MirelaMelinte scrie:
Euforia creata de proiectul finalizat, dansul bucuriei (in care am cooptat
familia mea formata din Piti si Pusa - 
matzele mele ghiduse si noii mei copii cuminti si ascultatori - firele) au facut ca ieri sa ignor cu desavarsire bunele maniere.
Acest goblen maestuos - care imi ridica starea de spirit la cote foarte inalte - a devenit realitate multumita unei prietenii care depaseste limitele date de spatiu si timp.
Elza, iti multumesc in mod deosebit pentru darul tau, iti multumesc ca in acest fel ai facut ca prietenia noastra sa devina palpabila.
Am cusut acest goblen gandindu-ma la tine, am prins printre fire urari de bine, de sanatate deplina, am cusut ganduri frumoase pentru Andrei, ti-am dorit sa ai parte de bucurii si impliniri si l-am rugat pe Bunul Dumnezeu sa iti dea tot ce ai nevoie.
Iti promit ca o sa iti fiu alaturi, ca o sa te impulsionez si o sa te sustin pana cand o sa reusesti sa cosi ultimul punct si alaturi de cei dragi tie o sa dansezi dansul bucuriei.
Iar daca o sa consideri ca te va ajuta in drumul tau spre finalizare sa iti fiu alaturi cu un alt exemplar din goblen. Promit ca o sa revin.
Te imbratisez cu drag,
Draga mea Mirela, inima mea iti multumeste. Ca de obicei, eu prinsa in iuresul vietii, ajung mai tarziu in gradina. Anul acesta il voi termina si eu, caci imi este mult prea drag. Este despre noi doua, despre prietenie si magie. Chiar astazi l-am scos din punguta lui. Profit de fiecare zi in care gasesc ragaz sa cos. Finalul de an a fost foarte aglomerat la munca, nici nu ma asteptam la un asemenea volum.
Insa, important este ca reusesc acum sa cos, in tihna, bucurie, cu gandul la prietenia noastra.
