Buna ziua, draga Monica!
Buna ziua, dragi gargarite!

Irela multumesc pentru ceai. Vin si eu cu supliment.



Si la noi vremea sa schimbat dupa cateva zile caldute, desi nu au avut putere sa topeasca toata zapada. Acum oscileaza intre ninsoare, lapovita, ploaie si se anunta cateva zile geroase mai ales noaptea.
Va imbratisez cu drag, de la munte.

Pastila de la amiaza, de la mine pentru tine:



Draga mea Monica, aseara inainte de culcare m-am uitat la cafenea si ma gandeam ca au trecut trei zile in care ai scris singura. Am vrut sa intru sa scriu ceva, dar le aveam pe ale mele ganduri si ca suna cam sec noapte buna sau ceva de genul cand eu si viata mea de fapt sunt ca o bataie de inima, sus-jos. Cand va fi o linie ori s-a intamplat o minune ori sunt o amintire. Doar nu era sa scriu, lume scularea ca eu nu pot dormi de durere, caci daca eu nu caut belelele ma cauta ele pe mine. Am mana dreapta rupta de la incheietura de aproape doua saptamani si mai am cel putin o luna de stat asa intr-o aripa, pentru ca am fost superwomen si am carat un sac cu gunoi de pe munte, gunoi lasat de turisti, si cand am ajuns in sfarsit in parcare am facut patinaj artistic intr-un genunchi si nu am avut timp sa dau drumul la asa avere ce aveam in mana. Si ce daca, parca ar veni sa imi faca cineva treburile ca de mila nu am timp. De mila imi plang singura ca acum am timp berechet. Asa ca imi mai ramasese sa iau seara sau ziua cate o pastiluta din cutia ta... si tu ai de gand sa ma lasi si fara ea. Dar sa nu indraznesti! Numai eu stiu in cate m-am regasit si mi-au adus aminte de Supa mea de suflet pe care o scriam candva ca nu aveam de unde sa dau copy-paste. Si de multe ori mi se parea ca scriu pentru mine ca oricum nu citeste mai nimeni, poate tu citeai sigur ca mai faceam greseli.
In fiecare poveste era de fapt o traire de a mea sau de a unor gargarite ce le citeam prin topice si incercam sa le ridic moralul si sa vada cat este de frumoasa viata si trebuie traita cu bune si rele. Si eu poate plangeam in hohote, dar aratam ca zimbesc, fericita. Asta pana intr-o zi cand un e-mail imi spunea sa nu mai postez si sa prezint acordul autorilor cartilor ca am voie sa postez. Ca si aveam de unde sa ii iau din America daca mai traiau. Asa ca din fapta mea buna ma alegeam cu tras de maneca si e-mailuri peste e-mailuri scrise la editura de unde am cumparat cartile. Nici in ziua de azi nu mi-a scris nimeni nici macar ,,buna ziua”. Si dupa ce am plans de mi-am rupt inima, pentru faptele mele si orele in care in loc sa citesc copiilor o poveste, sa imi iubesc sotul, sa cos sau cine stie ce sa fac pentru sufletul meu, ma simteam si aratata cu degetul. Dar intr-o zi, cineva mi-a spus sa continui ori ce ar fi, pentru ca acele povesti nu mi le atribuiam, scriam autorul si cartea. Spre surprinderea mea am vazut ca dragele noastre gargarite citeau si asta mi-a sters fiecare lacrima varsata.
Acum vin eu draga Monica, ca acel inger al meu pazitor, si te rog sa continui sa imi administrezi pastila de seara. Am mare nevoie de ea!
Te pup si te imbratisez cu mare drag, de la munte.

Irela, si la noi ploua, ninge, curge lapovita si mai este si vijelie. S-a intors iarna suparata ca i-am dat prea mult credit primaverii. Imi este mila de pomii inmuguriti, de floricelele ce si-au scos capul de sub pamant.
Maine trebuie sa ajung la Bucuresti si sper ca se va putea circula usor pe sosea.

Iata si pe micutii pe care ii plang si care ne zambesc plini de bucurie din gradinita.

Draga Dalina iti urez insanatosire grabnica, sper ca manuta ta sa se vindece cat mai repede.
Nu stiu daca o sa te faca sa te simti mai bine, dar vreau sa iti spun ca undeva, cam la o mie si ceva de kilometri departare, pe un alt munte, ma chinui si eu sa fac in asa fel incat sa treaca zilele. De patru luni ma plimb de pe pat pe canapea, nu pot face nimic, decat lucruri foarte usoare si fara sa stau mai mult de 15 minute in picioare.
Treaba in casa... nici nu vreau sa ma gandesc. Mai face sotul cate ceva duminica, dar este greu cand ajungi la 47 de ani si nu ai spalat o farfurie sau nu ai dat cu o matura in viata ta. Noroc cu electrocasnicele ca de altfel era jale. Gradina, nici nu ma uit pe fereastra ca ma apuca plansul si nu am voie sa ma supar. Asta e, o sa fie mai bine la anul, deocamdata eu stau, nu fac nimic si astept sa creasca burtica. Poate de data asta o sa ajung sa nasc la 9 luni.
Sunt mai singura decat cucul aici pe bucata mea de munte, din cand in cand mai trece cate o colega pe la mine, dar nu ma plang. Am devenit specialista in meciuri de fotbal, filme, seriale TV si am terminat de citit toata seria Game of Thrones atat in italiana cat si in engleza. Acum ma uit in biblioteca sa decid ce o sa incep.
Nu te demoraliza, totul trece, tu fa ceea ce te face sa te simti bine.

Cu drag, Micia.

P.S. Sa nu crezi ca in Italia turistii sunt mai civilizati. Am cules si eu tone de gunoaie sus pe munte. Deasupra mea, nu la multa distanta am o zona picnic, amenajata special unde pe langa mese si barbecue sunt instalate si cosuri de gunoi. Nu iti povestesc ce se intampla cand ploua si curge apa la vale. Pe langa rosii, ardei, cartofi si altele din gradina mea mai culeg si pahare de plastic, lingurite, furculite, pungi etc.

Uf, Dalina gradinei noastre, iti multumesc. Am avut senzatia ca pastila inhiba gargaritele sa se manifeste liber si asa de placut si firesc cum o faceau inainte.
Mi-a venit inima la loc.

Intradevar, supa ta de suflet a ajutat atunci multe gargarite si a ajuns la inima altora ca intr-un fel de consiliere psihologica.

Biata ta manuta! Cineva si-a zis ca trebuie sa iei o pauza si sa te odihnesti...

Dalina esti toata o lectie de viata. Cu suisuri, cu coborasuri... Ca la mine. Desi in ultimul timp simteam ca sunt doar in coborare si inca in picaj periculos, de aseara am simtit ca brusc am urcat pe piscuri. Fetita mea este diagnosticata cu o boala pe care nu vreau sa o definesc. Face tratament de mai bine de un an. Lacrimile inimii mele nu s-au uscat pana aseara cand au sosit vesti bune. Monstrul din corpul ei este in remisie.
In tot acest timp am procedat ca tine: aratam ca zimbesc, fericita, am glumit, dar ce a fost in inima mea...

Odata, inainte de un Craciun m-a vizitat la firma preotul paroh caruia i-am spus ca este norocos ca m-a prins in firma ca tocmai coboram sa merg la mama mea. Parintele mi-a spus ca sunt o fericita daca am mama in viata, ca rugaciunea unei mame este intotdeauna cea mai puternica si de neegalat. Eu pentru copila mea atata am putut sa fac. Sa ma rog.
Ma rog ca si tu sa ai parte de clipe de liniste in inima si vindecare rapida a osului lezat.
Iti trimit o calda imbratisare de la Focsani.

P.S. Iti multumesc din inima pentru pastila ta.

Micia, cu siguranta vei strange in brate un ghemotoc minunat.
Asa sa ti se intample!

Trimit o calda imbratisare de la Focsani, tie si minunii ce creste in burtica ta.

Buna seara, dragi gărgărițe!
Micia, încă nu am reușit sa te cunosc, iar asta nu ma face sa ma gândesc decât la faptul ca nu m-am plimbat suficient prin grădina noastră. Însă îți doresc sănătate și sarcina cât mai ușoară. Pun o pila la Doamne-Doamme sa fie totul bine pana la final.
Dalina, draga mea, nu știu cum e sa fii in ghips, dar nici nu îmi doresc sa fiu in pielea ta acum. Cât despre suișuri și coborâșuri, sunt convinsă ca in “Supa pentru suflet” apare și un paragraf in care scrie ca timpul le rezolva pe toate, însă toate la timpul lor. Nu am citit cartea, deși mi-as fi dorit, însă cu siguranta când voi trece cu privirea peste coperta ma voi gândi la tine.
Monica, cum sa ne lasi fără pastilele de seara? Îmi descretesc mintea și îmi încălzesc sufletul, și ce e mai frumos decât o pastila de seara? Îmi pare rău sa aud despre suferința ta, însă noi suntem gărgărițe, puternice prin definiție. Îți trimit un zâmbet de Gargarita de Zmeura Dulce și un gând de sănătate.

Cu drag,

Zmeurico, cu urarea ta in prag de seara ai reusit sa ma emotionezi.

Este adevarat ca noi, gargaritele, incercam sa fim pozitive si increzatoare in viitor, ca speram sa depasim momentele agresive din viata noastra, dar totul se poticneste cand vine vorba de copilul tau. Nu stiu de ce noua mamelor nu ni s-a lasat posibilitatea sa ne dam sanatatea si viata copiilor nostri cand acestia ajung in astfel de cumpene mari in viata.
Asa cum am spus insa, de aseara am urcat de mai multe ori muntii lumii, stiuti si nestiuti, plina de bucurie si cu sperante mari. Iar maine imi voi strange copila in brate, dar si printul.

Tie iti trimit o calda imbratisare de la Focsani si te rog sa saruti manutele printului tau.

Cine crede-n zbor este stapan peste zare.
-----------------
Lucian Blaga

O seara binecuvantata!

Buna seara dragele mele.
Buna seara draga Monica.
In sfarsit o zi in care am fost si eu o jumatate de zi acasa. Nici nu mai stiu ce as fac mai intai. Am luat o bine meritata pauza si sunt in gradina.
Un sfarsit de saptamana cat mai calduros!
Pup dulce.