Dina, nu te supara, dar hermina este vanata exclusiv pentru blanita sa si nu ca ofranda a zeilor pentru masa noastra. Intrucat cotatia acestei blanite este ridicata, cei care o vaneaza, nu o fac in folos propriu ci pentru a o comercializa.
Pe mine ma doare ca se intampla acest lucru pentru ca noi oamenii avem ce imbraca. Nu avem nevoie de blanita ei.
Dar, ce sa-i faci! Lumea este cu susu-n-jos, iar valorile primordiale pe cale de disparitie.

Va pup in mod egal, pe tine, Doina, pe tine, Dina, pe tine, Georgeta.
Si pe tine, Doruletz, in mod special. Imi este dor de tine.

Maria, foarte frumos catelul.

Doi na si Ileana, va multumesc pentru ceea ce faceti si sa nu renuntati niciodata la proiectele voastre. Pentru mine sunteti un exemplu demn de urmat.
Va imbratisez cu drag si mult succes.

P.S. Va trimit o fotografie cu o rasa care imi place foarte mult Gigantul din Pirinei.

Doi na, nu este al meu. Este un caine, asa zis, comunitar pe care il intalnem mai des (cand eram in tara). Este tot timpul in acelasi loc.

Teribila povestea acelui biet caine, cred ca mai degraba a murit de tristete si de frig. Pacat de el!
Imi pare foarte bine ca ai reusit o noua adoptie, chiar vream sa te intreb daca ai succes in a gasi stapani la atatea suflete de cate ai grija.
Te pup si sa ai o zi frumoasa!

Uite la asta nu m-am gandit. E la marginea unei paduri iar in apropiere sunt restaurante. Am presupus ca nu are pe nimeni incat erau in grup mai tot timpul. De data cand a fost fotografiat era singur, dar se poate sa am poze si cu el in grup. E o zona unde iesim la plimbare destul de des si ii vad acolo mai mereu.

Do ina, am ramas marcata. Eu am trait in jurul animalelor, vreau sa zic ca la varsta de 13 ani mama a vrut tare mult sa se mute la casa. Cu ajutorul lui Doamne Doamne au ridicat o casa si incet, incet langa casa au aparut tot felul de animalute.
Acum am 3 catei, 3 siameze si lista poate continua.
Pacat ce se intampla! Cine nu are suflet...