Oana, cand ai scris 9 ani parca nu imi venea sa cred. Oare cand au trecut? Imi amintesc cum veneai si ne spuneai ce traznai fac, cand ne aratai imagini cu ei doar de cateva luni. Timpul este neiertator, asa ca orice am face, prin orice am trece, sa nu uitam sa ne bucuram de fiecare minut si secunda din viata.
Buburuza mea este tot ce am mai frumos in viata si pentru asta nu pot sa multumesc doar lui Dumnezeu.
Am citit mesajele voastre de la cafenea, suferintele prin care ati trecut unele din voi. Sunteti atat de puternice dragele mele. Ma gandeam cum si eu ca voi, in fata mamei, a fratelui care nu are decat 17 ani, sunt puternica, nu plang, zambesc. Iar seara cand pun capul pe perna ma bufneste plansul cu gandul la tatal meu.
Monica, ingerul gradinii, zana noastra draga sunt cu gandul la fata ta frumoasa si stiu ca totul va fi bine. Dumnezeu ne pune la incercare, dar nu ne lasa.
Leana si Elza sper ca sunteti bine. Va imbratisez tare, tare ca sa simtiti puterea de a trece peste tot.
Micia, cand o sa ai in brate minunea din burtica ta, o sa uiti de tot.
Rodi, Vero, Alia, Onuta, Irela, Ovidia, Helen, Leticia, Nico, Sorina, Marieta, Nuti, Gigik, Lenuta si multe alte gargarite care in acest an au venit in cafenea sa isi odihneasca aripile, mi-a fost dor de voi.
Dalina, sper ca manuta ta este bine. Mereu citesc cu sufletul la gura sa vad prin ce ai mai trecut. Viata ta este o continua poveste.
Oksanna si Simona trebuie sa fiti tari pentru minunile din viata voastra. Eu asta imi repet in fiecare zi.
Va imbratisez si va doresc o zi buna.
Multumesc din inima, Adelina.
O zi plina cu binecuvantari si tie!
Pupici pe manutele printesei tale.
Cresc, ne provoaca in cele mai felurite chipuri, ma surprind de multe ori cu cata maturitate (pentru cei aproape 9 ani ai lor) vad unele lucruri. 
