Dumnezeu sa-l odihneasca. Cristina, condoleante.
Otilia, imi pare atat de rau de ceea ce i s-a intamplat Damielei. Fii langa ea si indeamn-o sa se descarce, sa vorbeasca, sa planga pentru ca daca tine totul inchis in sufletul ei, ii va fi mai rau. Condoleante.

Cristina si Damiela, condoleante! Cuvintele sunt prea mici pentru a descrie golul din sufletul persoanei care trece prin astfel de clipe.

Damiela, condoleante sincere si din partea mea. Suntem alaturi de tine.

Cristina si Damiela, nimic nu ma lasa mai fara de putere ca vestea plecarii spre lumina a celor dragi. Cred ca daca mi-as vedea propria moarte nu as suferi atat.
Inteleg ce este in sufletele voastre si sunt alaturi de voi.
Dumnezeu, in marinimia lui, nu-si uita copii si, la ceas de mare taina a plecarii lor spre lumina, ii aseaza pe fiecare, la drepata Sa.
Fie-le tarana usoara!

In mod sigur stie ca ii suntem alaturi, atat noi, familia cat si voi, gargaritele TTT si va multumesc.
Cred ca plange doar atunci cand nu suntem noi prin preajma si mai nou, pleaca prin locurile pe unde a fost cu el. Sunt putin ingrijorata sa nu cada intr-o depresie si sa nu se interiorizeze.
Dumnezeu va avea grija de ea, sunt sigura.
Cristina, inteleg prin ce treci si iti doresc sa treci prin aceasta incercare cu gandul ca este intr-un loc mai bun si mai luminos, fara durere.
O seara frumoasa va doresc.

Cristina si Damiela, gandul bun si imbratisarea se indreapta catre voi, ca in momentele grele sa puteti trece mai usor.

Cristina, iti inteleg durerea deoarece si eu mi-am pierdut bunicul. La sfarsitul lunii se implineste un an de cand s-a intamplat. Condoleante si Dumnezeu sa il odihneasca.

Otilia, sincere condoleante pentru pierderea fiicei tale. Fii alaturi de ea si nu o lasa sa sufere singura pentru ca este foarte greu, mai ales la varsta aceasta. Nu o lasa nici o clipa singura si incearca sa o faci sa se descarce.

Imi pare rau, fetelor.

Gargarite harnicute, va multmesc din suflet ca v-ati oprit din zborul vostru pentru a fi alaturi de mine in aceste momente de maxima tristete. Fiecare cuvant "rostit" de voi a fost ca o picatura de balsam pentru sufletul meu si pentru asta va multumesc.

Aseara, cand am postat mesajul eram inmarmurita de durere, nici un muschi al organismului nu mai vroia sa reactoneze, as fi vrut sa stau intinsa sa nu aud si sa nu vad pe nimeni si nimic, dar, am ascultat sfatul unei prietene de suflet care m-a sfatuit sa profit de faptul ca sunt singura, ca nu am piticii langa mine si sa dau frau liber lacrimilor (mi-a spus: "nu se stie cand te vei mai intalni cu luxul de a putea plange in liniste, fara sa te vada si sa te auda nimeni"). Am plans ore intregi, chiar nici eu nu stiu de unde am avut atatea lacrimi, am adormit plangand. Dimineata aveam ochii umflati, dar deja vedeam lucrurile doar prin prisma lor luminoasa si curata.

Multumesc, scumpa prietena, pentru cuvintele tale, multumesc ca esti alturi de mine, chiar de la distanta, multumesc Sonia!

Damiela, priveste spre cer si acolo sus vei vedea o stea ce te priveste. Plangi, vorbeste cu ea si adu-ti aminte de tot ceea ce a fost frumos intre tine si iubitul tau, plecat in lumea Celor Drepti.

Damiela, sincere condoleante!
Are mama mea o vorba, cat traim pe pamant, suntem niste simpli chiriasi. Dupa moartea trupului, sufletul traieste intr-un loc mult mai bun si frumos.
Damiela, Cristina, ganditi-va ca persoanele dragi voua sunt undeva, unde e frumos si va asteapta sa va reintalniti, indiferent cat de lunga e asteptarea.