Dragele mele, Gargarite, am lipsit cam multa vreme din Gradina, dar revin sa va povestesc o frumoasa experienta pe care am trait-o astazi.
Am fost plecati in Romania trei saptamani, de la inceputul lunii. Ne-am intors acasa ieri, mai bine spus azi-noapte. Am ridicat posta si am gasit o instiintare ca am primit un colet sosit din Romania. M-am tot intrebat de unde ar putea fi si am sperat sa nu fie deja returnat, pentru ca ajunsese la oficiu de pe 7 aprilie. Dis de dimineata a mers sotul si a ridicat pachetul. Observ pe ambalaj insemnele TTT. Ma gandesc: trebuie sa fie o greseala, eu nu am facut nici o comanda. Eticheta "Fragil" m-a oprit sa nu rup de-a dreptul ambalajul de nerabdare. Am deschis cutia cu grija si in maini mi se strecoara un plic. O felicitare eleganta, care imi ciripeste "La Multi Ani!". O caldura placuta mi-a invadat tot corpul. Iata ce mai continea coletul:



Asadar, nu a fost nici o eroare, ci o surpriza minunata, de la o Gargarita minunata. Am contemplat mult timp tabloul, cu ochii umezi de fericire.
Anca, iti multumesc din suflet pentru gestul tau superb. Pass-ul are exact nuanta din sufrageria mea, unde va trona de-acum Fetita cu palarie. Dumnezeu sa te binecuvanteze pe tine si pe Gargarita ta, Claudia.

Felicitari pentru cadou! Este un gest foarte frumos. Sa te bucuri de el alaturi de familie!

Raluca, imi curg lacrimile de gestul frumos al Ancai. Amandoua sunteti niste gargarite deosebite si mereu v-am admirat.
Anca, te pupici eu pe tine pentru asa dar. Raluca, crezi ca Anca se gandeste tot la ce te gandesti tu? Stii tu, un bebe.
Pupici dulci, Elizei.

Draga Raluca, acest cadou are o lunga istorie, dar nicidecum una lipsita de peripetii si de aceea voi incepe cu inceputul ca sa poti intelege gestul meu. Dar mai intai de toate, un singur lucru as vrea sa sti. Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil, daca la mijloc nu era bunavointa si intelegerea, daruirea si dragostea de care au dat dovada cei de la TTT.

Practic acest cadou nu e altceva decat o continuare a provocarii Dar din Dar, dar cum, in acea perioada eram contra cronometru datorita faptului ca cei de la firma intrau in vacanta de Paste, iar eu tineam cu tot dinadinsul ca aceasta surpriza sa ajunga intr-o zi speciala din viata ta (cea de ziua ta), am omis sa pun si acea explicatie pe langa felicitare, despre gestul meu.
Dar cum zice Monica, graba strica treaba.

Pentru mine aceasta gradina este ca o a doua casa, unde am plans de bucurie, dar si pentru durearea gargaritelor, am ras alaturi de voi chiar pana la lacrimi, am cunoscut persoane cu suflet atat de mare ce nu au contenit prin indemnuri si mangaieri sa aduca bucurie tuturor acelor care au avut nevoie in diferite momente ale vietii.
Iar cand propunerea venita din partea Rodicai ne-a facut sa scoatem la iveala acea parte sensibila din sufletele noastre de gargarita, mi-am zis ca pentru nimic in lume nu voi pierde ocazia de a darui. Dar nu a fost asa cum mi-am propus din cauza dusmanului numarul 1, timpul. De aceea am decis, ca totusi sa gasesc o cale de a face o bucurie prin a darui si mi-am propus aceasta continuare. Acesta a fost si motivul pentru care am schimbat modelul, ca Fetita cu palarie mi s-a parut o continuare a povestirii Elizei, pentru atunci cand anii vor trece, iar printesa ta se va pregati pentru prima intalnire, o continuare la colectia ta, care, dupa La cules de mere si o balaceala pe balta a Biancai i-a venit vremea sa se faca frumoasa de plimbare.

Aceasta este povestea Fetitei cu palarie, si imi face placere ca ti-a adus bucurie in suflet, caci si eu la randul meu ma bucur de bucuria ta.

Multumesc din suflet celor de la firma care mi-au dat o mana de ajutor pentru a putea duce la bun sfarsit ceea ce mi-am propus.
Multumesc, Raluca ca mi-ai dat aceasta oportunitate.
Multumesc, gargaritelor ca existati si odata cu voi bucuria mea.

Anca, eu nu am darul scrisului si nici nu stiu cum sa imi explic sentimentele.
Vreau sa stii ca esti una din cele mai frumoase fiinte pe care le-am intalnit. Vreau sa mai stii ca atata m-a emotionat gestul tau ca, uite, plang si eu. Mi s-a ridicat parul pe maini si nici nu mai vad sa scriu de emotie.
Iti scriu toate acestea in contextul in care eu am citit mereu ce ai scris tu fiecarei gargarite. Iar gestul tau vine ca o prelungire a ceea a esti. Sa iti dea Dumnezeu noroc cu carul pentru tine si Claudia si sa va imbrace in toate darurile lui.
Iar darul catre Raluca, ce este o alta fiinta delicata si deosebita, - este ca o magie.
Plang de frumusetea gestului tau si pentru ca simt mai importanta ca am prietene ca tine.
Eu iti multumesc ca existi.