|
Dragele mele, va sunt datoare cu finalul enigmei din inima mea.
Am reusit sa vorbesc cu nepotul intre patru ochi si sunt fericita, in ciuda angajamentului pe care mi l-am luat, pentru urmatorii ani.
L-am gasit in camera fetitei mele unde isi facea bagajul. L-am intrebat ce face si mi-a spus ca si-a gasit o gazda si ca isi strange lucrurile. M-am simtit jignita ca nu mi-a spus, dar m-a asigurat ca mi-ar fi spus din timp ca se muta de la 1 august.
Mi-a explicat ca a inteles ca prezenta sa in casa noastra este un fel de povara (a auzit cand vorbeam cu fetita mea pe Skype, dar si cu sotul meu) si ca a aflat de doi colegi ce impart o garsoniera ce si-ar dori inca un tovaras ca sa imparta cheltuielile.
Mai mult,a adauga el, prin mutarea sa din casa noastra ar stinge vorbele proaste spuse de parintii sai care cred ca el ne este sluga in casa.
Si, cel mai mult il bucura faptul ca isi va putea plati casa in care va sta.
I-am spus ca sunt de acord cu conditia sa vad si eu garsoniera si sa-mi faca si cunostiinta cu tinerii cu care isi va imparti viata pentru un timp.
Am reusit sa ajung la garsoniera. Modesta, chiar saracacioasa. Patul lui, - un pat pliant cu o patura pe el.
Am mers la tara si am pus intr-o caruta fotoliul ce se transforma in pat, un dulap mic (ramas de la bunica mea, reconditionat de mine, anul trecut), cersafuri, pleduri, prosoape, papuci noi, sapun, sampon si cate altele si i le-am debarcat la garsoniera.
Vineri seara, am terminat amenajarea coltului lui in garsoniera. Am pus si o draperie la geam, alaturi de o perdea de-a mea ce arata mai bine decat hartiile lor din geam.
I-am cunoscut si colegii de garsoniera. Doi tineri, timorati de prezenta mea, au incercat sa-mi faca o impresie buna. Si au reusit. Sunt si ei copii de la tara, absolventi de liceu (anul trecut) ce lucreaza la restaurant. Visele lor (de anul trecut) de a urma o facultate s-au disipat.
Punctul fierbinte al intrebarilor din mintea mea a primit raspuns tot in seara cand l-am gasit facandu-si bagajele.
Mi-a pupat mainile si m-a pupat si pe obraz si a inceput sa planga. Mi-a scos un plic dintre cele doua tricouri pe care le tine de iesit in oras si mi-a aratat ca, din salariul lui nu a cheltuit decat pe un drum la tara, la parinti si pentru cate un cadou pentru fiecare. Din pacate, de acolo a plecat imediat, sub ploaia de reprosuri a parintiilor lui.
Mi-a explicat ca vrea sa stranga bani pentru a-si plati singur facultatea si este multumit ca mananca la restaurant si ca chiria este mica.
Mi-a explicat ca nimeni nu s-a ingrijit de el vreodata cum m-am ingrijit eu (sa ii pun mancarea in fata, sa ii spal si sa ii calc lucrurile, sa il intreb cum se simte). Mi s-a rupt inima. Am simtit ca am in fata un tanar ce tinde spre mai mult (isi doreste ca-ntr-o zi sa vina la restaurantul la care lucreaza, imbracat cu haine nou-noute, cumparate din magazin (si nu primite drept pomana) sa se aseze la masa ca client si sa isi comande ceva si sa fie servit. Si, sa nu-i para rau ca trebuie sa plateasca consumatia.
Va dati seama ca am zambit de gandurile lui. Probabil simte un respect deosebit pentru clientii lui si simte ca acestia sunt oameni care nu isi fac griji pentru ziua de maine.
Hotararea mea finala este ca eu ma voi ingriji de acest copil pana ce va veni cu diploma de master in mana.
De ani de zile strang banut peste banut (inclusiv cei de la fetita mea) pentru a-i face o surpriza lui Bicu. Imediat, dupa '90 a facut o pasiune pentru o anume marca de masina si mi-am propus sa ii ofer avansul pentru o astfel de masina, de ziua lui. Cred ca mi-ar mai fi trebuit vreo doi-trei ani ca sa strang intreaga suma, dar acum hotararea mea este luata.
Ralu, naveta ar fi fost exclusa, in contextul in care parintii nu-si doresc sa munceasca decat pentru ei sau, daca munceste, sa le dea lor, salariul.
Oare castigul de la o terasa se poate compara cu cel dupa terminarea unei facultati?
La o terasa poti munci doar pana la o anume varsta. Uneori, terasa este doar sezoniera. Diploma iti poate aduce insa, in conditiile in care iti propui un tel, un venit semnificativ si sigur, la un moment dat.
Cristina, nu il ajut pe baiat pentru ca vreau ceva in schimb. Vreau sa ridic un om, mai sus decat isi va putea el permite, vreodata.
nepotul tau "a simtit gustul banului'
Am inima usoara acum cand i-am vazut pliculetul cu avutul lui (i-am deschis un cont ca sa nu umble cu banii intre tricouri).
Nu am apelat la metoda ta cu hartia pentru ca iata, Domnul mi-a deschis mai repede mintea pentru a lua o decizie.
pentru mine echilibrul din interiorul familiei reprezinta totul
Si pentru mine si de asta am vrut sa stiu repede ce drum sa iau.
Ana, eu sper ca am luat o decizie buna.
Iuli, am adunat parerile voastre si le-am analizat pe toate fetele si iata ca discutia cu nepotul m-a luminat la minte.
M-a rugat printre lacrimi ce-i curgeau pe fata lui pistruiata, m-a conjurat chiar, sa nu il ajut ca o sa poata face el singur tot. Mititelul! Cum sa poata? Georgeta m-ai dumirit ca el, de unul singur, nu ar fi putut niciodata sa termine o facultate.
Mona, saptamana viitoare mergem la o mica operatie cu Mariuca. Sub pielea capului, acolo unde a fost lovitura cea mai mare, s-a format o galma nedureroasa (si au disparut durerile de cap). Am discutat cu medicul si mi-a spus ca va fi necesara o punctie. Organismul ei s-a aparat (asa cum face, de obicei orice organism care este in suferinta) si a dezvoltat o punga de lichid ce se dreneaza din zona afectata. Mi-a explicat ca nu este ceva dureros (doar sacaitor) si ca odata drenajul realizat, problema va disparea.
Dani, iata ca nepotul meu te contrazice, iar eu sunt tare bucuroasa.
Linistea nu mi-o voi gasi pentru ca voi fi nevoita sa imi mint prin omisiune si sotul si fiica.
Adriana, de cand baiatul a plecat din casa noastra, Bicu este si mai incruntat. Sta ce sta si odata ma intreaba:
- Bica, tu crezi ca a plecat din cauza noastra?
Il asigur ca nu este vorba de asa ceva, dar el nu-si poate scoate din inima gandul acesta.
Olivia, stiu cum sunt rudele si intotdeauna am evitat confruntarile directe ca sa nu starnesc nu stiu ce foc in familia noastra.
Da, parintii nepotului au deja aceasta atitudine negativa, dar stiu ca aceasta se datoreaza limitarii lor intelectuale (sunt rudele mele, ce-i drept, dar asta e!).
Banii pe care ii primesc de la fetita mea sunt bani trimisi ca noi sa avem o viata mai buna, aici, in Romania, sa nu mai ingrijim gradini si sa ne ducem varsta cu demnitate. Eu si Bicu ingrijim gradini doar pentru ca sunt o sursa de produse naturale si ne organizam pensia cu grija ca sa putem trai frumos.
Ginerele nostru numeste banutii ce-i primim lunar, bani pentru Mariuca. Este adevarat ca, dupa cazatura Mariucai, am cheltuit o mica avere din acesti bani (munciti afara), dar nu am pus nici o clipa problema ca nu trebuie sa ma ating de depozitul de la banca. Fiica mea nu stie ce a patit Mariuca nici acum. Daca ginerele meu nu i-a spus, nu mi s-a parut normal sa ii spun eu.
Nu m-ai necajit. Dimpotriva, punctul tau de vedere este pertinent si l-am intors si pe acesta pe toate partile.
Maria, moldoveanca mea, draga ce bine ai grait!
Bica, dupa parerea mea este mai bine sa incerci decat sa ai regretul ca nu ai facut nimic.
Ma simt descatusata ca prin voia lui Dumnezeu, m-am luminat si ca baiatul acesta are o sansa si, da, ma simt multumita in inima mea.
Nu-mi doresc nimic in schimb, poate doar un zambet vesel pe o fata pistruiata si o diploma de master in mainile lui mari, muncite o viata de roabele de lut carate de la parau din sat (tatal lui face diverse produse din chirpici).
Danuta, este multa multumire sufleteasca in inima mea, acum.
Olivia, Dumnezeu ne aduce pe pamant, intr-o anumita epoca, cu un sens. Poate ai trait si in anii dupa care tanjesti, cina stie?
Jeni sau Alexandra, gargarita noastra astroloaga ar putea sa iti spuna mai multe.
Danuta, este adevarat lipsa de sentiment, de pasiune a noilor generatii sau a ceea ce se intrevede in mass-media. Mai ales in Romania, mi se pare o superficialitate de nedescris, un materialism care nu lasa loc unor valori reale.
Da, dar noi, cei ce nu ne-am pierdut aceste calitati, de ce suntem aici? Macar pe copiii si nepotii nostri sa ii ajutam sa nu se piarda in acest marasm.
Totul se intampla cu un sens, dar, din pacate, nu inteleg care.
Lori, banutii la comun. Traditia in familia noastra a fost ca acestia sunt cel mai bine gestionati de femeie. Culmea, in ultimii ani prefer reversul pentru ca Bicu se ocupa de aprovizionare in 90% din cazuri.
Eu, am avut mereu grija sa am o suma de care sa nu stie Bicu, iar el, la fel. De ce? Pentru surprize frumoase pe care ni le faceam unul, altuia. Eu mai incalcam consemnul si mai cumparam prosoape (chinezesti) sau servicii pentru casa (eram inainte de '90). Bicu nu a vazut in aceste produse ceva foarte necesar in casa si nu era de acord.
Georgeta, nici eu nu ma omor dupa mare si soare.
multe femei trec peste diverse lucruri care nu le miros bine la barbatul de langa ele, dar ignora semnele doar pentru ca au nevoie de cineva langa ele, iar cand este vorba de o relatie de lunga durata este cu atat mai greu sa te desparti.
Olivia, ai dreptate.
Cat despre un copil, fie el programat sau nu, este o binecuvantare.
Danuta, este adevarat ca un copil este o binecuvantare.
Am mai spus-o eu: barbatii care nu se bucura de un copil, mi se par lipsiti de suflet si, in primul rand, nu-si iubesc sotia.
Sau sunt imaturi.
Olivia si Danuta, v-a binecuvantat Dumnezeu cu asa barbati.
Olivia, interesante lecturile tale. Cat mi-as dori sa mai am timpul de altadata!
Gabriela, sa ai parte de o nunta de vis!
Nico, un tardiv La multi ani! pentru mamica ta.
Mihaela, peterecere frumoasa, acasa!
Elenuta, bun tiramisul tau.
Alice si Marian sunteti aceeasi nonconformisti, dar imi sunteti tare dragi.
Nu stiu daca locuiesti in Romania, pentru ca in tara noastra se ofera acum niste conditii ideale pentru a avea un copil, exemplu: concediu de doi ani de zile platit.
Danuta, conditiile, acum, nu mai sunt atat de placute. De pilda, indiferent de ce salariu ai avut la servici, primesti aceeasi indemnizatie, la fel ca celelalte femei ce au salariu minim pe economie.
Anca, cat ma bucur ca te vad in gradina! Pupici printesei numita Claudia.
Cristina, eu curat cam la doua saptamani filtrele, iar aerul conditionat, montat pe hol, raceste placut toata casa si nu imi face rau. S-ar putea sa fii meteo-sensibila si organismul tau sa simta caldura de afara, totusi. Fetita mea pateste ca tine.
Lori, te rog eu mult (si sa nu te superi) sa ii spui papusii tale, printesa. Nu este pitica, este doar mica. Am avut anul trecut o discutie cu fetele referitor la acest subiect. Copiii nostri sunt ceea ce vrem noi sa fie. Printese, feti frumosi, gargarite, albinute, dar nu si piticoti sau piticei. Asta pentru ca din cele doua notiuni, reiese stagnare. Stii expresia Suntem ceea ce gandim. Eu nu vreau ca printesa ta sa ramana un pitic ci sa evolueze asemenea unei flori.
Sunt convinsa ca o sa crezi ca sunt cam tacnita, dar ia-ma asa cum sunt.
Nici chiar caldura nu ma mai deranjeaza, mi se pare totul perfect.
Este clar, Adriana. La tine, chiar totul este perfect. Inclusiv Mariuca ta. Pupici pe burtica.
Dragele mele, dragi, va multumesc mult pentru gandurile asternute de voi pentru mine.
Va pup pe toate.
_________________
Bica - Bunica-de-Gargarita
|
