Sinaxar, 9 ianuarie 2021

Sfantul Mucenic Polieuct

Sfantul Polieuct a fost ostas in armata romana si a trait in secolul al III lea. Nerah, prietenul cel mai bun al lui Polieuct, era crestin si ajunge sa fie cuprins de intristare pentru ca isi stia prietenul o persoana straina de credinta in Hristos.

Auzind de persecutia impotriva crestinilor, ii spune lui Polieut: "Prea iubite Polieuct, porunca cea imparateasca, care pretutindeni se citeste, ne va aduce despartirea unuia de altul; pentru ca eu ma tin de credinta crestineasca, iar tu de paganatatea elineasca; si cand ma vor lua la moarte, tu te vei lepada de mine si ma vei lasa".

Auzind aceasta Polieuct, cel cu buna intelegere, indata a cunoscut ce voieste Nearh si, cu darul lui Dumnezeu luminandu-se, a inceput a gandi la cele dumnezeiesti; apoi si-a adus aminte de o vedenie, ce i se facuse mai inainte cu cateva zile, si a zis: "Nu te teme, iubitul meu prieten Nearh, nici o despartire nu ne va fi, pentru ca am vazut in vedenie pe Hristos, Caruia tu slujesti, apropiindu-se de mine si, luandu-mi haina, m-a imbracat cu alta haina noua, al carei pret si frumusete nu este cu putinta a o spune, iar nasturii de la haina aceea erau de aur, apoi si cal inaripat mi-a dat".

Nearh, talcuind vedenia, i-a spus: "Se cade tie sa lasi paganatatea elineasca si sa te imbraci intru Hristos, prin credinta cea dreapta; iar calul cel inaripat, sa stii ca insemneaza alergarea cea grabnica spre cer".

Atat de mult s-a apropiat Polieuct de Hristos incat a purces la distrugerea idolilor. Felix, socrul lui Polieuct, care avea imputernicire de la imparat sa prigoneasca pe crestini, a incercat sa-l convinga sa renunte la credinta crestina. Pentru ca a refuzat, Felix a poruncit sa i se taie capul.


Tot astazi, facem pomenirea Sfantului Cuvios Eustratie.

Sinaxar, 10 ianuarie 2021

Cuviosul Antipa de la Calapodesti; Sfantul Grigorie al Nisei

Pe data de 10 ianuarie, ortodocsii il praznuiesc pe Sfantul Antipa de la Calapodesti. Desi roman, Sf. Antipa de la Calapodesti este mai putin cunoscut la noi, dar foarte cinstit de rusi si de greci. Rusii il cinstesc drept "sfant cuvios", iar grecii il cinstesc drept "sfant athonit", ca unul ce s-a distins intre calugarii de la Sfantul Munte. Biserica Ortodoxa Romana l-a trecut in randul sfintilor in urma sedintelor de canonizare din 20-21 iunie 1992.
 
Viata Cuviosului Antipa de la Calapodesti

Cuviosul Antipa s-a nascut in anul 1816, in satul Calapodesti, din judetul Bacau. A intrat in monahism la Manastirea Calapodesti, la varsta de 20 de ani. Dupa doi ani a plecat la Muntele Athos si s-a stabilit la schitul romanesc Lacu. In randuiala aspra de la Schitul Lacu si-a petrecut 15 ani, dupa care s-a mutat la Manastirea Esfigmen, una dintre cele mai vechi manastiri ale Sfantului Munte. Aici a stat patru ani, iar in aceasta perioada a fost calugarit cu numele de Antipa si hirotonit diacon.
In anul 1860, s-a reintors in Moldova si a vietuit prin manastirile din apropierea Iasiului. Din anul 1865 se  nevoieste in Manastirea Valaam, situata pe o insula din Lacul Ladoga. Iubind fericita liniste si instrainare, Cuviosul Antipa s-a asezat la aceasta manastire in anul 1865, unde a trait inca 17 ani in frica Domnului. Datorita sfaturilor duhovnicesti, in aceasta perioada a fost hirotonit preot.
Cuviosul Antipa Athonitul trece la cele vesnice la 10 ianuarie 1882. A fost inmormantat in gropnita Manastirii Valaam.
Canonizarea si trecerea in randul sfintilor a fost facuta in Muntele Athos, in anul 1906. El este cinstit mai ales in manastirile din Sfantul Munte, fiind singurul calugar athonit roman trecut in randul sfintilor si numarat printre cei din urma cuviosi parinti ai Athosului.
 

Troparul Cuviosului Antipa de la Calapodesti
Peste pamant arcuindu-te ca un curcubeu, ai ajuns din Sfantul Munte in Athosul de la miazanoapte, Valaam. O, Sfinte Parinte Antipa, mult laudatule, asemenea mult minunatilor batrani ai Moldovei te-ai facut; si acum, locuind in slava cerescului Valaam, roaga-L pe Hristos Dumnezeul nostru sa ne povatuiasca pe calea ingereasca.

Sfantul Grigorie de Nyssa

Sfantul Grigorie de Nyssa (335-395), episcop de Nyssa, este unul din marii parinti capadocieni, alaturi de fratele sau Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigorie de Nazianz.
Este prezent la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol (381), unde sustine cu mare succes cauza credintei niceene. Totodata, el ia apararea Sfantul Grigorie de Nazianz impotriva atacurilor episcopilor egipteni si macedonieni, instigati de papa Damasus. Datorita talentului sau oratoric si cunostintelor sale, este proclamat "stalp al ortodoxiei". Revine la Constantinopol de mai multe ori, pentru a predica la moartea printesei Pulcheria, in 385 si apoi a mamei sale. Este prezent si la sinodul din 394 sau 395, convocat de Patriarhul Nectarie. Dupa aceasta data, informatiile despre el inceteaza, ceea ce ne face sa credem ca aceasta ar fi perioada la care a adormut intru Domul.


Tot astazi, facem pomenirea Sfantului Ierarh Dometian, episcopul Meletinei si a Sfantului Marchian.

Sinaxar, 11 ianuarie 2021

Cuviosul Teodosie cel Mare, incepatorul vietii de obste

Sfantul Cuvios Teodosie cel Mare a trait in perioada secolelor V-VI. S-a nascut in satul Mogarisos din tinutul Capadociei, in estul Turciei de astazi. Tatal sau se numea Proeresie si mama sa Evloghia, si erau amandoi credinciosi si cucernici. Intra de tanar in monahism, la o manastire din Ierusalim. Dupa ce petrece alaturi de pustnicul Longhin, se retrage intr-o pestera din apropierea Bethleemului, unde timp de 50 de ani s-a hranit doar cu ierburi salbatice si legume. Datorita vietii sale, aduna in jurul sau multi ucenici. Va ridica o manastire langa pestera in care vietuia, unde va pune bazele vietii monahale de obste. De aici si supranumele de "incepator al vietii de obste“. Sfantul Cuvios Teodosie cel Mare a trecut la cele vesnice in jurul anului 529.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Cuviosului Teodosie din Antiohia;
- Sfantului Stefan din Plachidiane;
- Sfantului Teodor;
- Arhimandritului Agapie;
- Sfantului Mucenic Mal;
- Cuviosului Vitalie;
- Cuviosului Teodosie, egumenul Manastirii Filoteu din Muntele Athos.

Sinaxar, 12 ianuarie 2021

Sfanta Mucenita Tatiana

Sfanta Mucenita Tatiana a trait in vremea domniei lui Alexandru Sever (223-235). A refuzat sa se casatoreasca, alegand sa traiasca pentru Hristos. Datorita vietii sale, a fost asezata in randul diaconitelor de Biserica din Roma, desi nu avea mai mult de 15 ani.

Este dusa in templul zeului Apolo pentru a-i aduce jertfe. In loc de cinstirea zeului Apolo, ea se va ruga lui Hristos. In urma rugaciunii sale, s-a facut cutremur, iar o parte a templului si statuile zeului au fost distruse.

In alta zi, mucenita Tatiana a fost dusa la templul zeitei Artemis, pentru a aduce jertfa acesteia. Potrivit traditiei, templul a luat foc in momentul in care mucenita s-a apropiat de el, caci au coborat fulgere din cer, la rugaciunea ei.

Dupa mai multe chinuri: aruncarea in foc, la fiare, scoaterea ochilor, taierea sanilor, biciuiri, judecatorul a hotarat taierea capului Sfintei Tatiana.

Capul sfintei mucenite Tatiana se gaseste in Catedrala mitropolitana din Craiova, in aceeasi racla cu sfintele moaste ale Sfantului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, si ale Sfintilor Mucenici Serghie si Vah.

Mentionam ca dupa cucerirea Constantinopolului de catre turci (1453), in timpul domniei lui Neagoe Basarab, boierii Craiovesti aduc capul Sfintei Mucenite Tatiana, impreuna cu moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, la Manastirea Bistrita, judetul Valcea. Dupa reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), capul sfintei va fi depus la Episcopia Ramnicului si apoi la Catedrala mitropolitana "Sfantul Dimitrie" din Craiova, prin staruintele lui Firmilian, mitropolitul Olteniei.

Tot astazi, facem pomenirea
- Sfantului Mucenic Petru Avesalonitul;
- Sfantului Mucenic Mertie;
- Cuviosului Ilie, facatorul de minuni;
- a opt sfinti mucenici din Niceea;
- Sfintei Mucenite Eutasia;
- Sfantului Mucenic Teodor al Evhaitelor;
- Cuvioasei Teodosia din Alexandria;
- Sfantului Mucenic Alexandru.

Sinaxar, 14 ianuarie 2021

Sfanta Nina; Sfintii Parinti ucisi in Sinai si Rait; Odovania Praznicului Botezului Domnului

Sfânta Nina este praznuita pe 14 ianuarie. Sfanta Nina s-a născut în jurul anului 290, în Capadocia. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui vechi manuscris fiind chiar verişoara acestuia. La împlinirea vârstei de 12 ani, ajunge în grija stareței Niofora, pentru că tatăl ei devine pustinc, iar mama sa ia decizia să-și petreacă viața îngrijindu-se de săraci și de cei în suferință. Cu binecuvântarea episcopul Iuvenalie, pleacă din Ierusalim către Armenia. În anul 315 ajunge în Mtskheta, locul în care, potrivit celor mărturisite de stareța Niofora, s-ar afla „Cămașa lui Hristos“.

Odovania Praznicului Botezului Domnului - astazi se incheie perioada de praznuire a sarbatorii Botezului Domnului. Termenul odovanie vine din limba slavona si inseamna "sfarsit" sau "incheiere". Este ultima zi in care se poate lua Agheasma Mare. Din secolul al IV lea, Biserica a randuit ca praznicele imparatesti si zilele inchinate unor sfinti sa fie praznuite intr-un mod deosebit. Au atat un timp de pregatire numit inainte-praznuire si o perioada de prelungire a serbarii, cunoscuta sub denumirea de dupa-praznuire. Ultima zi a serbarii este numita odovania, adica incheierea sarbatorii. Mentionam ca in perioada pre-serbarii, cat si in cea de dupa serbare, sunt prezente cantari, rugaciuni si lecturi in legatura cu sarbatoarea respectiva.

Sfintii Parinti care au fost ucisi in Muntele Sinai si Rait, sunt sarbatoriti pe 14 ianuarie. Au trait in secolele IV si V si au fost omorati de barbarii din Arabia si Etiopia. Parintii din Muntele Sinai isi petreceau zilele in chilie, pentru dobandirea linistii. Avva Antonie spunea in acest sens, ca precum pestii care stau la uscat mor, tot astfel si calugarii care stau in afara chiliei, isi pierd linistea. Se adunau in biserica si faceau impreuna priveghere de noapte numai sambata seara spre duminica, iar dimineata, la Sfanta Liturghie se impartaseau cu totii. Vederea lor era ingereasca, pentru ca se topisera trupurile lor de infranare si de priveghere; caci vietuiau ca si cand erau lipsiti de trupuri, neavand nimic din cele ce s-au obisnuit a aduce placere si patimi. Isi hraneau trupul cu putine finice sau muguri de stejar. Unii mancau o data pe zi, altii in a doua sau a treia zi, iar altii numai o data pe saptamana isi intareau trupul neputincios cu hrana.

Barbarii, cautand aur si negasind, i-au ucis pe parintii din Muntele Sinai si Rait. Monahul Amonie marturiseste ca in prima navalire a barbarilor au pierit 38 de parinti in Sinai si 39 in Rait.

Troparul Sfinţilor Cuvioşi Mucenici din Sinai şi Rait

Glasul 4

Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintei Nina, luminatoarea Georgiei
- Sfantului Cuvios Teodul, fiul lui Nil cel Intelept;
- Sfantului Cuvios Stefan, ctitorul Manastirii Hinolacul;
- Sfantului Cuvios Sava, arhiepiscopul Serbiei si ctitorul Manastirii Hilandar;
- Sfintei Mucenite Agni.

Sinaxar, 15 ianuarie 2021

Sfantul Cuvios Pavel Tebeul

Sfantul Pavel Tebeul a trait in secolul al III lea. Este considerat in istoria monahismului, drept primul ascet care s-a retras in "cele mai dinauntru ale pustiei", primul eremit sau pustnic. Informatiile despre viata Sfantului Pavel Tebeul, le avem datorita intalnirii sale cu Sfantul Antonie. Dumnezeu ii descopera lui Antonie, dupa cinci ani de petrecere in rugaciune, ca se afla in pustie o persoana mai desavarsita decat el. Este demn de retinut modul in care se adreseaza unul catre altul in momentul in care se intalnesc - Parintele Antonie a zis: "Bucura-te Pavele, vasul alegerii si stalpul cel de foc, locuitorule al pustiei", iar Pavel i-a raspuns: "Bine ai venit soare, care luminezi toata lumea, povatuitorule al celor ce se mantuiesc, gura lui Dumnezeu, care din pustie ai facut cetati si pe diavolul l-ai gonit dintr-insa". Nu se trateaza unul pe altul ca de la superior la inferior. Din dialogul cu Pavel aflam ca ajunge in pustie pentru a scapa de mania cumnatului sau. Acesta dorea sa-l denunte imparatului Deciu ca este crestin, pentru a mosteni toata averea familiei sale. Era perioada persecutiilor impotriva crestinilor.

De 70 de ani Sfantul Pavel Tebeul primea o jumatate de paine, adusa de un corb. In ziua intalnirii sale cu Antonie, corbul ii va aduce o paine intreaga. Din Sinxar reiese ca luand sfintii acea paine, se invitau unul pe altul ca s-o binecuvanteze si s-o franga, unul pe altul mai mare facandu-se cu cinstea. Fericitul Pavel a apucat painea de o parte, iar pe cealalta parte a pus-o in mainile parintelui Antonie si indata painea singura s-a frant prin mijloc si fiecare si-a luat partea sa.

Dupa trecerea la cele vesnice a Sfantului Pavel Tebeul, Sfantul Antonie s-a intors la manastirea sa, luand cu sine haina Sfantului Pavel cea impletita cu frunze de finic. Atat de mult cinstea acea haina, incat numai de doua ori pe an se imbraca cu ea: la praznicul Sfintelor Pasti si in ziua Cincizecimii.

Troparul Sfantului Pavel Tebeul

Locuitor pustiului si inger in trup si de minuni facator te-ai aratat, purtatorule de Dumnezeu, Parintele nostru Pavel. Si cu postul, cu privegherea, cu rugaciunea, ceresti daruri luand, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearga la tine cu credinta. Slava Celui ce ti-a dat tie putere, slava Celui ce te-a incununat pe tine, slava Celui ce lucreaza prin tine tuturor tamaduiri.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

- Sfantului Cuvios Ioan cel sarac pentru Hristos, numit si Colibasul;

- Sfantului Mucenic Pansofie.

Sinaxar, 16 ianuarie 2021

Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru

Pe 16 ianuarie serbam inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru. Din Faptele Apostolilor (12, 1-11) aflam ca in anul 42 d.Hr, regele Irod Agripa a poruncit ca Sfantul Apostol Petru sa fie intemnitat si legat in lanturi. Petru este dezlegat si eliberat de un inger. Lantul cu care a fost legat Petru tamaduia neputintele si gonea duhurile cele viclene, iar cel ce se atingea de acest lant se sfintea.

Lantul a fost pastrat de credinciosii din Ierusalim, trecand de la unii la altii, pana cand Patriarhul Iuvenalie l-a dat Evdochiei, sotia imparatului Teodosie cel Tanar. Imparateasa l-a dus la Constantinopol in anul 437 sau 439. De aici, lantul cu care a fost legat Sfantul Petru, ajunge la Eudoxia, sotia lui Valentin, imparatul Occidentului. Lantul va fi depus intr-o biserica ridicata in cinstea Sfantului Apostol Petru. Potrivit traditiei, in acesta biserica au fost aduse si lanturile cu care a fost batut Apostolul in vremea imparatului Nero.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintilor Mucenici si frati: Pevsip, Elasip, Mesip si a bunicii lor, Neonila;
- Sfantului Mucenic Danact, citetul;
-Sfantului Sfintit Mucenic Damaschin.

Sinaxar, 17 ianuarie 2021

Duminica celor zece leprosi

Textul Evangheliei de la Luca 17, 12-19 ne prezinta vindecarea a zece leprosi. Acestia, din cauza leprei, erau nevoiti sa traiasca intr-un loc izolat. Erau exclusi din comunitate deoarece se credea ca lepra este o boala contagioasa. Daca din intamplare cineva se apropia de leprosi, cei bolnavi aveau datoria sa strige: "necurat, necurat", ca cel sanatos sa se indeparteze de ei. Insa, in momentul in care Hristos se apropie de ei, acestia au alt strigat: "Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi!" (Luca 17, 13).

Mantuitorul nu le ofera vindecarea pe loc, ii trimite la preoti. Nu-i vindeca pe loc pentru ca doreste sa respecte o porunca a Legii Vechi, care prevedea ca preotul este in masura sa declare daca cineva este bolnav sau vindecat de lepra (Lev. cap. 13). Pe de alta parte dorea sa le verifice credinta, caci nu le spune acestora ca s-au vindecat sau ca se vor vindeca. Dar cel mai important argument pentru care Hristos nu-i vindeca imediat, este acela de a le descoperi preotilor care nu-L iubeau (caci acestia vor cere sa fie rastignit) ca El este Fiul lui Dumnezeu. Ca El are putere sa vindece orice boala.

Faptul ca leprosii nu intreaba nimic, denota ca s-au increzut in cuvantul Mantuitorului. Din acest motiv, aflam din Evanghelie ca in timp ce se indreptau catre preoti, se vindeca. Din cei zece, numai unul se intoarce la Hristos pentru a-I multumi. Iar acesta era samarinean, deci de un alt neam fata de iudei. Interesant este ca daca iudeii si samarinenii se dusmaneau intre ei, in boala ei stateau impreuna, comunicau si se intelegeau.

Dar nu doar asupra leprei din vechime trebuie sa ne oprim noi cei de astazi, ci si asupra pacatelor din cauza carora ne separam sau dam uitarii pe semeni. Daca cei bolnavi de lepra aveau constiinta bolii si cereau ca ceilalti sa nu se apropie de ei, astazi, multi dintre noi nu-si mai vad pacatele si ii cheama si pe ceilalti sa devina partasi la ele.

Daca multi dintre noi, cei bolnavi de lepra sufleteasca, am avea ocazia de a ne intalni cu Hristos asa cum s-au intalnit cei zece, oare L-am recunoaste pe Hristos ca avand putere sa ne vindece? Ma tem ca din cauza necredintei, am crede ca este un simplu om. Iar daca ni s-ar arata in chip minunat ca este Fiul lui Dumnezeu, nu I-am cere mila, vindecare, asa cum au facut cei din vechime. L-am lua la intrebari: de ce suferim, cat mai are de gand sa ne tina intr-o astfel de stare etc. I-am atrage atentia ca nu-I pasa de noi. Iar daca ne-ar spune ca trebuie sa ne aratam preotilor, oare am merge cu credinta cu care au mers cei zece?

Sunt convins ca exista si astazi oameni cu o credinta atat de mare, incat se vindeca precum cei din trecut: "pe drum". Mi-a fost dat sa intalnesc oameni care s-au vindecat in chip minunat. Imi doresc sa vad ca si bisericile devin neincapatoare datorita oamenilor care vin sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa in lume.

Mi-am dat seama ca il loc de Sfantul zilei am postat Sarbatoarea zilei. Iertare!

Sinaxar, 17 ianuarie 2021

Sfantul Antonie cel Mare

Sfantul Antonie cel Mare a trait in secolul al III-lea si inceputul secolului al IV-lea. Este socotit a fi intemeietorul vietii monahale, si este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vietii calugaresti. Nascut in satul Coma din Egiptul de Mijloc in anul 251, acest mare luminator al credintei a fost fiul unor tarani crestini instariti. In acest mediu a deprins calea credintei. Pe cand Antonie avea 20 de ani, dupa moartea parintilor sai, intrebandu-se despre drumul sau in viata, fericitul a auzit in biserica cuvintele lui Hristos: “Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi” (Matei 19, 21). Antonie, punand aceste cuvinte in inima sa, si-a impartit averea la saraci, si-a incredintat sora unei comunitati de fecioare si s-a retras in singuratate.

Dupa ce s-a nevoit o perioada intr-o coliba de langa satul natal, sub povatuirea unui ascet mai batran, Antonie s-a mutat intr-un mormant idolesc; apoi, pe cand avea 35 de ani, Sfantul Antonie s-a mutat intr-un loc numit Pispir, la marginea desertului. Aici a locuit sfantul timp de 20 de ani, pana cand ucenicii sai l-au silit sa paraseasca acest loc, Antonie fiind aproape mort din cauza atacurilor diavolesti. Acum Antonie devine deja parintele duhovnicesc al multor calugari din diversele comunitati monastice din pustia egipteana, cele mai vestite fiind cele din Nitria si Sketis.

Dupa ce in anul 310 face o calatorie la Alexandria pentru imbarbatarea crestinilor prigoniti din cauza persecutiei lui Maximin, Antonie se stabileste in 312 in adancul desertului, pe muntele Kolzim. Aici a ramas sfantul pana la sfarsitul vietii, impreuna cu doi ucenici, nemaiparasindu-si locul decat pentru a-si vizita discipolii si pentru a doua sa calatorie la Alexandria, in sprijinul Sfantului Atanasie cel Mare, persecutat de arianisti.

Sfantul Antonie a trecut la cele vesnice in anul 356 d. Hr. in desertul de pe malul drept al Nilului. Informatiile pe care le avem despre Sfantul Antonie sunt relatarile Sfantului Atanasie, ucenicul sau. Iata ce spune Antonie despre trecerea sa la Domnul: "Eu, o! fiilor, precum este scris, ma duc pe calea parintilor, caci ma vad singur chemat de Domnul; iar voi treziti-va, ca pustnicia voastra cea veche sa nu o pierdeti, ci ca si cum ati face inceput de pustnicie, asa sarguiti-va sa paziti osardia voastra intreaga. Ca stiti pe diavolii cei ce va bantuiesc, stiti cum sunt de salbatici, dar neputinciosi cu puterea; deci, nu va temeti de dansii, ci mai vartos sa credeti in Hristos de-a pururea. Apoi, ca si cum fiecare ati muri, asa sa vietuiti, luand-aminte si pomenind sfatuirile pe care le-ati auzit de la mine. Nici o impartasire sa nu aveti cu schismaticii, nici cu ereticii arieni, ca stiti ca si eu ma abateam si ma feream de acestia pentru eresul lor cel de Hristos urator si rau credincios; ci sarguiti-va mai cu seama de-a pururea a va impreuna mai intai cu Domnul, apoi cu sfintii; ca astfel dupa moarte, intru vesnicele locasuri, ca pe niste prieteni cunoscuti sa va primeasca si sfintii pe voi. Acestea ganditi-le, acestea cugetati-le si de aveti vreo purtare de grija pentru mine, ma veti avea ca pe un parinte al vostru; dar sa nu lasati pe nimeni sa ia trupul meu si sa-l duca in Egipt, ca nu cumva sa-l puna in casele lor, dupa cum au obicei, caci pentru aceasta am venit aici in munte.

Stiti cum de-a pururea opream pe cei ce fac aceasta si le porunceam sa inceteze un obicei ca acesta; deci, voi ingropati trupul meu si sub pamant ascundeti-l. Apoi sa paziti taina intre voi, ca nimeni sa nu stie locul, afara de voi singuri. Iar eu la invierea mortilor il voi lua nestricacios de la Mantuitorul. Impartiti hainele mele si dati lui Atanasie episcopul un cojoc si haina pe care o asterneam, pe care el mi-a dat-o nefolosita, iar la mine s-a invechit. Celalalt cojoc dati-l lui Serapion, episcopul; voi tineti haina cea de par, si mantuiti-va fiilor, fiti sanatosi; ca Antonie acum se muta si nu mai este impreuna cu voi".

Dupa ce zise acestea si aceia l-au sarutat, ca pe niste prieteni au vazut ingerii care venira la dansul si, bucurandu-se de dansii, el si-a intins picioarele si zacand cu fata in sus, se arata vesel; dupa aceea si-a dat sufletul, si s-a dus la Sfintii Parinti. Iar ucenicii lui, precum le daduse porunca, infasurandu-l si ingropandu-l, au ascuns trupul lui sub pamant. Si nimeni nu stie pana acum unde este ascuns, afara de cei doi ucenici ai lui.”

Troparul Sfantului Antonie cel Mare

Locuitor pustiului si inger in trup si de minuni facator te-ai aratat, purtatorule de Dumnezeu, Parintele nostru Antonie. Si cu postul, cu privegherea, cu rugaciunea, ceresti daruri luand, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearga la tine cu credinta. Slava Celui ce ti-a dat tie putere, slava Celui ce te-a incununat pe tine, slava Celui ce lucreaza prin tine tuturor tamaduiri.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Cuvios Antonie cel Nou;
- Imparatului Teodosie cel Mare:
- Sfantului Cuvios Ahila.

Sinaxar, 18 ianuarie 2021

Sfintii Atanasie si Chiril

Sfintii Atanasie si Chiril au luptat impotriva a doua dintre cele mai mari erezii: arianismul si nestorianismul.

Sfantul Atanasie a luat parte la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde l-a combatut pe Arie (arianismul), care sustinea ca Fiul lui Dumnezeu este cea dintai fiinta creata. Sfantul Atanasie s-a nascut in anul 295, in Alexandria. A fost facut citet in anul 312 si diacon in 318, data dupa care el a ajuns secretarul patriarhului Alexandru. Ca diacon si secretar, el il insoteste pe patriarh la Sinodul de la Niceea, in 325, unde joaca un rol decisiv in combaterea arianismului si in condamnarea lui Arie. Datorita scrierilor sale, Sinodul de la Niceea a condamnat erezia ariana si a formulat un simbol de credinta, cunoscut sub numele de Simbolul niceean, in care se afirma ca Fiul este nascut din vesnicie din Tatal, deofiinta cu El. Este ales episcop al Alexandriei, odata cu moartea Sfantului Alexandru - 8 iunie 328. A trecut la cele vesnice la 2 mai 373, dupa 45 de ani de episcopat, din care aproximativ 20 ani au fost petrecuti in exil.

In iconografie se recomanda ca Sfantul Atanasie sa fie zugravit batran, de statura potrivita, putin cam spatos si garbovit, dar vesel, avand culoarea fetei placuta, barba nu lunga, dar lata, acoperindu-i obrazul, nu prea carunt, nici de tot alb, ci numai putin galbui, cu gura mica, ce zice: "Iarasi, si de multe ori cadem la Tine si Tie ne rugam, Bunule si iubitorule de oameni…".

„Dar noi ne tinem cu indrazneala de dreapta credinta, pe temeiul dumnezeiestilor Scripturi, punand-o ca un sfesnic in candelabru si zicand: Acesta este Fiul adevarat al Tatalui, prin fire, propriu fiintei Lui, Intelepciunea unic nascuta si Cuvantul adevarat si unic al lui Dumnezeu. Nu este creatura si faptura, ci Nascutul propriu al fiintei Lui. De aceea e Dumnezeu adevarat de o fiinta cu Tatal adevarat.” (Sfantul Atanasie cel Mare)

Sfantul Chiril al Alexandriei l-a combatut pe Nestorie la Sinodul al III-lea ecumenic din Efes (431). Nestorie sustinea ca in Iisus Hristos exista doua-persoane - persoana divina a Fiului lui Dumnezeu, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii si persoana umana sau istorica a lui Iisus Hristos, cu care s-a nascut din Fecioara Maria. De aceea erezia lui Nestorie s-a numit dioprosopism sau nestorianism. Aceasta conceptie eretica despre existenta a doua persoane in Iisus Hristos ducea la afirmatia ca Dumnezeul-Tatal a avut doi fii. Consecinta acestei erezii era ca Fecioara Maria n-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu ca sa merite a fi numita "Nascatoare de Dumnezeu" ci a nascut pe omul Hristos si de aceea trebuie numita "Nascatoare de om", sau cel mult "Nascatoare de Hristos".

Datorita Sinodului de la Efes, i se recunoaste Fecioarei Maria atributul de Nascatoare de Dumnezeu.

Sfantul Chiril este zugravit cam plesuv la tample, avand parul amestecat cu caruntete, fata neteda, obrazul lat si barba cuvioasa, deasa, lunga si despicata in doua, cu sprancene groase, mari si incercuite, impodobind fruntea, cu nasul incovoiat si narile pleostite, purtand pe cap acoperamant cu cruci, zicand: "Mai ales pentru Prea Sfanta, Prea Curata, Prea Binecuvantata, Marita Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria".


"Daca cineva nu marturiseste ca Cuvantul lui Dumnezeu-Tatal S-a unit cu trupul dupa ipostas si ca Hristos este numai unul cu propriul Sau trup, Acelasi, adica Dumnezeu si om deodata, sa fie anatema!" (Sfantul Chiril al Alexandriei)

Troparul Sfintilor Ierarhi Atanasie si Chiril
Cu faptele dreptei credinte stralucind si toata credinta cea rea stingand, biruitori ati fost, cu buna credinta pe toti imbogatind, Biserica foarte impodobind, dupa vrednicie ati aflat pe Hristos Dumnezeu, Cel ce daruieste noua mare mila.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
- Sfintei Mucenite Xenia;
- Sfantului Cuvios Marcian din Cipru.