Am avut fericirea de a vizita aceasta manastire in mai, iar cu aceasta ocazie m-am si spovedit (lucru pe care nu-l facusem de vreo 3 ani).
Va marturisesc ca a fost pentru prima data in viata mea cand, intrand intr-o biserica am simtit ca tremur si am plans. Fara nici un motiv, lacrimile au venit valvoi, nu reuseam sa ma potolesc si nu intelegeam ce mi se intampla. Preotul pe care il vedeti intr-una dintre fotografii si care statea de vorba cu doua doamne, mi-a inspirat o asa mare incredere incat, instantaneu mi-am dorit sa vorbesc cu el si de la o vorba doua m-a spovedit si m-a miruit. Nu am nimic impotriva preotilor, sunt o persoana credincioasa, chiar daca pe la biserica dau mai rar. Pe acesta l-am simtit ca fiind intr-adevar omul lui Dumnezeu, atat ce m-a tulburat. A fost prima spovedanie din viata mea, in timpul careia am simtit ca intr-adevar tot ce aveam de spus reuseam sa spun fara retineri, cuvintele ieseau parca singure din gura si in urma careia m-am simtit implinita si curata, daca pot sa ma exprim asa. Si cum am ramas peste noapte in orasel, a doua zi am avut ocazia sa particip si la slujba de duminica. Pacat ca nu am putut sa stau pana la sfarsit.
In concluzie, aceasta biserica mi-a intrat in suflet si in inima si stiu ca pasii ma vor purta si alta data la ea. Sunt convinsa!
Evanghelia scrisa si pictata de Regina Elisabeta, intre anii 1886-1892.
3 dintre cele 12 coloane din interiorul bisericii, fiecare reprezentand un apostol.
Mormantul Reginei Maria.
Locul unde se zice ca ar fi fost zidita Ana, sotia lui Manole.
O bucatica din gradina manastirii.
In drum spre manastire pentru slujba de duminica.
Fantana lui Manole, care se afla peste drum de manastire.
''Legenda spune că meşterul Manole pentru a opri dărâmarea pereţilor şi-a zidit în zidurile mănăstiri soţia. Când domnitorul a văzut minunata construcţie i-a întrebat pe cei 10 meşteri dacă mai pot construi o mănăstire şi mai frumoasă decât aceasta. Meşterii au răspun afirmativ, iar domnitorul, pentru a împiedica construirea unei mânăstiri mai frumoase, a dispus demolarea schelelor, iar meşterii au rămas blocaţi pe acoperiş. Ei şi-au făcut aripi din şindrile şi s-au aruncat, dar toţi au murit.
În locul unde s-a prăbuşit meşterul Manole a apărut un izvor, fântâna meşterului Manole. Se spune că sunt zile în care de la Fântâna lui Manole se vede cum un abur alb strălucitor se urcă spre fostul spital al mănăstirii.''
Preluat de pe site-ul www.welcometoromania.ro
Dragi gargarite, v-o recomand cu inima si suflet.
