Imaginile sunt foarte frumose. Viata la tara e foarte frumoasa, cu o bruma de conditii: canalizare, curent electric, drum de acces. Eu sunt crescuta la oras, dar am mers cu drag la tara de fiecare data am avut ocazia.

Dina, cam la fel sunt si eu cand vine vorba de viata la tara.

Fetelor, mie imi plange sufletul daca nu ajung la tara intr-o sambata.

Si eu sunt nascuta si crescuta in Bucuresti. Anul trecut am reusit si am finalizat casuta noastra, coltisorul nostru de Rai, cum il numim noi. Si va spun ca acum cand merg in Bucuresti mi se pare total aiurea atata aglomeratie.
Dar ce poate fi mai frumos cand te trezesti dimineata in parfumul florilor? Pana si aerul pe care il respiri este diferit. Ce poate fi mai frumos decat atunci cand te asezi pe iarba proaspata, - poti sa privesti cerul in toata splendoarea lui.
Seara, ma uit pe cer si nu imi vine sa cred cand vad atatea stele.
Sa va arat ce minune de curcubeu am surprins acum doua saptamani dupa ploaie.

Irina, ce parere ai?

Pentru ca-mi place viata la tara.

Am crescut la tara pana la 18 ani. Cu greu m-am despartit de casa bunicii unde nu aveam nici un fel de conditii, respectiv apa curenta ( scoteam apa cu citura din putul din curte), baie ( faceam baie intr-o copaie mare de lemn sculptat), canalizare ( mergeam la toaleta din funcdul curtii), frigider - pastram mancarea in beci unde era foarte cald si faceam mancare zilnic.
Am visat de atunci clipa in care voi avea casa mea la tara. Casa bunicii nu puteam sa o am fiindca mama mea mai are un frate si atunci era greu sa avem amandoi ( eu si varul meu ) cate putin din acea casa. Ca atare, de o luna, mi-am cumparat o casuta ( foarte darapanata ce-i drept) cu 800 mp teren, vis a vis de casa bunicii. Mi-am implinit si visul de a avea casuta mea la tara si imi potoesc si dorul de casa in care am crescut.
Vreau sa demolez acea casuta darapanata si sa-mi construiesc una noua si micuta. Pana acum am reusit doar sa fac gardul.Urmeaza sa bag apa curenta. Si cand voi avea o bruma de bani incep si coltisorul meu de Rai.
Pana atunci mi-am luat flori pe care tin in ghivece.
In mod sigur cand va fi gata va voi aduce imagini .

Am crescut la tara pana la 18 ani. Cu greu m-am despartit de casa bunicii unde nu aveam nici un fel de conditii, respectiv apa curenta (scoteam apa cu ciutura din putul din curte), baie (faceam baie intr-o copaie mare de lemn sculptat), canalizare (mergeam la toaleta din funcdul curtii), frigider - pastram mancarea in beci unde era foarte cald si faceam mancare zilnic.
Am visat de atunci clipa in care voi avea casa mea la tara. Casa bunicii nu puteam sa o am fiindca mama mea mai are un frate si atunci era greu sa avem amandoi (eu si varul meu) cate putin din acea casa. Ca atare, de o luna, mi-am cumparat o casuta (foarte darapanata ce-i drept) cu 800 mp teren, vis a vis de casa bunicii. Mi-am implinit si visul de a avea casuta mea la tara si imi potoesc si dorul de casa in care am crescut.
Vreau sa demolez acea casuta darapanata si sa-mi construiesc una noua si micuta. Pana acum am reusit doar sa fac gardul. Urmeaza sa bag apa curenta. Si cand voi avea o bruma de bani incep si coltisorul meu de Rai.
Pana atunci mi-am luat flori pe care le tin in ghivece.
In mod sigur cand va fi gata va voi aduce imagini.

Mireille, ma bucur pentru tine ca ai reusit sa iti realizezi visul, coltisorul tau de rai, asa cum i-ai spus.
Eu iubesc viata la tara si te inteleg perfect.
Asteptam imagini.