Multumesc, Dani si Cristina.

Ralu, gestul tau m-a emotionat. Cred ca fiecare din noi avem nevoie de un astfel de goblen pe perete.

De fiecare data cand citeam acel motto, de un fior eram incercata, pentru ca iti impune sa te opresti si sa meditezi indelung daca l-ai putea aplica si in viata ta.
In acest moment, as vrea sa pot sa scriu ceva dragut, ceva care ar putea reda sentimentele de care sunt incercata, ceva care sa arate multumirea pentru un gest atat de nobil, Ralu, dar lacrimile si emotiile si chiar inspiratia imi joaca feste.
Datorita gestului tau frumos, Ralu, am aflat si povestea unui om care si astazi nu inceteaza sa fie rasplatit pentru binele pe care l-a facut in viata sa.
Multumim frumos Monica, ca ai impartasit cu noi o alta lectie de viata, din care v-om avea cu siguranta inca mult de invatat.

Monica, acea poveste adevarata, ar trebui sa fie ascultata de multe persoane cu care am avut de-a face de-a lungul vietii, carora le pasa doar de viata si familia lor, - este o adevarata lectie de viata. Multumesc ca ne-ai impartasit-o, va fi mereu intiparita in mintea mea, incercand sa o aplic pe cat posibil.
Ralu, am avut emotii si eu pentru tine, toata seara am stat pe forum, asteptand un semn.
Felicitari inca o data!

P.S. Sunt mandra sa fiu prietena ta.

Anca, te cred si iti inteleg sentimentele pe deplin. Nu stiam povestea acestui motto, dar afland-o in aceasta seara, sunt si mai multumita pentru acest mic gest pe care am reusit sa il fac. Si eu in viata mea, am cunoscut o persoana deosebita, o vecina de bloc a parintilor mei care a fost o persoana deosebit de buna si de intelegatoare si pentru care acest motto se potriveste foarte bine, pentru ca ea a avut toata viata ei numai un gand: sa faca bine si sa ajute.

Monica, Raluca, ma inclin, cu respect, in fata voastra. O lectie de viata in fata careia ramai incremenit si care ma obliga sa fiu mai buna in fiecare zi a vietii mele. Va multumesc.

M-a impresionat pana la lacrimi cele scrise de voi in acest subiect. Este o lectie pe care toti ar trebui sa o invatam si nu numai, dar sa o si aplicam fiindca poate acum este momentul sa vedem viata din alte unghiuri. Este momentul, mai mult ca niciodată, ca în cazul bobului de grâu sădit, să putrezească şi să răsară un alt bob, ca şi iniţiaţii să renască cu adevărat sub auspiciile binelui şi în slujba binelui.
În trecerea grăbită catre veci, în goana continuă şi nebună pentru satisfacerea dorinţelor, să nu uităm că adevărata bogăţie a unui om se măsoară în cât de mult ar valora el dacă şi-ar pierde toţi banii.
Să nu uităm niciun moment să fim buni. Astazi, mai mult decât ieri şi, mâine, mai mult decât astazi. Să presărăm pe drumul nostru cununi de fapte bune fara a astepta rasplata imediata.
Bunătatea este abilitatea de a-i iubi pe oameni mai mult decât merită. Este o limbă pe care o înţeleg şi surzii şi cei lipsiţi de minte. Este lanţul de aur cu care societatea este legată.
Bunătatea este o valoare primordială. Degeaba avem inteligenţă, cultură, frumuseţe, averi, funcţii înalte, dacă nu avem bunătate. Nimic n-o poate înlocui! Dacă am vorbi toate limbile pământului, dacă am ştii tot ce este nou... nu suntem oameni, dacă suntem răi! Să fii bun este un pas spre încredere, este un semn de respect care se manifestă în grija pentru cel de alături. Să aduci alinare, să ierţi, să dai încredere unui deznădăjduit, să-l ridici pe cel căzut, să-l salvezi pe cel rănit, să-l aperi, este sublim, aceasta este adevarara dragoste. Facand altora bine, tie ti-l faci. Exista un verset in Biblie care spune sa-ti arunci painea pe ape si intr-o zi o vei gasi. Nu exista ca bunatatea pe care i-o arati cuiva sa nu fie rasplatita in timp, fiindca Dumnezeu nu ramane dator.
Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Fiecare din noi poate fi numai o simplă lumânare aprinsă. O singură luminare este mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice "împreună luminaţi mai mult".
Fiţi buni! Astazi mai mult decât ieri, mâine mai mult decât astazi. Nu este uşor, dar omul însuşi este doar ceea ce vrea să fie. Astazi, nu mâine! Dacă nu zbori astăzi, nu zbori niciodată! Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi! Şi nu uita... iubeşte atunci cand când cel de langa tine o merita cel mai puţin, căci atunci are nevoie cel mai mult. Bunătatea este dragostea care se manifestă în lucrurile mici şi aparent neînsemnate; este respectul faţă de simţămintele şi personalitatea altuia; este înţelepciunea constructivă pusă în practică. Bunătatea este spiritul constructiv care leagă prieteniile şi toarnă balsamul liniştii peste situaţii care altfel ar deveni explozive. Bunătatea rodeşte binecuvântare şi fericire acolo unde inimile sunt atacate de putregaiul amărăciunii şi al răutăţii.
Dragostea si bunatatea sa ne umple inimile si sa incercam sa devenim din ce in ce mai buni.
"Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare" (Coloseni 3:12).

Frumos gestul tau, Ralu. Ai din partea mea mii de felicitari. Ai facut un gest frumos, pentru niste oameni minunati. Ce simt acum, dupa ce am citit povestioara scrisa de Monica, nu pot sa zic pentru ca nu prea sunt buna la scris.
Imi vine acum in minte un singur proverb: Bine faci, bine gasesti!
Va pup pe toate si sa aveti multa sanatate.

În Tibet oamenii sînt foarte săraci, dar bunătatea, blîndeţea şi frumuseţea sufletului se simt şi se manifestă la tot pasul. Vînzătorii din tîrguri lasă întotdeauna la preţ, fac mici daruri cu zîmbetul pe buze şi, după ce ai cumpărat de la ei, te întreabă cu o inocenţă desăvîrşită: “Eşti fericit?”. Iată ce grijă au oamenii de rînd acolo: să te întrebe dacă te-ai simţit fericit după ce ai relaţionat cu ei. Ieri dimineaţă am avut sentimentul de a fi “în Tibet” la o piaţă obişnuită din Bucureşti. Fericirea ţăranilor de la tarabe apărea fantastic pe chipurile lor de îndată ce te apropiai să cumperi ceva. Un ţăran mi-a dăruit o pungă cu mere. Altul o salată. Altul mai multe cireşe decît plătisem şi altul mai multe roşii! Cineva a alergat după mine prin piaţă să-mi aranjeze pungile mai bine, în aşa fel încît să le pot duce mai uşor. Şi am plecat dintr-o piaţă obişnuită ca din cea mai frumoasă meditaţie, cu sufletul plin la gîndul că “oamenii” simpli par să manifeste, deja, cele mai minunate energii ale spiritului şi ale sufletului. Ei nu au nevoie să ştie ceva despre energie, despre spirit ori să studieze Biblioteca din Alexandria. Oamenii simpli simt şi se manifestă aşa cum simt. Chiar dacă nu întreabă cu voce tare dacă eşti fericit, ei îţi fac daruri pentru ca şi tu să fii fericit. Şi dăruiesc tocmai pentru că mergînd la taraba lor ei s-au simţit fericiţi. Pînă nu de mult, oamenii nu mai făceau nici măcar mici daruri! Păreau împietriţi pe după tarabele lor şi interesaţi doar să vîndă. A te bucura pentru că ai vîndut şi a vinde doar să cîştigi înseamnă cu totul şi cu totul altceva. Cînd exprimăm în cuvinte “mă bucur să vînd” şi “vînd ca să cîştig” se poate să nu sesizăm diferenţa vibraţională, energetică în adevărata lor dimensiune şi anvergură. În plan subtil, însă, consecinţele creează şi atrag evenimente cu totul şi cu totul diferite. Prezenţa “bucuriei” activează cele mai înalte energii şi cele mai maiestuoase şi minunate trăiri umane, dar şi cele mai plăcute întîlniri, evenimente de viaţă şi întîmplări. Motivaţia este aceea care face diferenţa. Reţineţi! Cînd eşti fericit pentru că vinzi, eşti motivat de fericire. Şi dacă vinzi pentru bani, eşti motivat de cîştig. Aura energetică umană se schimbă de îndată ce omul îşi schimbă motivaţia. Iar o aură frumoasă atrage apoi ajutor, blîndeţe, acceptare, înţelegere şi darurile energiei pe care o emite. Să ne interesăm întotdeauna dacă omul pe care-l avem în faţă se simte “fericit” prin acţiunile pe care le facem. Nu vom reuşi întotdeauna să le dăruim tuturor ceva, dar simpla preocupare pentru starea interioară pe care o lăsăm în urmă ne ajută pe noi înşine. Oamenii se îmbogăţesc prin frumuseţea inimii şi a minţii, căci din ele vine energia pentru viaţă şi din ele răsare puterea. Adesea vedem în jur şi chiar în noi înşine dorinţa şi plăcerea de a-l face pe altul să sufere. Aceasta este o stare energetică “extinsă” în mediul vieţii de zi cu zi, pe care David Hawkins, unul dintre cei mai iluştri cercetători ai stărilor de conştiinţă avansate, o numeşte “stare luciferică”! Ea provoacă “rupturi în aura energetică” şi ne predispune la a absorbi din mediu energiile de suferinţă, de durere, de răutate, ură şi distrugere. Lucifer ţopăie fericit cînd ne bucurăm de nefericirea, suferinţa şi răul altuia. Dumnezeu devine fericit cînd sîntem motivaţi de bucurie şi cînd ne preocupă fericirea altuia. Motivaţia să ne fie în toate bucuria, binele şi dăruirea. Dacă nu-i aşa, ne putem vindeca prin decizia de a ne modifica motivaţia interioară.

Naţional

Cred ca si un singur cuvant bun, adresat cuiva inseamna a face un bine. Este ce am facut eu, astazi, cand i-am inmanat galeata cu apa, femeii de servici. Mi-a zambit si parca m-am bucurat.
Suna banal, dar esenta este ca m-am simtit bine pentru minimul de efort in a darui bine.
Ralu, m-ai impresionat. Esti o persoana cu totul deosebita.