Dragele mele,

Va dati seama ca primul lucru care l-am facut cand am ajuns acasa (dupa ce am hranit si pus copiii in patut) a fost sa intru pe forumul nostru drag, in special pe acest topic.

Vreau sa va multumesc pentru toate mesajele si gandurile frumoase ce ni le-ati transmis, mai ales atunci cand eram proaspat operata si aveam mare nevoie de sprijin moral. O imbratisare mare mare merge catre voi toate.

Ce sa va spun? Am intalnit niste oameni extraordinari la Maternitatea Cuza Voda, sectia pentru prematuri, incepand de la asistentele care au grija de copii si pana la medicii de acolo. Cu totii isi fac treaba din inima, din dragoste pentru copii, din grija pentru mamici. Acolo, la etajul 6 al maternitatii din Iasi, toate mamicile pot fi optimiste, stiind ca bebelusii lor sunt bine ingrijiti si in siguranta.

As vrea sa nu comentez conditiile din spital, sunt prea putin importante in comparatie cu restul.

Deocamdata, va pup cu drag.

Ma bucur tare mult ca te-ai intors acasa impreuna cu bijuteriile tale.
Sper ca stai bine si ca incet, incet vei recapata puterile de care ai nevoie pentru a merge inainte.

Imi inchipui care sunt conditiile din spital, dar ma bucur ca macar sunt doctori si asistente cu inima mare care stiu sa isi faca meseria cu dragoste.

Noi asteptam rabdatoare si urmatoarele randuri din partea ta, atunci cand vei putea si vei simti.

O imbratisare mare,

Oana, ce mult ma bucur ca ati ajuns cu bine acasa, toti. Mi-a fost dor de tine si de abia astept sa putem vorbi din nou.

Ma bucur ca v-ati reunit, in sfarsit, cu totii, acasa.
Pupici la cei mici si imbratisari parintilor.

Oana, ce placere sa te avem din nou cu noi. Ii multumesc inca o data sotului tau ca ne-a furnizat informatii despre tine si comorile care au venit in viata voastra.
Astept cumintica noi vesti despre voi.
Pupici si o imbratisare mare.

Oana, ma bucur ca familia s-a unit si sunteti acasa cu totii.
Cum a fost prima zi in care ati fost singuri cu cei doi micuti?

Buna dimineata,

Multumesc pentru primire, mi-a fost tare dor de voi.

Ce sa va spun? Prima zi a fost OK, un pic cam greu in sensul ca a trebuit sa ma obisnuiesc sa-i am tot timpul aproape. In maternitate ii vedeam doar la fiecare 3 ore atunci cand ma duceam sa-i hranesc si sa stau cu ei un pic. Acasa este diferit, dar nu foarte. Tot se trezesc cam la 2-3 ore, dar in rest au dormit si au fost cumintei. Sper sa nu-i deochi, dar pana acum sunt destul de rabdatori, nu s-au trezit in acelasi timp sa ceara mancare.

Taticul nu se mai satura de ei, ne-a asteptat foarte mult pana sa venim acasa, iar acum vrea sa recupereze timpul care nu l-a petrecut cu noi. Ii tine in brate ca pe niste bijuterii pretioase.

Nu stiu ce sa va mai spun, asa ca inchei aici, ca aud galagie la ei.

Va pup,

Oana, bun venit acasa si bine v-ati reintregit familia! Iti doresc sa ai copii papaciosi si cuminti.

Oana, bun venit acasa!
Iti doresc ca bebeii tai sa pape si sa doarma si sa fie cuminti, cuminti, pentru ca eu nu am avut parte de asa bucurie si stiu cat de important e.
Iar pentru tine, sa te reprinzi cat mai repede.

Oana, bun venit acasa cu cele doua minuni. Iti doresc sa te obisnuiesti repede cu viata in patru si te asteptam cu vesti despre micuti. Cred ca acum cresc ca din apa, daca au ajuns acasa.