astfel de prietene nu pot decat sa-i multumesc ca exista si ca Domnul mi-a scos-o in cale. Iti zambesc cu soare-n suflet.

Ioana-Incognito sau Aici am gasit mereu prieteni, iti multumesc. Mai mult nu trebuie sa stiu ca sa iti zambesc.