Bătrânul cerşetor

La colţul străzii e un cerşetor
Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume
Decât aceea unde, fără nume,
El ispăşeste râsul tuturor.

Adolescenţii se mai ţin de glume
Şi-i pun în palmă semne de-ale lor,
El e bătrân şi înţelegător,
Cu noi, cu toţii, dar, cu cei mici, anume.

Şi cine observă, înt-o doară,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, în acest tumult,
El, cerşetorul, a uitat să moară.

Sub zdreanţa lui, minunea se-ntrupează,
În el e Dumnezeu, ce stă de paza.

Adrian Paunescu

Vanda, Oana, Georgeta, Elenuta, Marcela va multumesc pentru poeziile postate de voi. Sunt foarte frumoase.
Pupici


Mamei

Din vremile apuse si atat de fericite,
Aducerile-aminte adesea ma-mpresoara.
Ce de viata-n urma!... Ca un potop ma-nghite
Comoara mea de visuri, pierduta mea comoara
Din vremile apuse si atat de fericite!
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi si sfinte!
Si ca din cari, trecutul fantastic mi s-asterne;
Atatea dulci vedenii imi picura in minte,
Cu durerosul farmec al pierderei eterne!...
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi si sfinte!
Figura ta cuminte, duioasa si senina,
Rasare, scumpa mama, din vremile acele,
Ca o madona sfanta, scaldata in lumina.
Ce clara sta-n pervazul copilariei mele
Figura ta cuminte, duioasa si senina!
O lene grea se lasa din cerul cald de vara.
De soare-i plina casa. Tu-ncet, pasind pe scanduri,
Lasi storurile groase si dai mustele-afara.
Apoi, prostii de-a mele asculti si cazi pe ganduri.
O lene grea se lasa din cerul cald de vara.
Curg valuri mari de umbra si se-mpanzesc pe vale.
Din ses, privim spre codru, cum soarele se-neaca.
In mirosul de iarba, tacuti pasim agale,
Si bolta racorita mai jos parca s-apleaca,
Curg valuri mari de umbra si se-mpanzesc pe vale.

Stai dreapta-n strana vechii biserici de la tara;
Eu bat la sfinti matanii, si-i pup, si-i rog cuminte,
Cum blandele-i povete de mic ma invatara.
Tu, palida-n extazul induiosarii sfinte,
Stai dreapta-n strana vechii biserici de la tara.
Din car i cu slova veche si cu figuri frumoase,
O lume ca de visuri, cu totul minunata,
Mi-o scoti, si pe-ndelete incepi a mi-o descoase.
Cat farmec e-n aceasta viata, adunata
Din carti cu slova veche si cu figuri frumoase!
La patul meu, tacuta, veghind neadormita,
Incet pe fruntea-mi arsa de friguri, mana- i luneci,
In mine- i sta viata... intreaga ta ursita;
Si dupa cum mi-s ochii, te bucuri sau te-ntuneci,
La patul meu, tacuta, veghind neadormita.
Din cati copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine.
Si cat ma vezi de mare in planurile tale!...
La zodii chiar s-arata cum am s-ajung de bine,
Si ce mariri m-asteapta in norocoasa-mi cale!
Din cati copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine...
Ce dureros se stinse desarta-i asteptare!
Pierdut, te vad, din cruda vie ii vijelie,
Nenorocita mama, si plang ca nu-s in stare
O slaba mangaiere sa-ti dau, cat de tarzie,
Ce dureros se stinse desarta-ti asteptare!
De fiul tau departe, stinghera si trudita,
Nemaiavand puterea de-a te ruga si plange,

Azi iti privesti, cu sila, viata amagita,
Cum a ramas pustie si cat de trist se stange,
De fiul tau departe, stinghera si trudita.
Ca pete mari de umbra pe-o miriste uscata,
Asa, pe-a noastra urma, trec stoluri lungi de ganduri.
Nimic nu mai exista din c`te-au fost odata,
S-asupra noastra anii pustii trec, randuri-randuri,
Ca pete mari de umbra pe-o miriste uscata.

Autor: Alexandru Vlahuta

Frumos loc de popas, Deea. Te felicit pentru idee, iar fetelor care au lasat cate o urma aici vreau sa le multumesc. Am regasit versuri ce m-au atins odata (in vremurile in care citeam si poezii), dar am gasit bineinteles si versuri necunoscute mie. Dintre acestea m-a impresionat in mod deosebit poezia lui Jorge Luis Borges postata de Eli. Parca aduce cu stilul lui Octavian Paller (Dumnezeu sa-l odihneasca!), pe care il iubesc foarte mult.
Monica, poezia postata de tine m-a incitat destul de mult din doua motive: pentru ca n-am reusit s-o inteleg in totalitate si pentru ca partea ce cred eu ca am inteles-o mi-a placut foarte mult. Sigur o sa ma intorc s-o recitesc. Frumos topic, nu credeam ca versurile vor mai avea loc in viata mea agitata si pragmatica, dar datorita voua am recidivat.
Va multumesc si va trimit cate o imbratisare mare.

Ioana, nu era o poezie postata de mine, ci de Deea. Cum avea niste greseli, le-am corectat, dar nu am restabilit si autorul.
Scuze pentru confuzia creeata.

Deea, am citit mereu aceste poezii frumoase. Felicitari pentru acest topic.
Ioana, ma bucur ca ti-a placut poezia. Autorul eu stiu ca este Valeria Pintea.

Junele si batranul

De la scoală, de la carte,
Dezertând un june, cere
Şi pretinde s-aibă parte
Şi de titluri şi de-avere,
Ce rar să câştigă-n lume
Prin ştiinţă şi bun nume.
La bătrân, ce-l vede-n drum,
Zisu-i-au: “O, tu, în care
Străluceşte minte mare,
Mă învaţă oare cum
Aş putea să capăt bani,
Moşii, titluri şi ţigani?
Dar bătrânul atunci zice:
“Fătul meu, spre-a fi ferice,
Să nu pierzi nici o minută,
Lucră, patria agiută
Şi pre cel neputincios,
C-asta-i lauda şi folos!
“Aşa viaţă nu îmi place!
“Să-nveţi intrigi de a face!
“Supărare ş-asta cere!
Îmi va fi mai de plăcere
Ca să capăt bun venit
Fără să fi ostenit!
Dar bătrânul, c-un suspin,
Zice: “Văzui fără carte
Fanfaron, ce nu-i străin,
Că-n scurt timp au mers departe.

Autor: Gheorghe Asachi

Off, fac numai confuzii. Credeam ca Eli este Elena Ciocan. La poezia postata de ea ma refeream. Scuza-ma Marcela, acum stiu ca tu esti Eli, iar Elena Ciocan este Elenuta. Si mi-a placut si poezia postata de tine, iarta-ma inca o data. Bine ca am intrat si in aceasta dimineata sa vad ce mai cititi. Deea, inca o data felicitari pentru acest topic.

Nu-ti fa probleme Ioana ca nu sunt suparata.
Lasa ca nu ai facut tu mai multe gafe decat mine. A gresi este omeneste.

Vin, iubito

Prin dumbrava se strecoara
Vant de vara,
Si cocorii, sir pribeag,
In adanc senin plutesc.

Canta cucu in huceag:
Cucule, cati ani traiesc?
Imbracatu-s-au in floare
De ninsoare,
Pomii toti de prin livezi.
Raul luneca pe prund
Asa limpede ca-i vezi
Pietricelele din fund.
Jos, in umbra de rachite,
Tainuite
Viorele s-au ivit,
Si-n par negru la femei
Cat de albi au inflorit
Parfumatii ghiocei!
Vin’, iubito! O poveste
Trista este
Viata noastra cand s-a stins,
Dar e rai cand o traim.
Vino! Domnul dinadins
Ne-a facut sa ne iubim:
A pus vara in dumbrava
Si-a zis: „Na-va
Crangul plin de cantatori,
Si copacii inverziti,
Si poienile cu flori
Vi le dau sa va iubiti!“

Autor: George Toparceanu

Deea, m-ai obisnuit sa-mi incep dimineata cu o poezie si pentru asta inca o data iti multumesc.

Este bine, nu e bine


Este bine, nu e bine
Sa iubesti de langa tine,
Ca te vede orisicine
Si te face de rusine;
Ci sa iubesti mai departe;
Dusele nu sunt desarte;
Orisicand doru-ti abate,
Te repezi ca la un frate.
Barbatu-i cu bunatate,
Te-ntreaba de sanatate;
Iar nevasta, de iubeste,
Se preface ca boleste,
Geme, zace, se boceste
Si barbatu-si amageste.
El alearga s-o intreaba:
„Nu stii, soro, vreo baba
Ca s-aleaga vreo iarba,
S-o pun la foc ca sa fiarba?“
Ea-i raspunde: „Mergi la moara,
La faina de secara“.
El se duce, ea se scoala,
Se gateste,-mbraca toata,
Apoi masa ca aseaza,
Cu neicuta ospateaza
Si din gura tot ureaza:
„Deie Dumnezeu o ploaie,
Grauntele sa se moaie
Sa nu poata-a macina,
Nici acasa-a se-nturna!“


Autor: Necunoscut