Mama pentru o saptamana: gradinita in care-ti depui copilul luni, ca sa-l ridici vineri.
http://www.newz.ro/stire/100483/mama-pentru-o-saptamana%3A-gradinita-in-care-ti-depui-copilul-luni%2C-ca-sa-l-ridici-vineri.html
Mi se pare cumplit pentru un copilas. Voi ce parere aveti?

Trist, dar adevarat, Didina.
Si totusi, de utilitate pentru parintii care nu au alte posibilitati, momentan.

Ma gandesc cu tristete la copiii care cresc departe de parinti. Pentru ei mame sunt doamnele educatoare si ingrijitoare. Oricat s-ar stradui, ele nu pot tine in totalitate locul familiei.
Va imaginati cum este sa stati in casa de luni pana vineri fara sa mergeti la plimbare? Iin timpul iernii, cat este frig, nu cred ca ii scot nici macar in curte. Saracutii de ei!

Ce noroc pe ea ca poate sa-si incalzeasca puiutii sub pene!

Si pe ea o consider norocoasa. Pana la urma, o sa ajungem sa simtim ca animalele au mai mult timp liber pentru puii lor, decat noi, oamenii.

Azi dimineata, am auzit la televizor (un adolescent de 16 ani s-a sinucis pentru ca mama vitrega i-a interzis sa se uite la televizor, noaptea tarziu. Bunica ce l-a gasit mort, a facut infarct si a murit si ea. Culmea, in acea zi, mama-vitrega isi serba aniversarea), o zicala in gura unui taran:
Nu-i boala mai amara
Ca mama de-a doua oara.

Cristina, animalele au acest scop unic in viata, sa se reproduca si sa aibe grija de pui pana la o anumita varsta (in functie de specie). Nu au cum sa nu petreaca timp cu ei. Este instinctul care trece peste orice alta necesitate individuala. Noi avem o viata multilaterala in care timpul ne este ocupat de activitati diverse care, la multi dintre noi, se invart tot in jurul ideii de supravietuire, asa cum sunt parintii care lucreaza tot timpul si nu au timp de copii. Nu am dreptul sa judec pe nimeni aflat in astfel de conditii. Nu poti nici sa-i iei omului dorinta de a avea copii, indiferent de conditii si cu acest sacrificiu, ca ei sa creasca singuri de fapt. Dar, pe de alta parte, multi oamnei sunt iresponsabili si fac copii fara sa se gandeasca la consecinte, creand astfel numai nefericire in jur si distrugand vieti. Vedem nenumarate astfel de cazuri si pe la televizor. Nu stiu, incerc sa tin cont de ambele parti.

Mi se pare crunt sa-ti lasi copilul atat cat tine si o noapte afara din casa, nu mai vorbesc de toata saptamana. Acesti oameni nu merita sa se numeasca parinti. Sa dai vina pe lipsa timpului si a posibilitatilor materiale pentru a nu tine alaturi propriul copil este ca si pretextul de a delincventa din lipsa banilor.
Eu nu pot sa stau nici cateva ore departe de copiii mei, ma imbolnaveste acest gand.

Va pup si iubiti-va mult copiii. Ei nu au nici o vina pentru conditiile pe care noi insine le creem.

Dragele mele,
Gradinitile cu program saptamanal au existat de foarte mult timp. Nu este foarte placut nici sa fi in pielea unui parinte care recurge la aceasta modalitate, nici in pielea unui copil care trebuie sa stea o saptamana departe de parinti.
Am crescut in acest mod deoarece mama a fost singura si nu avea alta posibilitate la momentul respectiv. Ma ducea luni dimineata la "gradi" si venea sambata la pranz sa ma ia (nu uitati ca pe vremea aceea se lucra si sambata!).
Nu poti acuza un parinte care nu are alta alternativa. Daca nu exista un bunic disponibil sa te ajute, daca nu ai suficienti bani sau nu gasesti o femeie de incredere care sa te ajute cu copiii pentru timpul cat esti ocupat cu serviciul, ce alta modalitate ai sa-ti sti copilul in siguranta, totusi?
Va rog nu-i judecati prea aspru pe parintii care-si duc copii la o gradinita saptamanala. Greutatile vietii te obliga sa iei uneori decizii care nu sunt intotdeauna usoare.
Daca privim dintr-un alt unghi, vom vedea ca acesti parinti se gandesc totusi la siguranta copiilor lor. Cate cazuri nu ati vazut in ultimul timp la televizor de copii ce au fost lasati singuri in casa si care au sfarsit tragic?
Multe dintre noi avem conditii bune, posibilitatea de a avea grija noi de bucuriile vietii noastre si a gasi alternative mai avantajoase pentru copii nostri. Haideti sa fim mai intelegatoare fiindca nu ai de unde sa stii ce este in sufletul unui parinte nevoit sa-si duca copilul la o astfel de gradinita.
Lori, ma inclin in fata ta si a colegelor tale. Aveti o misiune foarte dificila. Sa fi parinte pentru o multime de copii care se simt parasiti, este foarte greu. De voi depinde foarte mult cum percep acesti copii faptul ca sunt departe de parinti o saptamana intreaga. Va doresc putere sa-i intelegeti si sa-i ajutati.
Nu am vrut sa supar pe nimeni cu aceste randuri, asa ca daca deranjeaza pe cineva ignorati mesajul.
Lumina sa va calauzeasca.

Iti multumesc pentru mesajul tau, Iuli.
Sa ai o zi frumoasa!