Sinaxar, 10 februarie 2021

Sfantul Haralambie

Sfantul Haralambie a fost episcop in Cetatea Magneziei, din Asia Mica, Turcia de astazi, in vremea imparatului Septimu Sever (193-211). Cand Sfantul Haralambie a implinit varsta de 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos. Potrivit traditiei, in timpul torturilor, mainile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfantului si au ramas acolo pana cand mucenicul a facut rugaciune. In fata acestei minuni, cei care il torturau s-au convertit la crestinism.

Mai tarziu, auzind imparatul cele petrecute cu Sfantul Haralambie, a poruncit sa fie adus in Antiohia. Aici a fost supus la alte chinuri: soldatii i-au legat barba in jurul gatului si l-au tras de ea pe drum; i-au infipt un piron de fier in trup, i-au ars fata si i-au jupuit pielea de pe trup. Insa, Sfantul Haralambie s-a vindecat in chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu.

La cererea imparatului Sever, Sfantul Haralambie a facut multe minuni cu harul lui Dumnezeu. Din ele amintim ca a vindecat un om posedat de un duh rau de 35 de ani si a inviat un tanar, incat Galina, fiica imparatului s-a convertit si ea la crestinism.

Sfantul Haralambie a fost condamnat la taierea capului cu sabia. In timpul rugaciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis si sfantul a vazut pe Hristos si pe ingerii sai. Sfantul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu sa aiba grija de locul unde vor ramane moastele sale, ca acel loc sa nu sufere niciodata de foame si de boli. Domnul i-a promis ca o sa-i indeplineasca dorintele si S-a ridicat la cer impreuna cu sufletul martirului Haralambie. A murit inainte de a fi executat.

Capul Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastrirea "Sfantul Stefan“ din Meteora. In biserica Manastirii Miclauseni, din Iasi, se afla moastele a treizeci de sfinti, printre care si ale Sfantului Haralambie. Particele din moastele sale sunt prezente la Manastirea Rasca, la Catedrala episcopala din Galati, la bisericile „Sfantul Dumitru“ (Posta), "Sfintii Arhangheli“ (Otelari), "Sfantul Stelian“ (Lucaci) din Bucuresti.

Sfantul Haralambie este cunoscut ca fiind aparator de ciuma si de foamete. Confirmarea o gasim in Acatistul inchinat lui: „Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete!“.

Istoria consemneaza ca oamenii au cerut ajutorul sau in diferite situati grele cum au fost „ciuma lui Caragea“, din 1813, dar si de foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.

In iconografia ortodoxa greaca, Sfantul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar in cea rusa sub chip de ierarh.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintelor Mucenite Enata si Valentina si a mucenicului Pavel;
- Parintelui Anastasie, arhiepiscopul Constantinopolului;
- Parintelui Zenon;
- Pomenirea icoanei preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei din Areovind.

Sinaxar, 11 februarie 2021

Sfantul Mucenic Vlasie; Sfanta Teodora imparateasa

Sfantul Vlasie a trait pe vremea imparatilor romani Diocletian si Licinus, aprigi prigonitori ai crestinilor. A fost episcopul Sevastiei Capadociei. Din cauza prigonirilor, se retrage in munti.

Sfantul Vlasie se ridicase la o asemenea masura incat si fiarele il ascultau si veneau sa fie binecuvantate de el. De asemenea, prin mainile lui se faceau multe tamaduiri. Vanatorii i-au gasit pestera si l-au dus in cetate.

Patimirea muceniceasca a sfantului nu a fost fara rod, caci in timpul patimirii Sfantului Vlasie, sapte femei care ii urmau s-au alaturat marturisirii sale. Printr-un viclesug, aratandu-se dornice a sluji idolilor, cele sapte femei au reusit sa arunce in apa statuile. Dupa ce au fost torturate, fericitelor femei le-au fost taiate capetele. Cei doi copii ai uneia dintre sfintele femei au fost incredintati de aceasta Sfantului Vlasie.

Tortionarul sfantului, Agricola, a poruncit ca Vlasie sa fie aruncat in iezer, insa acesta, dupa ce a insemnat apa cu semnul Crucii, a mers pe apa ca pe uscat. Vazand aceasta, 68 de barbati si-au pierdut viata incercand sa imite puterea lui Hristos, invocandu-i pe idolii lor. Sfantul Vlasie si cei doi copii au fost apoi ucisi in afara orasului, prin taierea capetelor, la 11 februarie.

Troparul Sfantului Mucenic Vlasie

Si partas obiceiurilor si urmator scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat - de Dumnezeu insuflate - spre suirea privirii la cele inalte. Pentru aceasta, cuvantul adevarului drept invatand si cu credinta rabdand pana la moarte, Sfintite Mucenice Vlasie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre!

Sfanta imparateasa Teodora

Sfanta imparateasa Teodora este cinstita pe 11 februarie. Imparateasa Teodora alaturi de imparateasa Irina sunt cele care au stabilit in urma sinoadelor cinstirea sfintelor icoane.

Tot astazi, facem pomenirea:
- A doi prunci si a sapte femei care au patimit impreuna cu Sfantul Vlasie;
- Aflarii moastelor Sfantului Proroc Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul;
- Sfantului Nou Mucenic Gheorghe robul, care a suferit mucenicia prin foc in cetatea Sofia, la anul 1515.

Sinaxar, 13 februarie 2021

Sfantul Cuvios Martinian; Sfintii Apostoli Acvila si Priscila; Sfantul Ierarh Evloghie

Sfinţii Priscilla şi Acvila sunt cinstiti pe 13 februarie. Marele sinaxar grecesc al sfinţilor îi numeşte „apostoli" pe amândoi aceşti sfinţi, Priscilla şi Acvila, zicând că erau „într-un suflet cu Apostolul Pavel". Este posibil ca ei să se numere între puţinii oameni botezaţi personal de Sfântul Pavel.

Priscilla şi Acvila erau evrei de neam şi aveau ca îndeletnicire facerea de corturi. Ei se aflau la Roma în anul 52 d.Hr., când împăratul Claudius (41-54 d.Hr.) i-a scos afară pe toţi evreii din Italia, datorită, se pare, tulburărilor dintre ei din pricina noii învăţături despre Hristos.

Cuviosul Martinian a intrat in viata monahala la varsta de 18 ani, petrecand intr-o pestera, din apropierea Cezareei Palestinei, vreme de 25 de ani, in infranare si rugaciune. Dumnezeu l-a invrednicit cu darul tamaduirii, multi oameni dobandind vindecare prin sfintele lui rugaciuni. De asemenea, sfantul a vindecat chiar si multi indraciti. Pentru aceasta, diavolul, avea sa aduca asupra Sfantului Martinian numeroase ispite si naluciri, pentru a-l indeparta de viata sihastreasca. Cel mai mult l-a ispitit insa diavolul pe cuviosul Martinian, cu patima desfranarii.

Odata, primind in chilie o femeie, pentru a ramane in timpul noptii, si pe care nu s-a indurat sa o lase afara, prada animalelor salbatice, aceasta a marturisit ca venise pentru el, pentru a se convinge toti ca viata lui nu este vrednica de lauda. Cuviosul, ascultand-o, se invoia, putin cate putin in inima sa. Dar mai inainte de a cadea in pacat, a fost tras inapoi de la cadere, prin dumnezeiescul har. Atunci, Sfantul Martinian aprinzand multe lemne, a sarit in mijlocul focului, dojenindu-se si zicandu-si: "de vei putea sa rabzi, Martiniane, focul iadului, lasandu-te in voia poftei, supune-te femeii!” Si asa arzandu-se pe sine si smerind salbaticia trupului, pe femeia, care si-a venit in fire vazand acestea, a trimis-o la manastire.

Apoi, cuviosul s-a ascuns pe o insula pustie unde a trait timp de 10 ani. Intr-o dimineata, naufragiind o corabie, o fata care se agatase de o scandura, a ajuns pana la locul unde se nevoia sfantul. Acesta i-a lasat fetei hrana si adapostul sau, apoi, zicandu-si: "Fugi, Martiniane, sa nu te ajunga ispita!“, s-a aruncat in mare, inotand pana la tarm.

Ultima parte a vietii, Martinian si-a petrecut-o pribegind din loc in loc pana cand, intr-o zi, a sosit la Atena. Aici a adormit in Domnul, invrednicindu-se a fi ingropat cu mare cinste de episcopul locului.

Sinaxarul, aminteste despre cele doua femei ca si-au desavarsit viata dobandind si ele, de la Duhul Sfant, semnele sfinteniei. Prima, Zoe, s-a dus la manastire si traind acolo in curatie, s-a invrednicit de a face minuni. Cea de-a doua, Fotinia, a ramas pe acea stanca din mare, pana la sfarsitul vietii.

Troparul Sfantului Martinian

Vapaia ispitelor, prin curgerile lacrimilor o ai stins Fericite si valurile marii si pornirile fiarelor infranandu-le ai strigat: preaslavit esti Atotputernice, cel ce m-ai mantuit de foc si de vifor.

Tot in aceasta zi facem pomenirea:
- Sfintilor Apostoli Acvila si Priscila;
- Preacuviosului Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei;
- Cuviosului Simeon, ctitorul Manastirii Hilandar din Athos;
- Sfantului Serafim Sobolev.

Sinaxar, 14 februarie 2021

Sfintii Cuviosi Auxentiu, Maron si Avraam

Sfantul Cuvios Auxentiu (Auxentie)

Cuviosul Auxentiu a fost nobil la curtea imparatului bizantin Teodosie cel Mic. Acesta imbraca haina monahala si paraseste Constantinopolul stabilindu-se pe un munte, langa Calcedon, care mai tarziu avea sa se numeasca Muntele lui Auxentiu. Dorinta sa, era de a ramane ascuns de ochii oamenilor, pentru a se linisti prin rugaciune si nevointa, insa, niste pastori, l-au descoperit, marturisind si locuitorilor din satele invecinate, despre viata sfanta a cuviosului. Astfel, oamenii au inceput sa-l caute, aducand bolnavi cuviosului pentru a-i vindeca.

Dumnezeu a tamaduit prin rugaciunile Sfantului Auxentiu multi orbi, leprosi, ologi si demonizati. Ca nu cumva oamenii sa-i atribuie minunile pe care le lucra Dumnezeu prin el, sfantul proceda in modul urmator: fie le cerea tuturor celor prezenti sa se roage lui Dumnezeu impreuna cu el pentru bolnav; fie mai intai intarea credinta in cei prezenti, aratandu-le ca Dumenezeu le va face lor dupa credinta lor; fie, se ruga deasupra bolnavului rostind cuvintele "Te vindeca pe tine Domnul si Dumnezeul nostru lisus Hristos".

Sfantul Auxentiu a fost unul din Parintii celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic din Calcedon, din anul 451. S-a mutat la Domnul in anul 470.

Troparul Cuviosului Auxentiu

Locuitor pustiului si inger in trup si de minuni facator te-ai aratat, purtatorule de Dumnezeu, parintele nostru Auxentiu; si cu postul, cu privegherea, cu rugaciunea, ceresti daruri luand, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearga la tine cu credinta. Slava Celui ce ti-a dat tie putere; slava Celui ce te-a incununat pe tine; slava Celui ce lucreaza prin tine tuturor tamaduiri.

Tot in aceasta zi facem pomenirea:
- Cuviosului Maron;
- Cuviosului Avraam;
- Sfantului Filimon;
- Cuviosului Gheorghe;

Sinaxar, 15 februarie 2021

Sfantul Apostol Onisim

Onisim a fost unul dintre cei 70 de Apostoli ai Mantuitorului. In tinerete a fost rob al lui Filimon, un crestin din orasul Colose. Onisim, gresindu-i acestuia, a fugit la Roma, unde va fi intemnitat alaturi de Sfantul Apostol Pavel. De la "Apostolul neamurilor", a auzit Onisim Evanghelia mantuirii, si tot de la el, a primit Sfantul Botez. Deoarece Sfantul Apostol Pavel a fost cel care il adusese mai inainte pe Filimon la dreapta credinta, a mijlocit impacarea intre acesta si Onisim. In acest sens, ne sta marturie epistola sa catre Filimon, care constituie cea mai scurta carte cuprinsa in Sfanta Scriptura.

Iata ce ii scrie Sfantul Apostol Pavel lui Filimon: "Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am nascut fiind in lanturi, Onisim, cel ce altadata nu-ti era de folos, dar acum si tie si mie de folos. Pe acesta ti l-am trimis, pe el insusi, adica inima mea, primeste-l. Eu voiam sa-l tin la mine ca, in locul tau, sa-mi slujeasca mie, care sunt in lanturi pentru Evanghelie, dar n-am voit sa fac nimic fara incuviintarea ta, ca fapta ta cea buna sa nu fie ca de sila, ci de bunavoie. Caci poate pentru aceea a fost despartit de tine catva timp, ca vesnic sa fie al tau, dar nu ca rob, ci mai presus de rob, ca un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atat mai vartos pentru tine, si dupa trup, si in Domnul. Deci, daca ma socotesti partas cu tine, primeste-l pe el ca pe mine" (Filimon 10-17). In urma acestei epistole, Filimon l-a primit pe Onisim ca pe un frate, eliberandu-l de robie.

Mai tarziu, Onisim a fost numit episcop de Apostolii insisi, primind scaunul episcopal al Efesului. In urma persecutiilor din timpul domniei imparatului Traian, Onisim, a fost arestat si dus la Roma. Aici a fost intemnitat, si, intr-un sfarsit, ucis prin decapitare. Traditia a consemnat faptul ca o femeie bogata i-a luat trupul si l-a asezat intr-o racla de argint, inmormantandu-l cu cinste la anul 90.

Troparul Sfantului Apostol Onisim

Apostole Sfinte, Onisim, roaga-L pe milostivul Dumnezeu sa daruiasca iertare de greseli sufletelor noastre.

Tot in aceasta zi facem pomenirea:

- Icoanei Maicii Domnului din Vilnius;
- Sfantului Ierarh Sigfrid, Luminatorul Suediei;
- Sfantului Mucenic Maior;
- Sfantului Eusebiu;
- Sfantului Antim din Chios;

Sinaxar, 16 februarie 2021

Sfintii Mucenici Pamfil si Valentin
Patimirea celor doisprezece Sfinti Mucenici: Pamfil preotul, Valentin diaconul, Pavel, Porfirie si ceilalti

Acesti doisprezece mucenici din Cezareea Palestinei, s-au mutat la Domnul la anul 308, in urma persecutiilor din timpul domniei lui Diocletian.

Pamfil, primul dintre ei, era preot al acestei cetati. Se ocupa cu indreptarea textului Noului Testament, curatindu-l de greselile diversilor copisti. El insusi copia Sfanta Scriptura si o dadea celor care o doreau.

Cel de-a doilea a fost batranul diacon Valentin. Acesta era o autoritate recunoscuta in Sfintele Scripturi, pe care le cunostea pe de rost.

Cel de-al treilea, Pavel, in timpul unei persecutii anterioare fusese aruncat in foc pentru credinta lui in Hristos.

Acestia, dupa diferitele chinuri la care au fost supusi de catre guvernatorul Urban, au stat in temnita timp de doi ani, pana cand a ajuns la guvernare Firmilian. Alaturi de ei au fost intemnitati cinci frati, care se nascusera in Egipt si care se intorceau in tara lor dupa ce fusesera siliti sa munceasca in minele din Cilicia. La portile Cezareei cei cinci au declarat ca sunt crestini si au fost adusi in fata judecatii. Intrebati fiind "care sunt numele voastre si din ce neam sunteti?" - ei au raspuns: "Numele pagane date de maica noastra noi le-am lepadat, si ne-am numit in loc Ilie, Isaia, Ieremia, Samuil si Daniil." Intrebati fiind, "Care este patria voastra?" - ei au raspuns: "Ierusalimul cel de Sus."

Cei opt marturisitori au fost scosi din temnita si decapitati, iar dupa ei a fost ucis si tanarul Porfirie, care a incercat sa ingoape trupurile mucenicilor. Pe Porfirie prigonitorii l-au ingropat de viu, ca si pe Seleuc, care mai inainte fusese ofiter, si care se apropiase sa sarute picioarele mucenicilor.

De asemenea, tot acum au dobandit moarte muceniceasca, Teodul si Iulian, care, in timpul inmormantarii mucenicilor au sarutat sfintele lor moaste.

Tot in aceasta zi facem pomenirea:

- Sfintilor mucenici cei din Martiropole, si a preacuviosului Maruta;
- Cuviosului Flavian;
- Sfantului Flavian, patriarhul Constantinopolului.
- Sfantului cuvios Romano cel din Carpenisia;

Sinaxar, 17 februarie 2021

Sfantul Mucenic Teodor Tiron

Sfantul Teodor Tiron, cinstit de Biserica Ortodoxa in ziua de 17 februarie, a dobandit cununa muceniceasca in anul 306, in timpul persecutiei pornite impotriva crestinilor de catre imparatii Maximian si Maximus.

Imediat dupa ce Teodor a intrat in armata romana, si izbucnind in orasul Amasia persecutia contra crestinilor, acesta nu a dorit sa ascunda faptul ca este crestin. Pentru acest motiv, a fost inchis in temnita, fiind lasat sa moara din lipsa apei si a hranei.

Mantuitorul, insa, i S-a aratat Sfantului Teodor in temnita, zicandu-i: "Nu te teme, Teodore, caci Eu sunt cu tine; de hrana cea trupeasca si de bautura cea pamanteasca de acum nici sa nu te mai atingi, caci cu Mine vei fi in imparatia Mea cea cereasca si vesnica". Tot acum, i s-au aratat sfantului multi ingeri, astfel incat, ostasii care pazeau temnita, s-au umplut de spaima.

Dupa aceasta, Sfantul Teodor a trecut la Domnul, fiind aruncat in foc.

Sinaxarul aminteste de o minune a Sfantului Teodor, petrecuta in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), cand acesta dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate proviziile din pietele de alimente cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului Mare. Sfantul Teodor Tiron, aparandu-i in vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia sa-i anunte pe crestini sa nu cumpere nimeni nimic din piata, ci sa manance grau fiert cu miere (coliva).

In amintirea acestei intamplari minunate, Biserica Ortodoxa sarbatoreste anual pe Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron, in prima sambata a Postului Mare, cunoscuta si sub numele de Sambata Sfantului Teodor sau a colivelor.

Troparul Sfantului Mare Mucenic Teodor Tiron

Mari sunt faptele credinţei! În izvorul văpăii ca într-o apă de odihnă Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Că în foc cu totul fiind ars, ca o pâine plăcută Preasfintei Treimi s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.

Tot in aceasta zi facem pomenirea:

- Sfintei Mariamna, sora sfantului Apostol Filip;
- Preacuviosului Auxiviu;
- Preacuviosului Teostirict;
- Sfantului Mina Calicheladul;
- Sfantului Ierarh Ermoghen, Patriarhul Moscovei;
- Cuviosului Salaman;
- Imparatilor Marcian si Pulcheria;
- Sfantului Mucenic Teodor Vizantiul;

Sinaxar, 18 februarie 2021

Sfantul Leon, Papa al Romei

Papa Leon I este unul dintre sfintii Bisericii nedespartite ai primului mileniu crestin, pe care ii regasim in Calendarul Ortodox. Leon s-a nascut in Italia intr-o familie crestina. Ajungand arhidiacon al Papei Sixt al III-lea, dupa moartea acestuia, Leon a fost numit Papa al Romei. Papa Leon I a fost cel care a salvat orasul de la distrugere, atunci cand Attila si hunii sai s-au apropiat de Roma. Sfantul, intampinandu-i imbracat in vesmintele arhieresti, a reusit sa negocieze cu Attila, facandu-l sa se retraga.

Sfantul Leon s-a afirmat si ca aparator al dreptei credinte impotriva ereziei lui Eutihie si Dioscor. In cadrul celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon, tinut in anul 451, a fost citita si epistola Sfantului Leon, in care el sustinea cu tarie, cele doua lucrari si cele doua vointe in Hristos.

A trecut la Domnul in anul 461.

Troparul Sfantului Leon

Indreptatorule al Ortodoxiei, invatatorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu si al curatiei si luminatorule al lumii, podoaba claugarilor cea de Dumnezeu insuflata Leon, intelepte, cu invataturile tale pe toti i-ai luminat. Alauta duhovniceasca, roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Tot in aceasta zi facem pomenirea:

- Sfintilor mucenici Leon si Parigoriu;
- Preacuviosului Agapit;
- Sfantului mucenic Piuliu;
- Sfantului Nicolae, Patriarhul Georgiei

Sinaxar, 21 februarie 2021

Sfantul Eustatie si Sfantul Timotei; Inceputul Triodului

Inceputul Triodului - Pe 21 februarie 2021 intram in perioada Triodului. Triodul este atat o carte de cult, cat si ca o perioada liturgica a Anului bisericesc. Cand vorbim de cartea de cult, avem in vedere cantarile, citirile si regulile tipiconale din perioada liturgica a Triodului. Denumirea cartii provine de la numarul odelor (cantarilor) din canoanele utreniei acestei perioade.

Sfantul Eustatie a fost un aparator al Ortodoxiei. A aparat sfintele dogme la Sinodul intai Ecumenic de la Niceea (din anul 325), unde a respins invatatura lui Arie. Impreuna cu ceilalti Sfinti Parinti, Eustatie a marturisit pe lisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca fiind deopotriva cu Tatal si cu Sfantul Duh dupa dumnezeire (dupa fiinta lor dumnezeiasca). Dupa moartea imparatului Constantin cel Mare, arienii au luat putere si au inceput sa-i prigoneasca pe crestini. Sfantul Eustatie a fost scos din scaun si surghiunit, mai intai in Tracia, apoi in Macedonia. Sfantul Eustatie a suferit mult si a trecut la cele vesnice in anul 345 dupa Hristos.

Sfantul Cuvios Timotei

Sfantul Cuvios Timotei a fost ucenic al Cuviosului Teoctist, staretul manastirii din muntele Olimpului, langa pustiul Simboli, in timpul imparatului Copronim (741-775). A trait multi ani in pustietati, nevoindu-se in post, infranare si rugaciuni. A primit darul de a tamadui bolnavii si de a scoate din oameni duhurile necurate. A trecut la cele vesnice la adanci batraneti.

Troparul zilei

Dumnezeul parintilor nostri, Care faci pururea cu noi dupa blandetile Tale, nu departa mila Ta de la noi; ci pentru rugaciunile lor, in pace indrepteaza viata noastra.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Gheorghe, episcopul Amastridiei;
- Sfantului Zaharia, patriarhul Ierusalimului;
- Sfantului Ioan Scolasticul, patriarhul Constantinopolului;
- Sfantului Mauriciu impreuna cu 70 de mucenici.

Sinaxar, 22 februarie 2021

Aflarea moastelor sfintilor mucenici din Evghenia

In timpul imparatilor romani pagani, au fost multe persecutii impotriva celor ce credeau in Hristos. Multi crestini nu au fost ingropati, fiind lasati prada fiarelor si pasarilor. Alti martiri erau luati in taina de credinciosii ramasi in viata si inmormantati cu cinste in locuri ascunse, prin case sau prin gradini. In acest fel si in partile Evgheniei, mai multe moaste de mucenici, au stat acolo vreme indelungata, nestiute de nimeni, pana in timpul arhiepiscopului Toma al Constantinopolului (sec. V).

Intre aceste moaste se gaseau si cele ale lui Andronic si ale Iuniei, pomeniti de Sfantul Apostol Pavel: „Imbratisati pe Andronic si pe Iunia, cei de un neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost in Hristos (Romani 16,7). Aceste sfinte moaste s-au descoperit prin aratarea dumnezeiasca ce s-a facut unui cleric pe nume Nicolae Caligraful. Numele celorlalti mucenici ai lui Hristos carora le apartineau acele sfinte moaste sunt cunoscute numai de Dumnezeu. Imparatul bizantin Andronic al II-lea a cladit o biserica peste moastele Sfantului Apostol Andronic.

Troparul Sfintilor Mucenici din Evghenia

Mucenicii Tai, Doamne, intru nevointele lor, cununile nestricaciunii au dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avand puterea Ta pe chinuitori au invins; zdrobit-au si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lor mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Cuvios Atanasie;
- Sfintei Antusa, impreuna cu 12 slujitori;
- Sfantului Telesfor, episcopul Romei;
- Sfantului Mucenic Sinetos;
- Sfintilor Cuviosi Talasie si Limneu;
- Sfantului Cuvios Varadat;
- Sfantului Vlasiu, episcopul Romei.