Mihaela, si la mine tot la fel. Numai ca eu am incetat sa mai fac tot si acasa. Fac ce este urgenta pentru copil si pentru mine. Cand intreaba de camasi curate, ii spun ca nu sunt, dar daca se ocupa el putin de cutare lucru (pe care trebuia sa il fac eu), bag camasile la spalat si ii calc una pentru a doua zi.
Al meu m-a trisat cu o prietena ce venea in casa la noi. Cand ne-am certat pentru ca aflasem, mi-a aruncat ca, ce, cum sa il mai atrag cu kilogramele in plus (eram dupa nastere) cu parul mereu nearanjat si imbracata tot in trening. De atunci, am inceput, incetul cu incetul sa am grija de mine. Ies cu copilul in parc si ma intalnesc cu alte prietene. Discutam si schimbam impresii, mai mergem la o terasa la un suc cu copiii nostri.
Acum a inceput si el sa mai ajute, dar sa stii ca nu este apropiat de copil. Nu se joaca cu el, nu se uita nici macar la televizor impreuna cu el. Il intreb de ce si el imi raspunde ca taica-su nu i-a cautat in c... cand era mic. Ii spun ca asa o sa se poarte si copilul cu el cand va fi mare, dar nu este impresionat. Tatal meu mi-a spus ca barbatii nu au un sentiment deosebit cand au copiii mici, dar eu vad si alte exemple si parca ma doare inima.
De faptul ca lucrez goblen, iar nu este bine. Intr-o seara mi-a luat goblenul si mi l-a rupt. Era atat de furios incat a reusit sa il sfasie desi, stii si tu, ce greu este sa rupi asa ceva. L-am parat mamei lui care este foarte incantata de goblenurile pe care le lucrez eu si l-a certat de a stat fara sa vorbeasca cu mine vreo doua saptamani.
Faptul ca s-a mai schimbat parca ii mai da o sansa.
Este greu de scris altceva decat pilde. Fac si eu ce pot ca sa imi fie bine si sa ma simt om. Mi-am facut insa socoteala ca daca nu se schimba, sa ies din aceasta casnicie. In fond, nu ma ajuta cu nimic ca sunt maritata. Ba, am obligatii in plus, iar banii castigati de mine intra toti in casa noastra. Asa, cel putin, as gestiona altfel venitul meu si s-ar cunoaste daca as fi numai eu si copilul.
O sa-mi spui ca merita sa raman langa el fiindca are copilul tata. Cu un astfel de tata, mai bine ma lipsesc si imi cresc copilul singura, frumos.
La tine poate o sa fie mai usor sa il schimbi, daca il distragi din anturaj.

Irina, draga sunt foarte indignata, cum poate un barbat sa-i spuna sotiei ca este grasa? Mai ales ca tu ai nascut. Aici nu mai este vorba de dragoste, ci de toleranta si decat asa, mai bine unul in stanga si altul in dreapta. Cea mai mare prostie sa te sacrifici intr-o casnicie de dragul copilului. In asa situatie nu este un mediu propice nici pentru el. Iti doresc putere si multa intelepciune. Fii fata desteapta, stii tu ce este mai bine pentru tine si pentru puiutul tau.
Te imbratisez cu drag.

Karmen, eu sunt genul care daca cineva m-a ranit, imi vad de treaba si il las in plata Domnului. Numai ca toata familia a sarit atunci sa ii mai acord a doua sansa de dragul copilului. Mama si-a adus aminte ca si ea a luptat cu tata ca sa il faca familist, iar mama lui se vaicarea ca este numai vina ei ca nu s-a ocupat de el. Tata mi-a cerut sa fiu eu inteleapta, iar tatal lui mi-a spus ca asa sunt barbatii. I-am raspuns tatalui lui ca noi ne-am facut un juramant in biserica si ca acel juramant trebuie sa ne insoteasca toata viata. A mustacit ironic ca sunt cam bleaga daca eu cred asa ceva. M-am cercetat si eu si mi-am zis ca daca eu simt ca il mai iubesc, o sa am puterea sa fac o schimbare.
I-am oferit o perioada de gratie pana la 1 noiembrie. Atunci voi lua o hotarare pentru ca vreau sa-mi petrec Craciunul linistita cu copilul meu.
Pe undeva, in adancul inimii mele, hotararea pare luata, altfel nu as fi avut curajul sa-mi deschid inima aici.
Mihaela, nu as vrea sa te influentez pentru ca fiecare caz este diferit si in momente de suparare putem lua hotarari pripite.
Iti doresc sa ai intelepciunea de a lua numai decizii bune pentru tine si baietelul tau.

Dragele mele, citesc si ma intristez din ce in ce mai mult. Parca nu-mi vine sa cred ce citesc. Multumesc lui Dumnezeu ca am o familie frumoasa, un sot care ma ajuta tot timpul, la cumparaturi, aspirat, etc. Chiar si fiul meu Serban are grija de camera lui: ordine, sters praful. Ne intelegem din priviri si asta vine de la sine. Suntem o familie de 17 ani si parca a fost ieri cand ne-am unit destinele. Nu stiu ce sfaturi sa va dau, daca sunt in masura sa fac asta, dar eu una nu stiu daca as fi putut sa fac atatea sacrificii, fiind o persoana care are nevoie de libertate. Intr-o relatie este nevoie de incredere, de respect, de multa comunicare pentru a-l intelege pe cel de langa tine. Nimeni nu este perfect si toti avem nevoie de intelegere din partea celuilalt, dar aceasta sa fie reciproca. Referitor la asa sunt barbatii, eu nu pot spune asta. Sotul meu este foarte iubitor, iar in ceea ce il priveste pe fiul meu, ce sa spun, il adora. Eu sunt cea care sunt putin mai pretentioasa cu el. Sincer, nu stiu ce sa va mai spun, va doresc sa fiti puternice, sa puteti lua decizia cea mai buna, dar ganditi-va si la voi.
Avem o singura viata de trait.

Elenuta esti o norocoasa si iti doresc sa ai mereu parte de iubire si liniste in familie. Asta doresc tuturor.
Ma intristez de ceea ce citesc aici, poate nu am prea multa experienta ca sa indraznesc sa imi dau cu parerea, dar am avut parte in viata si de bune si de rele. De aceea eu merg pe principiul ca o viata am, care este scurta si trebuie sa fiu fericita. Binenteles ca in cazul unei familii unde este si un copilas la mijloc, cred ca merita sa faci unele sacrificii, dar pana intr-un punct.
Deja in momentul in care consider ca sotul nu se va schimba niciodata, iar copilului meu nu ii este bine, cred ca este cel mai bine sa renunt.
Fericirea copilului meu este cel mai important lucru, el nu poate sa creasca si sa fie educat in asemenea conditii.
Aceasta este parerea mea.
Va pup si imi doresc sa aveti parte numai de iubire.

Dragele mele,
Stiu ca exista persoane nu atat de norocoase ca mine si ma intristez adeseori vazand nefericirea lor.
Multumesc mereu lui Dumnezeu ca am o familie frumoasa, unde ne intelegem si incercam sa ne completam unul pe altul. Probabil ca acesta este rezultatul copilariei mele traita cu mama si cu tatal meu adoptiv, care a fost un om deosebit si pe care l-am considerat un tata adevarat. Inca de la inceput am facut totul impreuna cu sotul meu (nu s-a dat in laturi nici de la schimbarea scutecelor nici de la pregatitul biberoanelor), iar baietii il prefera pe el pentru ca eu stau mai mult cu gura pe ei. Acum cand copii mei sunt mari, i-am antrenat si pe ei in activitatile casnice (le-am explicat ca si ei pot sa ne ajute pentru a putea face alte lucruri placute impreuna).
Mihaela si Irina, m-am intristat cand am citit randurile voastre. Nu credeam ca niste persoane cu asa suflet frumos ca al vostru au probleme in familie.
Cum a spus si Elenuta, nu va pot da sfaturi, fiecare trebuie sa-si gaseasca calea de a rezolva problemele. Pot sa va dau exemplul mamei mele: s-a despartit de barbatul cu care se casatorise si cu care avea un copil atunci cand a considerat ca asa este mai bine pentru ea si copilul ei. A indurat reprosurile familiei si multe lucruri neplacute din partea organizatiei de partid de la servici (totul se petrecea prin 1972 si pe vremea aceea "partidul" punea mare pret pe familie). Este adevarat ca i-a fost greu, ca au marcat-o toate acestea si fata de mine nu a stiut sa-si arate toata dragostea pe care o simtea, insa a gasit pe cineva care a sprijinit-o si cu care au intemeiat o familie unita.
Ai dreptate, Elenuta, cand spui ca intr-o relatie este nevoie de incredere si de respect fata de partener. Cand acestea nu exista, te intrebi ce relatie este aceea.
Va doresc si eu putere si multa intelepciune pentru a putea lua cea mai buna decizie in ce va priveste.
Un gand bun si multa liniste sufleteasca va doresc tuturor.

Dana ai foarte mare dreptate cand spui ca viata ne ofera si bune si rele. Asta se intampla tuturor. Important este ca familia sa fie unita si sa stim sa trecem prin toate cu fruntea sus. In acesti ani de casnicie, am incercat sa ne bucuram de fiecare lucru marunt si sa punem pret pe sanatate, intelegere, pe tot ce am putut cladi impreuna. Ma simt bogata, si asta nu pentru ca as avea averi. Am invatat sa ne bucuram de ceea ce avem si orice lucru marunt realizat de noi, stim sa-l pretuim mai mult.

Mihaela si Irina, ma rog Domnului sa va ajute sa luati hotararea cea mai buna pentru voi si pentru copilasii vostri. Fiti tari si veti vedea ca se va rezolva in bine tot.

Pupici.

Dragele mele, va multumesc mult de tot ca sunteti langa mine.
Partea proasta este ca, atunci cund suntem cu parintii, el nu este asa, - arata ca este interesat de copil, da o mana de ajutor. Acum daca ma duc si le spun parintilor, ei zic ca nu este adevarat.
Irina, eu am facut asa si sincer a ridicat mana. Ce am simtit mai tare a fost atunci cand baietelul i-a zis ,,nu fa doi doi lu' mami" si plangea asa de tare.
Daca zic ceva ce nu ii convine, zice ca sunt dusa cu capul.
Eu de cusut, cos noaptea dupa ce adoarme. Zice ca de altceva nu am timp, dar sa stau cu goblenul am.
Aveti absoluta dreptate, ar fi mai bine unul in stanga si unul in dreapta, dar el nu ma lasa.

Va multumesc frumos pentru incurajari.

Imi pare rau gargaritelor dragi ca aveti probleme si ceea ce ma intristeaza cel mai mult este ca aveti parteneri care nu-si iubesc copiii. Si eu aici am avut multe probleme cu sotul, dar mai mult din cauza stresului afacerii pe care o avem si din cauza familiei lui. Pana la urma s-au mai rezolvat problemele, am observat ca multe depind de mine, de atitudinea pe care o am eu in fata anumitor circumstante.
De exemplu, sotului meu nu-i place sa ma vada nervoasa sau sa ridic tonul. Incerc sa o iau pe alta cale in acest sens si am vazut ca-mi functioneaza sa abordez o problema cu calm sau sa-i spun lucrurile in momentul potrivit.
In fine, ideea este ca oricum trebuie discutate lucrurile, - daca vedeti ca nu va ajuta nu stati asa, cu cat trece timpul, cu atat mai putin va vor ajuta sotii.
Eu vad la mama mea situatia, o viata intreaga ea le-a dus pe toate, eu nu vreau ca si la mine sa fie asa si nu este, pentru ca eu il implic si pe sotul meu la treburi, mai ca vrea, mai ca nu vrea, tot ii spun.
Cat despre copii, de cand am avut primul baietel ne-am unit mai mult, ne intelegem mai bine.

Nu stati asa, gargaritelor, daca aveti posibilitatea sa va mentineti singure, nu merita sa stati cu un barbat care nu-si iubeste copilul si poate nici pe voi. Viata trece intr-o clipita, iar copiii nostri merita un spatiu plin cu iubire, nu cu certuri. Eu am avut parte de asa ceva de copil si pe termen lung afecteaza foarte mult.

Va pup si fruntea sus, intotdeauna este soare in spatele norilor.
Sa aveti o zi minunata va doresc.