Replica: Dulceata inimii este poate singura care nu provoaca diabet. by Robotica TTT (243 mesaje), la 17-01-2008 Afara s-a intunecat de mult, iar eu bibilesc la un fisier grafic de cateva ore. Norocul meu: ascult
Pasarea Colibri si am prietene ce-mi vestesc ce-i nou pe afara. Astazi, a fotografiat vrabiutele zgribulite din Piata Unirii (Focsani).
Replica: Si mie imi place Colibri, Robotico! by Marian Topala (541 mesaje), la 17-01-2008 Maladia ce-aveam se tragea din amor
Si sufeream seara destul de nasol
cate am luat toate au fost in zadar
dar m-a salvat un biet bucatar
tot mormaind iar si iar...
dragostea e o salata
cu ceva sare in plus...
ea se ia pe farfurie
iar fetele, draga fetele,
ah... fetele se iau pe sus
dragostea e ca o supa
cu patrunjel si marar
supa se pune pe masa
iar fetele, draga fetele
ah, fetele se pun pe jar
da... fetele se pun pe jar
eu de marea durere cazusem la pat
se parea ca destinul mi s-a blocat
dar ingerul meu din paranormal
se intrupase intr-un biet bucatar
si ma invata iar si iar
dragostea e o salata
cu ceva sare in plus...
ea se ia pe farfurie
iar fetele, draga fetele,
ah... fetele se iau pe sus
dragostea e ca o supa
cu patrunjel si marar
supa se pune pe masa
´ar fetele, draga fetele
ah, fetele se pun pe jar
da... fetele se pun pe jar
Robotica, te-am suparat, de nu mi-ai raspuns? Trimite la mine fisierul grafic si tu asculta Colibri.
Te saluta,
ALICE & MARIAN
Replica: Marian, by Robotica TTT (243 mesaje), la 17-01-2008 eu imi fac temele, singura. Multumesc, oricum pentru oferta.
La intrebarea ta, putea raspunde doar o singura fata de pus pe jar: Alice.
Semneaza:
Ingerul tau din paranormal care nu se supara, niciodata!
Replica: Multumesc clipa! by Robotica TTT (243 mesaje), la 18-01-2008 In sunetul muzicii din filmul
The Thorn Birds (Pasarea spin), fac proof-ul la unul dintre cele mai frumoase modele ce va iesi luna aceasta la Rogoblen.
Mi se pare ca timpul s-a oprit in loc, iar eu am ajuns in Rai.
Multumesc clipa! Stiu ca nu poti sa mai stai!
Multumesc!
Libertate este atunci cand traim din interior catre exterior, imi sopteste cineva...
Replica: De by Serban Birtalan (348 mesaje), la 18-01-2008 unde ai luat-o? Muzica?
Replica: Abilitati manageriale in lucrul cu oamenii. by Robotica TTT (243 mesaje), la 21-01-2008 1. Gastele zboara in stoluri in forma de V. Cand fiecare gasca
da din aripi ea creeaza un curent ascendent ce sustine gasca din
spatele ei. Astfel stolul inainteaza cu 71% mai repede decat daca
fiecare gasca ar zbura singura.
2. Cand o gasca iese accidental din formatie, ea simte imediat
rezistenta curentului de aer si de aceea revine imediat in stol.
3. Cand gasca din fruntea stolului oboseste, ea nebeneficiind
deloc de curentul ascendent, se retrage in mijlocul formatiei pentru a
se odihni si o alta gasca ii ia locul din fata.
4. Gastele din stol gagaie pentru a o incuraja pe cea din
fata sa mentina viteza.
5. Cand o gasca se imbolnaveste sau este ranita, doua gaste din stol ies din formatie si zboara in jos dupa ea pentru a o ajuta si proteja. Ele raman cu gasca bolnava pana cand aceasta isi revine sau moare si isi continua apoi drumul cu un alt stol.
Asa sunt Roboticile de pe acest Forum si Roboticile de pretutindeni.
Exista si o morala, valabila pentru altii:
Daca omul ar avea minte macar cat o gasca, ar invata cate ceva din obiceiurile gastelor.
Replica: Serban, by Robotica TTT (243 mesaje), la 21-01-2008 muzica de la
amazon.co.uk
si nu de la
amazon.com
pentru ca pentru ultimul platesti taxe vamale - nu este in UE.
Cost 2 euro
Replica: Rusine celei care atunci a gandit asa despre un tigan... by Robotica TTT (243 mesaje), la 23-01-2008 Ies din magazin si merg spre parcarea din spate. Plutesc pe un nor. Simt cum picioarele mele strapung norul si sunt in pericol sa cad. Un tigan vine spre mine si-mi striga, prea tare zic eu, in sinea mea:
Cucoana, ti-e bine? Ingaim:
Mi-e! si-mi strang poseta bine in mana. Gandesc ca tiganul vrea sa ma fure si daca norul nu ma tine si o sa cad prin el, sigur raman fara acte.
Gata! Norul nu m-a tinut! Sunt pe ciment, intinsa pe burta, cu mana tinand strans de manerul posetei. Tiganul, da sa ma ridice. Ii strig:
Sunt bine! Si iar ma gandesc ca vrea sa ma fure: are timp sa defileze prin mintea inventarul din poseta: cheile de la masina, cheile de la casa, actele, cardurile, cei 400 lei (depozitul meu secret) si cei 20 euro (pe care tot nu i-am schimbat). Ma intoarce pe spate si asta ma doare. Este neindemanatic. Face totul numai cu o mana, iar cu cealalta pare ca vorbeste la telefon. Zice ceva de salvare. Acum cred ca ma stropeste cu apa pentru ca simt cum imi curge apa pe fata. Apa imi ivadeaza ochii, gura. Il aud cand striga la cineva:
Ei, muiere, vin` `coa! Hait, imi zic:
Astia mi-au pus gand rau! Si-a chemat muierea sa ma casapeasca. Nu inteleg de ce nu vad si, brusc ii atribui lui, incapacitatea mea de a vedea. Mintea mea, atat cat functioneaza se chinuie sa-si aduca aminte cand mi-a dat tiganul cu sprayul in ochi. Incerc sa ma ridic, dar ceva nu este in regula cu norul care s-a asezat intre mine si asfalt si ma leagana de imi vine sa vomit.
Tin-ei capul!, striga el la pasii tarsiti ce s-au apropiat de mine.
Cred ca vor sa ma taie la gat, imi zic, dar, culmea organismul meu nu simte panica acestei informatii pentru ca, incet, incet, simt ca este tot mai bine pe nor. O mana subtire, rece, imi ia capul si mi-l tine ridicat. O noua tura de apa, curge pe mine. Tiganul ma stropeste din plin cu apa de simt ca imi ajunge si prin par. Ma scutura si ma intreaba tare:
Spune und` celul` la care sa sun! Nu pot sa spun nimic decat ca brusc imi este frig si simt cum apa de pe mine se transforma in cristale de ghiata. Gura imi este inclestata desi imi vine sa scuip ceva ce ma ineaca.
Da poseta!, aud porunca si simt cum imi desclesteaza mana de pe poseta.
Gata, imi zic,
mi-o fura! Nu mai conteaza pentru ca simt ca norul incepe sa ma acopere, incet incet si parca este cald.
Moalea asta nu are scris de barbat nimic la agenda!, aud, prin visul ce se instaleaza in mintea mea.
Eu sun la asta de zice A! Parca este mai bine cu norul imi zic. Ar trebui sa ma acopere si pe picioare ca tare mi-e frig.
Alo, zi repede cine esti tu cu o muiere ce zace langa mine, si tre` dus` la spital. Apoi vino la parcare si... iar nu mai aud pentru ca mainile reci si subtiri, imi maseaza ceafa.
Auzi, muiere, tie-ti trebuie treanta asta de-am pus-o pe moalea asta? Ia-o ca eu nu o mai iau ca-i uda! Cred de haina mea este vorba. Niste neuroni se grupeaza incet in creierul meu pentru ca realizez ca sunt in mana a doi straini din care unul este sigur tigan, daca nu cumva si femeia o fi tiganca. Inteleg ca au ceva cu gatul meu si ma gandesc ca cel mai fragil loc este jugulara. Stiu ca tintesc la bunurile mele din poseta si din masina, dar de ce a dat telefon? Incerc sa vorbesc sau sa ma misc. Panica si adrenalina se pare ca-ti da o multiudine de forte, dar, eu sunt tot pe nor.
Aud portiera trantita si glasul drag al sotului meu strigand:
Ce-i?! Ce-i? Gata! Am scapat! O sirena imi sparge timpanele. O mana ma descheie la haina si-mi ridica scurt pulovarul. Un stetoscop rece se plimba pe inima mea. Un garou ma strange de mana. Patru brate vanjoase ma ridica si ma aseaza pe o targa. Mana subtire ce ma tinea de gat, imi tine capul pana ajung pe targa. Nu pot sa deschid ochii. Si, brusc, norul plapiumioara a disparut. Sunt in ambulanta. Masca cu oxigen imi inunda plamanii si simt ca ma sufoc. Brusc am puterea sa ridic mana si sa dau la o parte masca. Ba chiar ii si explic medicului de langa mine, boloborosind vorbele, ca ma sufoca oxigenul. Imi zambeste si ma intreaba:
Stii cine te-a salvat? Este un efort prea mare sa vorbesc, dar probabil ochii mei exprima raspunsul pentru ca el continua:
Un tigan! A sunat la 112, a sunat la careva dintre ai tai, te-a invelit cu haina lui si te-a udat pe fata. O cersatoare ti-a tinut capul, stiai? Dau sa intreb de poseta mea, dar, omul preintampina efortul meu pentru ca mi-a ghicit gandul:
Sotul tau spune ca nu lipseste nimic din poseta, iar masina ta era inchisa. Restul este istorie de demult, dar mi s-a parut important sa scriu despre UN TIGAN.
P.S Raspunsuri la intrebarile pe care vreti sa mi le puneti:
- nu, nu stiu cine este tiganul;
- nu, nu stiu cine este cersatoarea;
- nu, nu i-am reintalnit niciodata;
- da, uneori cred ca au fost ingerii mei pazitori, deghizati in tigani pentru a invata o lectie despre viata;
- da, as vrea sa ii intalnesc si sa le multumesc;
- da, a schimbat perceptia mea despre tigani;
- da, fiecarui cersator ce intinde mana in fata mea, ii pun ceva in palma pentru ca ma gandesc (urmand pilda biblica), ca o fi Isus deghizat;
- da, de atunci primul meu numar din agenda celularului este
0 urmat de
Suna aici!
Replica: Bunatatea este ca zapada, ea infrumuseteaza tot ce acopera. by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 25-01-2008 
Replica: Eu, by Marian Topala (541 mesaje), la 25-01-2008 nu fac TeamWork la chestia aceea, Robotica. Am patit prea multe, in sens invers!
Replica: Lanza del Vasto by Robotica TTT (243 mesaje), la 08-02-2008 Crezi ca poti strivi un vierme? Iata, ai facut-o! Nu a fost greu, nu? Acum, refa viermele!
Replica: Vai, Robotica, by Georgeta Petrea-Manta (152 mesaje), la 08-02-2008 ce putea sa ti se intample! Eu nu am incredere in tigani. Vai, ce noroc ai avut!
Cu viermele este asa cum spui: l-ai calcat, nu il mai faci la loc. Tot asa se intampla si cu oamenii - te injura, iti spune unul o vorba urata, te-a lovit in inima si numai poti uita. Noroc de Domnul Nostru. Parerea mea.
Replica: Daca dragostea nu este... by Robotica TTT (243 mesaje), la 14-02-2008 Nu doar 14 februarie sau clasicul nostru Dragobete ar trebui sa fie sarbatori ale iubirii! Nu doar o zi a iubirii contine existenta noastra; iubirea este insasi respiratia umana, respiratia ierburilor, a pomilor, a marilor si a muntilor. Iubirea este Viata intregului univers pentru ca Dumnezeu insusi lumineaza intreaga existenta prin iubire, din iubire si cu iubire totala. De aceea, fiecare clipa se scufunda in iubire si, prin dansul involburat al clipelor, noi insine traim incercarea continua de a ne aminti ca nu ne dorim nimic mai mult decit iubirea. Suferinta umana este suferinta mintii care-a uitat sa iubeasca. Paradoxul nebunesc al mintii omenesti este acela ca, atunci cind nu apare o fiinta pe care s-o iubeasca, ea traieste golul existentei, deprimarea, singuratatea absoluta si cazna de a gasi motivatii pentru Viata. Activitati importante, bani multi si nebunii, nesabuinte materiale si morale vin sa inlocuiasca iubirea pe care n-o simtim in inimile noastre si n-o percepem cu mintile. Nici macar nu sintem constienti de aparitia rara a indragostirii in viata. Doar deprimarea de a fi pierdut dragostea ne aminteste cit de importanta este ea pentru Viata. Doar golul imens in fata pierderii ei ne aminteste ce fericiti sintem cind simtim noi insine iubirea. Confuzia extraordinara dintre sentiment si relatie duce fiinta umana in cele mai adinci disperari ale sufletului, in noptile negre ale existentei! Ne indragostim rar si, cind se intimpla, pare ca ne caznim cu mintea sa ne ucidem propriul sentiment.
Ne imaginam ca el ne obliga sa facem ceva anume, sa schimbam ceva anume, sa ne restructuram ceea ce am asezat cu mintea ca valoare pentru viata. Se intimpla si asa, dar atunci cind se intimpla destinul insusi se afla in miscare, iar lucrarea sa este implacabila. Dorinta de a ne apropia de celalalt sau de a relationa cu el face ca sentimentul din inimile noastre sa alunece intr-un pustiu fara sfirsit. Privim cu ochi nedumeriti afara, catre ce face, ce spune, ce decide celalalt si, fiecare mic gest al sau este interpretat de catre minte in mod catastrofic. Si-n fata geloziei, a frustrarii, a deziluziei si a miniei, a vinovatiei si a suferintei mentale pierdem dimensiunea iubirii si puterea noastra de a iubi. Ii dam prea usor cu piciorul sentimentului care ne lumineaza si ne tine respiratia. Aruncam prea repede la cosul cu vechituri momentele noastre de dragoste pentru alt om si aceasta pentru ca ne concentram cu mintea asupra relatiei pe care o avem cu el. Ar trebui, de fapt, sa gustam cu nesat fiecare clipa in care ne-am indragostit de cineva. Ar trebui sa ne permitem noua insine sa gustam vitalitatea, bucuria, frumusetea si candoarea iubirii pe care-o simtim, pretuind sentimentul nostru si puterea de a-l trai, mai mult decit relatia. Relatiile vin si pleaca. Dar iubirea nu este ceva ce putem gusta zi de zi. Momentul de iubire ne inalta si ne sprijina vietile. Iubirea pe care o simtim este surisul divin ce se revarsa asupra noastra cu Gratie pentru a ne aminti ca "daca dragoste nu este, nimic nu este".
7 plus
Sa avem parte de dragostea celor ce ne sunt inca alaturi in viata, de dragostea pruncilor nostri, de dragostea animalelor, de dragostea florilor si a cerului senin...
Replica: Biblia invingatorului. by Robotica TTT (243 mesaje), la 21-02-2008 Cand invingatorul comite o greseala, spune:
Am gresit! si invata lectia.
Cand invinsul comite o greseala, spune:
Nu e vina mea! si arunca vina pe altii.
Un invingator stie ca adversitatea este cel mai bun invatator.
Un invins se simte victima in fata adversitatilor vietii.
Un invingator stie ca rezultatele actiunilor lui depind de el.
Un invins crede in existenta ghinionului.
Replica: Claxonia, taram fara pereche. by Robotica TTT (243 mesaje), la 14-03-2008
Radu Paraschivescu: "Nu stiu daca mai exista vreo tara in care se claxoneaza ca in Romania." M-as mira. Instalat la volan, ocrotit de capota si dornic sa emita mesaje, soferul carpatin - amator sau profesionist, duminical sau de cursa lunga - redescopera fascinat placerea galagiei. Indiferent daca piloteaza o limuzina sau se cazneste cu un harb, romanul pe patru roti vrea sa-si marcheze sonor prezenta.
Pentru el claxonatul a incetat sa fie o forma de atentionare discreta, un semnal scurt si necesar, lansat in lipsa altor variante. Mana proptita in claxon a ajuns sa exprime o atitudine, o stare de spirit, o trasatura de caracter. Un sofer are impresia ca isi incordeaza muschii, un altul ca dirijeaza mersul lucrurilor, un al treilea ca intemeiaza un nou cod de comunicare. E greu de intocmit o tipologie a claxonagiului, dar cateva ipostaze tot merita schitate.
Iata-l, de exemplu, pe soferul grabit, dispus sa mature totul din cale ca sa nu intarzie o secunda la intalnire. E genul de om care incepe sa claxoneze de indata ce observa ca traficul incetineste si ca in fata lui rasare, diabolic si perfid, pericolul opririi. Stationarea, fie ea si la semafor, i se pare un afront inadmisibil, care nu poate fi tratat altfel decat printr-o emisie sonora ce gaureste timpanul si franjureaza nervii.
La o oarecare distanta circula soferul panicard, care a interiorizat pana la nevroza lectia prudentei, iar acum se teme si de umbra unei muste proiectate pe parbriz. Acesta isi sprijina podul palmei in claxon cand se apropie de o trecere de pietoni, cand se vede depasit de o alta masina sau cand incearca sa depaseasca. Daca marca primului sofer e impetuozitatea razboinica, dominanta celui de-al doilea e spaima bolnavicioasa.
Iar acestea nu sunt nicidecum singurele personaje din Claxonia. In acelasi areal vietuieste soferul fudul, care da ture prin cvartal cu masina recent cumparata si isi anunta apropierea prin semnale ritmate, pentru ca lumea sa se adune la geamuri si sa admire minunea. La doi pasi (mai bine zis, la doua roti) se afla soferul protestatar, care isi gaseste locul din parcare ocupat si claxoneaza neobosit, pana cand mizerabilul care a produs buclucul coboara si isi muta autoturismul in alta parte.
Nici soferul amorez nu e de neglijat. El e de obicei un june impulsiv, care foloseste claxonul pe post de telefon, vestindu-si astfel mandra ca a ajuns si ca n-are chef sa astepte. De la un caz la altul, claxonatul poate fi sincopat, prelung, insistent, infernal sau neintrerupt. Niciodata insa soferul nu va fi cutreierat de gandul ca s-ar putea sa deranjeze, sa sperie sau sa trezeasca pe cineva.
Situatia e cu atat mai putin trandafirie pe drumurile aglomerate. Daca esti primul la semafor si n-ai plecat in fractiunea de secunda in care s-a facut verde, s-a zis cu tine. Din spate se aude un cor de claxoane isterice, iar soferul aflat imediat in spatele tau are grija sa-ti comunice "din faruri" ce parere are despre tine si prin ce mijloace ar dori sa te indrepte. Claxonatul insotit de aprinderea farurilor e echivalentul injuraturii acompaniate de un scuipat intre ochi.
Daca uiti sa semnalizezi sau ai de gand sa faci o manevra si te razgandesti, sanctiunea sonora vine imediat. Cea mai mica sovaire e tratata barbateste, aspru, fara crutare. In mod ingrijorator, aproape tot ce se intampla in jur sta sub o neplacuta ploaie de decibeli. Pentru multi soferi romani claxonatul a ajuns o forma de dependenta. Auziti-i. Claxoneaza cand vad o femeie frumoasa pe trotuar, cand se intorc bucurosi de la meci, cand duc mortul la groapa sau mireasa la nunta. Traiesc in Claxonia, iar linistea le-ar distruge viata, ritmurile si urechile.
Replica: Robotica, by Tudorancea Rodica (262 mesaje), la 11-04-2008 mi se intampla des sa ma gandesc la tine. Ma intreb ce mai faci?
Replica: Rodica, by Robotica TTT (243 mesaje), la 17-05-2008 ades ma intreb si eu:
ce fac?
Replica: Alexandra. by Robotica TTT (243 mesaje), la 17-05-2008 Alexandra Cosmina Dimofte, tanara moarta in accidentul feroviar avea 16 ani Tanara care si-a pierdut viata in accidentul de tren de la Valea Calugareasca, Alexandra Cosmina Dimofte, avea 17 ani, era eleva in clasa a X-a la Grupul Scolar Agricol din Focsani, iar sambata dupa-amiaza se intorcea de la Bucuresti, unde fusese la sora sa, studenta la Facultatea de Constructii.
Cosmina Dimofte, fiica unui angajat al Statiei CFR Focsani, a murit pe loc, fiind strapunsa de o bucata din sina de cale ferata, care a intrat prin plafonul vagonului. La incident a luat parte Maria Butunoi (38 de ani), psiholog, care se afla in acelasi vagon cu fata si care in urma accidentului a fost ranita.
Ea a fost internata in sectia Neurochirurgie a Spitalului Judetean de Urgenta din Ploiesti, avand un traumatism cranio-cerebral.
"Eram in primul vagon, citeam o carte, cand am auzit un huruit ingrozitor, ca si cand trenul mergea pe pietre. Au urmat cateva momente de panica, vagonul rasturnandu-se pe o parte. Cand m-am dezmeticit, am vazut-o pe tanara din fata mea plina de sange, cu o taietura mare de la barbie la gat. Cred ca a murit pe loc, pentru ca nu a avut nici o reactie la intrebarile si tipetele noastre. Atat pe mine, cat si pe fata ne-a lovit o bucata de sina. Fierul a patruns prin plafonul vagonului si chiar m-am intrebat cum Dumnezeu s-a putut intampla asa ceva. Eu am fost mai norocoasa, pentru ca sina nu mi-a strapuns craniul. Din pacate, fata nu a mai avut nicio sansa, a povestit Maria Butunoi.
Cosmina Alexandra Dimofte era una dintre cele mai bune eleve ale Grupului Scolar Agricol din Focsani, fiind sefa de clasa, spune directorul unitatii de invatamant, Florin Iamandei.
"Imediat ce am auzit despre accident, am luat legatura cu tatal fetei. Mi-a confirmat ca fiica sa este cea decedata, insa nu a mai putut spune mai multe. Era disperat. A plecat inspre Ploiesti si el. Este pacat ca am pierdut o fata cu note foarte bune la invatatura. Era sefa clasei si se intelegea bine cu toti colegii ei", a declarat Florin Iamandei, directorul Grupului Scolar Agricol din Focsani.
Potrivit acestuia, mama fetei este plecata de sapte ani la munca in Italia, iar tanara locuia cu tatal sau.
Replica: Am vrut, by Robotica TTT (243 mesaje), la 17-05-2008 sa scriu atunci cand s-a intamplat, dar nu am fost in stare. Mi s-a parut insa un sacrilegiu sa nu scriu pentru ca ades ne consideram nefericiti fara motiv.
Alexandra Cosmina
Replica: Era cam by Robotica TTT (243 mesaje), la 17-05-2008 12 fara un sfert, noaptea cand am plecat de la firma. Conduceam incet pentru ca simteam nevoia sa ma incarc putin de aerul curat de primavara ce intra prin geamul deschis al masinii. Deodata, flashurile de la farurile din spate ma atentioneaza ca trebuie sa eliberez banda. Pe langa mine trec, vajaind, doua superbe Audi, intr-o intrecere de tineri fara minte. Apas pe accelaratie si incerc sa tin pasul cu ei. Bulevardul larg este liber, iar de pe stalpi cade lumina ca ziua. Dintr-o strada laterala luminile unei alte masini imi arunca o sclipire pe kilometraj. Ma ingrozesc si apas frana cu blandete pana ajung la viteza regulamentara. Ma gandesc cat de putin iti trebuie ca sa semnezi
trecerea, dincolo. Dau vina pe efectul de adrenalina si cotesc spre bulevardul unde locuiesc.
Brusc apas pe frana si bag intr-a doua. Strada este plina de adolescenti imbracati in haine cernite, iar efectul Kafta ma invaluie. Din curtea bisericii pe langa care trec, razbate o lumina tremuranda de lumanari palpaite de vantul bland ce adie parfum de bujori. O mare de adolescenti, imbracati sobru, cu capetele plecate, apasati brusc de inefabil, se ciocnesc de o realitate cruda. Privegheaza un trup tanar, mireasma proaspata de adolescenta plina de vise, pana mai ieri. Mi-aduc aminte de titlurile din ziare:
Tanara decedata sambata, in varsta de 16 de ani, era copilul unui inginer angajat la CFR, din judetul Vrancea. Accidentul s-a produs la intrarea garniturii din gara Valea Calugareasca. Corpul adolescentei moarte in accidentul de la Valea Calugareasca va fi depus la biserica din fata blocului in care locuia. Ma cutremur si mi se ridica parul pe brate. Incetinesc si merg cu a-ntaia pentru ca mi se pare un sacrilegiu sa tulbur linistea copiilor acestora frumosi ce isi privegheaza colega. Din fata mea vin alte siruri de copii. Brusc, nu mai pot: lacrimile imi curg fara oprire si nu mai vad decat durerea strazii plina de tineri indoliati. Trec de biserica, dar linistea noptii este strapunsa de un urlet sfasietor: este tipatul mamei ce vede intrand la capataiul fetitei ei, reci, pe cei cu care, doar ieri, ea urma sa mearga la discoteca.
Imi tremura picioarele, iar muschii imi tresalta cu spaima, de suferinta pe care o simt.
Un flash scurt si parca eu sunt mama din biserica ce-si privegheaza fiica. Alung cu un
nu galgait, imaginea de groaza, dar a fost destul. Am simtit pentru o clipa ce traire are o mama intr-un astfel de moment.
Sunt rece ca gheata cand inchid usile masinii. Asez, la locul stiut de comunitarul meu, bucata de paine pe care i-o aduc in fiecare seara, apas
lock pe telecomanda masinii, actionez telecomanda de la usa blocului si urc in graba scarile. Ma simt fugarita. Deschid cu grija usa de la intrare ca sa nu fac zgomot. Inchid mecanic yala si las poseta pe raftul cuierului de la intrare. In varful picioarelor, merg spre dormitoarele copiilor. Un val de caldura ma cuprinde cand imi vad pruncii, dormind in paturile lor. In bucatarie pe masa, acoperita cu un servetel, sta cuminte cina pregatita de ei pentru mine.
Ma asez pe scaun si ma cutremur de trairile mele din ultimul sfert de ora. Beau un pahar cu apa ca sa-mi pot cristaliza gandurile. Brusc, realizez ca sunt unul din cei mai fericiti parinti din lume: copiii mei sunt sanatosi, sunt langa mine si-si leagana visele in patul lor. Lacrimi mari de fericire imi tasnesc din ochi si nu se mai opresc.
Adorm intr-un tarziu si-mi amintesc in vis cum copiii mei sunt mici si dorm in parfum de bujori.
Replica: Cutremurator, by Bica Nistor (1427 mesaje), la 17-05-2008 Robotica. Nu cred ca exista parinte care sa treaca rece pe langa experienta celor ce-si inmormanteaza copilul.
Ceea ce ma bucura extraordinar de mult este faptul ca tinerii reusesc sa faca cu mult mai mult decat puteam noi sa facem cand eram de varsta lor. Am vazut si la televizor cum s-au organizat pentru a fi alaturi de colega lor. Cuvintele par sarace, dar nu trebuie sa uitam ca ei sunt doar niste copii deosebiti ce au capacitatea de a realiza niste lucruri speciale. Gesturile lor sunt de remarcat si nu pot sa trec pe langa trairea ta fara sa o adaug si pe a mea: suntem niste parinti fericiti, dar avem si un tineret care promite cu mult mai mult decat am promis noi vreodata.
Am o intrebare: te-ai mai lua vreodata la intrecere auto cu tinerii?
Replica: Robotico, by Laura Brasoveanu (942 mesaje), la 17-05-2008 ca de obicei, ceea ce scrii reuseste sa ma bulverseze. Da, cred ca ai dreptate: ades ne plangem de copiii nostri, dar tot ades uitam ca suntem cei mai fericiti parinti.
Bica - sunt de acord. Avem un tineret care este mai mult decat o promisiune si sunt fericita cand redescopar tot mai multe exemple.
Robotico - aceeasi curiozitate o am si eu: ai mai face concurs?
Replica: Raspunsul by Robotica TTT (243 mesaje), la 17-05-2008 meu la intrebarea voastra:
niciodata!
Replica: Cred by Georgeta Petrea-Manta (152 mesaje), la 17-05-2008 ca nu exista pedeapsa mai mare decat sa iti vezi copilul mort.
Robotica, ma bucur ca nu mai faci concurs.
Replica: Ma gandesc by Ileana Miroiu (818 mesaje), la 17-05-2008 ce fel de trairi are o mama ce si-a pierdut copilul, si vorba Roboticai -
mi se ridica parul pe mine.Replica: Este infiorator! by Maria Nistor (5039 mesaje), la 17-05-2008 Pierderea unei persoane intr-un accident nu lasa pe nimeni indiferent. Intradevar
ti se ridica parul. Tristetea este si mai mare cand sunt copii implicati in accidente.
Replica: Ca by Frunza Nicoleta (3287 mesaje), la 17-05-2008 de obicei ma impresionezi, Robotico. Cred ca nu exista durere mai mare decat cea a pierderii unui copil. In astfel de momente ne dam seama ce importanta este fiecare clipa din viata noastra, ar putea fi ultima.
Replica: Si by Cornelia Suteu (272 mesaje), la 17-05-2008 eu, continui, ideea ta, Nico:
sau ultima oara cand il vedem. M-a impresionat pana la lacrimi tragedia din aceasta familie, asa cum a prezentat-o Robotica.
Tinerii nostri - eu am mare incredere in ei.
Replica: Referitor by Floare de colt (144 mesaje), la 17-05-2008 la tragedie, nu pot sa adaug nimic pentru ca ma doare sufletul.
Referitor la tineri: mergeti intr-o duminica dimineata la biserica de cartier si o sa fiti uimiti de cati tineri vezi acolo.
Replica: Da, by Ioana Manescu (142 mesaje), la 18-05-2008 Floare de Colt, eu stiu. Unul din zurbagii cartierului nostru, semneaza condica in fiecare duminica la biserica. Eu l-am zarit intamplator si am facut comentariu catre batrana ce vinde lumanari la biserica si ea mi-a spus. Am facut o moaca, de biata femeie m-a intrebat de ce nu o cred...
Replica: Mi s-a zbarlit parul by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 19-05-2008 citind cele scrise de Robotica. Imi aduc aminte cum acum 8 ani o buna prietena a mamei mele si-a pierdut una din fete. Eram de aceeasi varsta, nascute la 3 saptamani diferenta. A avut un accident de motocicleta pe un deal bine cunoscut la noi in oras pentru nenumaratele tragedii petrecute. Mama si-a adus atunci aminte cum in vara anului cand ne-am nascut noi, stateau amandoua si se mangaiau pe burtile in crestere vorbind despre baietii lor (care in paranteza fie spus, erau fete). De atunci, prietena mamei mele este cu totul alta. S-a indepartat de noi, parca ne evita, poate tocmai din cauza ca o vedea pe fata ei de fiecare data cand se uita la mine. Mama a evitat si ea sa-i spuna ca m-am casatorit, ca am si un copil de acum.
Va spun sincer ca imi plange sufletul de fiecare data cand ma gandesc la ea (si ma gandesc de fiecare data cand vad trecand pe langa mine tineri cu masini din ce in ce mai puternice si care se cred teribili daca apasa la maxim pedala acceleratiei). Era asa de tanara, avea doar 20 de ani! Putea fi si ea, acum, - sotie, mama?
Replica: Toate, by Oana Stancu (356 mesaje), la 19-05-2008 se intampla cu un sens si nimic nu este intamplator.
Replica: Diferenta dintre birou si puscarie. by Robotica TTT (243 mesaje), la 24-06-2008 1. La puscarie stai mai tot timpul intr-o camera 8x10. La birou stai mai tot timpul intr-o camera 6x8.
2. La puscarie ai trei mese pe zi. La birou ai o gustare pe care o mai si platesti.
3. La puscarie ai timp sa meditezi la viaţa ta. La birou nu ai timp cand lucrezi de chestii atat de profunde.
4. La puscarie un gardian deschide si inchide usile dupa tine. La birou trebuie sa fi atent cu cheile cand vii si pleci.
5. La puscarie poti sa te uiti la televizor. La birou te-ai ars daca te prinde seful facand asta.
6. La puscarie iti acorda vizite pentru familie si prieteni. La birou nu apuci sa-ti suni familia si prietenii.
7. La puscarie intretinerea o plateste statul si nu trebuie sa lucrezi. La birou, dupa ce muncesti, din banii pe care ti-i dau, deduci toate taxele si ce mai ramane?
Replica: Bine ai revenit, Robotico! by Veronica Ene (179 mesaje), la 24-06-2008 Eu personal ma simteam parasita de tine...
Replica: Si eu! by Tudorancea Rodica (262 mesaje), la 24-06-2008
Replica: Corporatistele Pitzi. by Robotica TTT (243 mesaje), la 10-10-2008 Le vezi peste tot, pe strada, la metrou, la stop, imbracate aproape la fel, vorbind agitat la telefon sau ascultand Buddha Bar la Mp-3 Playerul din dotare si toate avand un singur gand: afirmare cu orice pret. Ele sunt Corporatistele Pitzi.
Daca de corporatistul-el stiam de ceva vreme Corporatista Pitzi a aparut relativ recent, o data cu capitalizarea silita a Romaniei si liberalizarea posibilitatilor de angajare.
Are intre 20 si 30 de ani, dar s-au raportat si cazuri in care specimenele depasesc acest prag (corporatistele tomnatice) si trebuie sa fie musai studenta sau absolventa de ASE. Se accepta si Romano-Americana, Finante banci, dar cu multa indulgenta deoarece aceasta categorie este intai pitzi si dupa aceea corporatista.
Daca poarta ochelari atunci cu siguranta trebuie sa-si puna lentile, ca sa dea bine, daca nu are probleme oculare atunci musai trebuie sa poarte ochelari cu lentile antireflexie ca sa para serioasa.
Sta intr-un apartament inchiriat, mai rar cu parintii, deoarece vrea sa fie independenta. De fapt cele mai multe pitzi sunt in cautarea unui corporatist get beget care sa le intretina.
Tot un musai fact este si locul de munca, - nu incape indoiala ca o multinationala. Sau o banca. Cel mai sigur o banca multinationala.
Corporatistele pitzi amarate lucreaza in asigurari. Toate corporatistele pitzi declara ca au cunostinte nemaintalnite inca de pe bancile scolii, drept pentru care cer din prima 1000 de euroi. Dupa inevitabilul training sau internship, devin frigide sau incep sa planga si pleaca.
Cele care pleaca se intorc in Slobozia si devin vanzatoare, sau se apuca sa lucreze in domeniul asigurarilor. Cele care raman lucreaza la Marketing, PR, HR, SD si uneori in lipsa de altceva la Contabilitate. Desi nu recunosc cele mai multe fac si BJ.
La servici asculta David Bisbal cu boxele date la maxim, iar pe mess sunt fie Busy, fie Out of office. Musai au wallpaper cu Catzelus, Pisciutza, flori sau mesaje feministe extreme:
Primavara asta esti minunata, fii mai buna. In pauze citesc Unica, Felicia, Ciao, Cancan, Bolero, Joy, Casa mea. Acasa ajung dupa 8 din cauza ca nu sunt in stare sa-si organizeze eficient timpul si cel mai des 6 din 10 ore le petrec la o
tzigara. Evident, familia este la curent cu tratamentul inuman pe care il practica angajatorul.
Spre deosebire de generatiile anterioare de mame eroine, corporatistele pitzi nu se lasa cu una cu doua, sunt gata sa sacrifice orice pentru a avansa in cariera si pentru a face pe plac sefului, drept urmare mananca 3 iaurturi pe saptamana. Cu saratele. De post.
Uniforma obligatorie include taioare, geanta imitatie LV si bluze albe.
Trebuie sa existe decolteu pentru ca altfel totul este pierdut.
Corporatistele casual isi afiseaza balerinii si egarii, fiind dependente de hainele maro si de gloss. Telefonul trebuie sa fie musai de fitze si musai trebuie sa aibe sute de mii de numere de corporatisti agatati, dar parasiti, la iesirile cu fetele din fiecare saptamana.
Primavara si toamna se intrevede Cuba sau Bamboo, in timp ce o vara fara Grecia sau Bulgaria este o vara ratata. Visele includ Palma de Majorca.
Pentru ca sunt sufletul oricarei corporatii, corporatistele de meserie au in sange gena petrecerilor office insa ofteaza pe ascuns uitandu-se cu jind la betiile pe care le trag baietii de la IT.
Corporatistele foarte tinere au si inclinatii declarate etno, dar de fapt o rup pe electro-dance. Nu stramba din nas nici cand trece cate un taxi cu manele. Insa aparentele sunt totul.
Orice corporatista Pitzi trebuie sa mearga cel putin o data pe saptamana la sala sau la solar. Sau la amandoua. Nu de alta, dar altfel flacaul de la vanzari, fiul shefului, ala cu Passat, nici nu o sa se uite la ele si o sa ramana tot cu aia 3 pe cap. Ala de la IT, Masterandul si Barmanul din Gossip.
In ciuda tuturor aparentelor Corporatistele Pitzi nu sunt slabe de inger devenind chiar feroce cu alte corporatiste Pitzi care le calca pe coada.
Ciclul de viata al unei corporatiste Pizti se opreste in jurul varstei de 30 de ani, fie prin gasirea de sponsor batran, fie prin avansarea pana in cea mai inalta treapta a ierarhiei, dar de cele mai multe ori din nefericire, prin clacaj.
Replica: Ce dor mi-a fost de tine, Robotico! by Frunza Nicoleta (3287 mesaje), la 11-10-2008 Imi lipseau povestirile tale. As rade de frumoasa descriere pe care ai facut-o corporatistelor Pitzi, dar nu prea este de ras modul in care acestea incearca sa ajunga in asa-zisul varf al ierarhiei. Si este lamentabil modul in care acestea clacheaza la un moment dat.
Replica: Robotica, by Popescu Ioana (484 mesaje), la 11-10-2008 am ras de nu mai pot! Toate astea le stim si le vedem toti, dar nimeni nu stie sa le exprime ca tine. Fain spus!
Te pup si bine-ai revenit.
Replica: Robotico, by Silvia Agache (137 mesaje), la 11-10-2008 nici nu stii cat ma bucur ca ai revenit. Te rog nu mai pleca!
Pupici.
Replica: Infinita Sa Intelepciune. by Robotica TTT (243 mesaje), la 28-10-2008 Un barbat era satul de a mai merge la munca in fiecare zi, iar sotia lui sa stea acasa. Voia sa vada cu ochii lui ce se petrece in timp ce el muncea din greu la birou, zicand astfel:
Doamne eu merg la servici in fiecare zi si muncesc 8 ore pe zi, in timp ce sotia mea sta fara nici o grija acasa. Vreau ca si ea sa stie prin ce trec eu zilnic, asa ca, te rog, permite-mi sa facem schimb pentru o zi. Amin! Dumnezeu, in minunata sa intelepciune, i-a indeplinit dorinta.
Dimineata urmatore, destul de sigur pe sine, barbatul se trezi in pielea sotiei sale. S-a ridicat, a gatit micul dejun pentru partenerul sau de viata, a trezit copiii, le-a pregatit hainele, le-a servit micul dejun, le-a facut pachetele pentru scoala, i-a dus la scoala, a venit repede acasa, a adunat toate hainele si le-a spalat, s-a dus si a platit facturile, s-a dus la cumparaturi si din nou acasa ca sa lase cumparaturile; apoi a plecat sa plateasca cheltuielile lunare. Revenita acasa a curatat cutia pisicii si a imbaiat cainele, a aerisit casa, a scuturat asternuturile, a facut paturile, a strans jucariile copiilor, a aspirat in toata casa, a sters geamurile de la bucatarie si apoi a spalat gresia din baie. Era deja ora 13. A spalat frigiderul, a curatat cuptorul de la aragaz, a dezinfectat galeata de gunoi. A fugit apoi la scoala dupa copii cu care, pe drum, a intrat in discutii contradictorii. Acasa a pregatit din mancare pentru copii si s-a ocupat de ei pentru ca sa isi faca temele. Apoi si-a instalat masa de calcat si a inceput sa calce uitandu-se cu coada ochiului la TV. La ora 16:30 a inceput sa curete cartofii si sa spele legumele pentru salata, a gatit carnea de porc si a pregatit mancarea de cina. Dupa cina, din nou, a spalat toata bucataria, vasele, a adunat din nou toata hainele, a facut baie copiilor si i-a pregatit pentru culcare. La ora 9 era deja extenuata datorita treburilor din timpul zilei, dar pentru ea ziua nu s-a terminat inca. Era asteptata in pat de sotul sau pentru a face dragoste, lucru pe care le-a facut cu brio, fara ca sa aiba plangeri din partea partenerului.
A doua zi barbatul s-a trezit si imediat a venit in genunchi inaintea lui Dumnezeu si I-a zis:
Doamne, nu stiu la ce m-am gandit cand am cerut sa fiu in pielea sotiei mele. Am gresit asa de mult sa o invidiez pe sotia mea crezand ca sta degeaba acasa toata ziua. Te rog, te rog mult, dar te rog, fa schimbarea la loc cum eram! Amin! Dumnezeu in infinita Sa intelepciune i-a replicat:
Fiule, cred ca ai invatat o lectie buna si bucuros as face schimbarea inapoi, dar vezi tu, va trebui sa astepti 9 luni. Noaptea trecuta tocmai ai ramas gravida si va trebui sa si nasti!
Replica: Super, super! by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 28-10-2008 o sa-i dau sotului sa o citeasca.
Este super! Pupici.
Replica: Ha , ha , ha! by Maria Nistor (5039 mesaje), la 28-10-2008 Eu cred ca schimbarea se poate face si fara ajutorul Divin. M-ai putin ultima parte.
Replica: Maria, by Oana Stancu (356 mesaje), la 28-10-2008 acesta este ajutor divin? Este pedeapsa... Ha, ha! Asa le trebuie!
Replica: Dragele babii, sa va spun o poveste... by Robotica TTT (243 mesaje), la 14-11-2008 Ieri navigam pe internet si am prins acolo un link de Hi 5. Asa, ca pentru voi, urasc Hi5-ul. Dar am intrat. Pe pagina unui tanar de aproximativ 18 ani, de profesie dansator modern. Si de succes. Spun asta avand in vedere zecile de mesaje de la tinere ce-l doreau. Sub o forma sau alta.
Problema mea a fost ca nu am prea inteles ce incercau sa-i comunice fetele.
Gen:
abea ast sa vi aici sa stam la brf k na, ti minte chef k maj` meu. Sau:
te poooooop lov u abea astept sa ne vdm :x:x:x Sau:
plsheàhi5 tau ast comm d la u plz. Priveam postarile respective cu ochii unui retardat. Lumea se duce naibii, ma gandeam. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar intelesurile. Astfel de limbaj presupune sfarsitul literaturii, al poeziei. Ce fel de poezie ai putea scrie cu
uof uof atat de nfs sometimes buah?! Stiu, sint batrana, dar dragii mei tineri utilizatori de
ksh##33usk, o luati razna! Stiu ca traiti in viteza, stiu ca aveti alte prioritati, stiu ca toalele de firma au luat locul cartilor bune si versurile retardate ale unor melodii searbede au luat locul poeziei, dar voi franati evolutia si incepeti sa involuati! In curand veti comunica din nou prin batai de toba si sunete nearticulate. Si, mai grav, omorati povestile. Sau veti ajunge sa povestiti la fel de cursiv ca Tarzan cu Jane in momentul intalnirii lor. Sper ca stiti cine-i Tarzan.
Pentru voi am decis sa readaptez minunata poveste a minunatului Creanga (a murit saracu` fara sa vada Bamboo-ul). Poate asa o veti citi. Si veti realiza spre ca va indreptati, cum vorbiti, ce doriti si in ce credeti.
Povestea e adresata doar cocalarilor si pitipoancelor.
Nu ma adresesz tuturor tinerilor. Exista tineri de aur, care cred in ceea ce cred si eu. Datorita lor ma simt si eu mai tanara. Un pic.
Si acum povestea.
Kpra coo 3 iezi Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3 yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu. Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor:
-Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansat colectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul de alarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha:
3 yezi bulangii, fug akum la D&G,
Si va aduce mama voo okelari cu rama noua
Ktarama de metal cat zabala de la cal,
Si trei blooze cu sclipici, si adidasi cu arici
Un mobil de la Vertu , k sa tzi moara dooshmanu - Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi?
- Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses :x:x:X
Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Smekerul, kre era numa figuri plin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi. Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha:
- 3 yezi bulangii, ma imbrak la D &G.
Yedool mare, bocna de fraer, a sarit sa deschida usha. Lui ii ajunsese ca cineva zicea "D&G" la usha. Restul nu mai konta. Ceilalti doi i-au zis insa:
- Frate, fratiorul meu, nu auzi k vocea de la usha e groasa??? Mama are voce doolcik.
Nervos, loopul a mers la tunning sa-si dea mai incet bashii la voce. Si s-a intors. Si a inceput din nou sa kante.
Fraerul mare iar a sarit ff horatat sa deschida usha. Probabil de pliktysealaaaaa. Ceilati doi, si-au dat seama orikat de fraeri ar fi fost, k ala mare traieste in loomea lui. Si s-au askuns. Unul in semineu, celalat sub patul kprei, batut in kristale swarovsky.
Ala mare a deskis usha, loopool nu a stat pe ganduri si l-a mankt. Apoi s-a pus pe pat. Sa-si faca digestia. Dar de la un flok de blana ce i-a intrat in nas, l-a luat stranutul.
Yedool mijlociu, askuns sub pat, i-a zis:
- Hey, buah, snoof snoof, ai grije d tne!
Loopool l-a extras binishor de sub divan si l-a mankt shi pe el. Apoi le-a looat kptatzanile si le-a pus in geam. Sa o fraereasca pe kpra. Shi a plekt.
Vine kpra de la mall. Incepe sa knte, ala mic ii deschide si-i zice ce s-a intamplat. Kpra se enerveaza maxim, ii cad dekt kateva lakrimi si spune:
- Ii iau glanda la bulangiu!
Il soona pe mobil si-i spune:
- Loopoole, sti k te ioob3sk ff mooooolt, hai sa bem ceva, vreau sa traiesk klipa cu tine! Mercic!
Loopool vroia de moolt sa o fak pe kpra, ashea ca nu a mai stat pe gandoori. Si a fugit la vila ei din Pipera.
Kpra i-a deskis usha, l-a invitat sa stea pe canapeaua cu swarovsky si a dat drumul l-a super skoola audio din living. Loopool a inceput sa askoolte, apoi sa urle, sa-i dea sangele pe nas si a murit in kinuri. De ce?
Capra, dragii mosului, ii pusese un cd cu versiunea originala a povestii lui Ion Creanga. Care suna cam asa: T
icalosul si mangositul! Ei las` ca l-oiu invata eu minte. Inca se ranjea la mine catodata si-mi facea cu maseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el. N-am sarit peste garduri niciodata. Ei taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi tine minte, ca ai sa-i scoti fara coarne! Mult peste puterea de concentrare a hapsanului lup. Creierul lui nu a facut fata avalansei ce se revarsa neindurator din boxe. Si a crapat.
Da, stimabililor. Asa sunau povestile odata ca niciodata. Cam cum este fragmentul ce l-a ucis pe lup. Iar pentru viitor au nesansa de a fi scrise cam ca inceputul povestii mele.
Asta in cazul in care povestile mai au un viitor.
Replica: E interesanta, by Maria Nistor (5039 mesaje), la 14-11-2008 numai ca trebuie sa o citesc de doua ori ca sa o savurez mai bine.
Pup.
Replica: Nu-i asa, by Popescu Ioana (484 mesaje), la 16-11-2008 ca Robotica seamana cu Monica?
Replica: Oamenii, by Fanica Fina (90 mesaje), la 10-01-2009 ce traiesc impreuna sau lucreaza impreuna, seamana intre ei. Asa cum semanan si noi, cele ce scriem pe forum, Ioana.
