Vali, cu subiectul şi fotografiile tale mi-am amintit de o întamplare recentă. Când eram micuţă, obişnuiam să merg în vacanţe în Olăneşti (staţiunea mea preferată). Acolo era o veveriţă foarte drăgălaşă şi prietenoasă cu turiştii; cerşea şmechereşte alune de la toată lumea şi cum nimeni nu putea să refuze ghemotocul de blaniţă era o răsfăţată. Îmi amintesc că i se pusese şi un nume (cred ca Maia) şi toţi o alintau şi îi ofereau micile recompense, doar pentru simplul fapt că exista şi îi amuza prin prezenţa ei pe turişti. Recent am avut ocazia să merg din nou la Olăneşti şi am auzit o bunică cum îi povestea nepoatei de câţiva anişori, despre veveriţa Maia. Se pare că lumea n-a uitat-o, că prin năzbâtiile ei a rămas în sufletul multor oameni.

Sunt superbe fotografiile tale! Sunt atât de simpatice sunt micile vieţuitoare!

Lena, si mie imi sunt dragi ghemotoacele acestea de blanita si am vazut la televizor cum vin si cer mancare de la turisti prin alte parti.
Esti o norocoasa ca ai si o asa o amintire.
Multumesc pentru iti plac fotografiile.

Lena, cred ca aceasta este un fel de Maia.