dimineata.

Ce nori ciudati!

De le fereastra mea, luna trecuta.

Monica, ciudat cer. Seamana cu ghemotoacele de vatelina cand le scoti din plapumile vechi.
Mona, superb curcubeu!
Imaginea lui Dani de la Cafenea, mi-a adus aminte de imaginea de mai jos.
Se potriveste in context, nu? Sau ar trebui sa se numeasca La fereastra mea (!?).

Toamna, de la fereastra noastra de la dormitor, etajul 4.
Stam intr-un mic orasel de munte si eu sunt in continuare fascinata de peisajele care ne inconjoara, de imaginile pe care le vad pe geam.

Mona, acum imi dau seama de ce iubesti asa de mult fotografia. Si cum sa nu o iubesti cand esti inconjurata de Rai?

Mona, binecuvantata esti si Dumnezeu sa ai un astfel de peisaj, la fereastra ta.

Asa este, Cristina, dar as prefera ca raiul acesta sa fie in Romania, sa fiu acasa. Pana una alta ma consolez cu peisajele minunate si viata linistita de aici.

Peisajul este superb, asa ca te rugam sa ne mai incanti cu fotografii.