Neagu Marcela scrie:
Buna seara, dragi gargarite!
Venind la ceas de seara, m-am gandit sa va invit la ceai.
Monica si eu ma bucur ca am reusit sa intru in gradina. Mi-a fost tare dor de voi.
Lenuta iti multumesc frumos pentru ajutor.
O seara frumoasa!
Mai stii ceva de calutul pe care l-ati vandut dupa <plecarea tatalui>? Buna ziua, gargarite dragi.
Monica, din pacate de caluț aproape ca am si uitat. Nu am cum sa mai stiu, pentru ca cel care l-a cumparat era din alta localitate, ceva mai departe.
Intre timp am pierdut-o si pe mama, am vandut casa, mi-am parasit cu greu pisicutele dragi, catelul, casa, florile nenumarate.
Am venit aici, in Constanta si am stat la o sora de-a mea pana asta toamna, cand mi-am luat o garsoniera.
Intre timp ranile s-au mai vindecat, iar aici, fiind singura m-am reapucat de cusut.
V-am simtit mult lipsa, dar nelucrand mai deloc nu avem de ce sa fiu prezenta aici.
O duminica frumoasa va doresc.
Pe mine si pe Doina ne-a marcat atunci cum, la iesirea din curte, calutul a intors capul si v-a invaluit intr-o singura privire pe tine, pe mamica ta si curtea cu casa. Ce o fi in inimile lor cand sunt despartiti de stapanii pe care i-au slujit o viata?!
Stiu si de faptul ca mamica ta a ales sa i se <alature> repede tatalui tau.
Imi cer scuze pentru intrebarea mea ce poate te-a mahnit, obligandu-te sa rememorezi acele clipe. Ma bucur ca ai reusit sa reincepi viata de la zero si ca goblenul este parte din ergoterapia ta.
Iti trimit o calda imbratisare de la Focsani si iti doresc spor la lucru. 
