Dani, multumesc pentru incurajari privind laptopul. Cum si Bicu este acum pasionat de computer, i-am cedat lui laptopul si eu tot pe computerul meu vechi.

Adnana, m-ai facut sa rosesc la varsta mea. Multumesc.

Am gasit, in computerul meu Noapte buna! L-am lucrat inainte de a stii ca voi avea o nepotica si fotografia este veche. Nu am putut sa o postez ca nu imi permitea pe celalalt forum si nu am stiut cum sa o gestionez.
O adauag, astazi, in colectia mea cu mandrie de bunicuta.

Bica, bunicuta noastra draga, fiecare vorba a ta este un balsam pentru sufletul meu.

Acest frumos tablou ar trebui sa fie pus in camera nepotelei, nu?
Va trimit multi pupici.

Frumos tablou. Sa-ti traiasca nepotica!

Cristina, esti mereu cu suflet mare langa fiecare.
Nikoleta, da sper sa ajunga in camera Mariucai. Fetita mea isi doreste, dupa ce va avea casa ei, sa isi inrameze goblenurile lucrate de mine si sa le aseze cam in fiecare camera, functie de tema si cromatica ambientului.
Elisabeta, multumesc de asa urare frumoasa.

Bunicuta, harnicuta, da-i bataie si inmulteste tablourile. Cine stie, poate casa fetitei tale va avea foarte multe camere si or sa-i trebuiasca.
Multa sanatate, Bica si sa-ti traiasca nepotica!

Rodica, am multicele si sper sa le postez pe toate aici, intr-o zi. Mai sper ca fetita mea le va atarna pe toate in casa ei.
Iti multumesc pentru urari. Venite tot de la o bunicuta, parca se dubleaza in inima mea.

Bica, din cand in cand mai vii cu o surpriza.
Eu foarte frumos tabloul si nu l-am prea vazut prin multe colectii. Felicitari!

Bica, iti multumesc pentru cuvintele cumpatate, pentru echilibrul interior pe care mi-l insufli si pentru exemplul luptei pe care o duci zilnic cu viata.
Craciun fericit, alaturi de cei dragi si un an nou cu sanatate!

Ramona, sa iti dea Domnul un Craciun dupa inima ta. Iti mai doresc ca in anul ce vine sa muncesti mai putin si sa te bucuri mai mult de viata.

Iti dedic ultima mea lupta cu goblenul: Aripile copilariei. Mi s-a parut cu adevarat greu de lucrat in conditiile in care faceam acest lucru, tarziu in noapte. Nu este un goblen usor (si acum le inteleg pe fetele ce l-au lucrat). Mi-au ucis ochii culorile de la rochita.
L-am terminat cam de o luna, dar abia in seara aceasta am avut timp sa postez imaginea (m-a ajutat nepotul meu).



Craciunul mi l-a adus pe Bicu sanatos, acasa. A fost o perioada cumplita pentru mine, dupa ce am avut neplacuta surpriza sa ajungem la spital si la operatie. Vestea buna este ca situatia creata i-a adus pe copii si la noi acasa. Vestea si mai buna a fost ca ai mei cuscrii si-au declinat disponibilitatea de a sta cu Mariuca, asa ca, ca ma simt rasfatata de Dumnezeu pentru ca mi-a implinit dorintele referitoare la ziua de Craciun (cu ce pret!). Ca totul a fost cumplit pana acum, nu mai trebuie sa adaug. Importanta este clipa cand ne-am adunat cu totii, ca altadata la masa, in ziua de Craciun.

Cel mai important. Acest goblen apartine Mariucai si rugamintea mea a fost ca parintii ei sa il aseze in camera ei, cand va veni momentul.