Aduc si eu doua poze cu minunile mele.

Matei:



Mirela:



Sunt asa de dragalasi! Sunt la faza cand ii recunosc pe mama, tata si bunica si le rad din toata inima (daca au ei chef). Sunt cumintei, nu as putea spune ca sunt obraznici, doar ca sunt mai maraiti ca au colici. Dar trec ele si colicile acestea (si vin altele, deja am auzit corul de raspuns).

O zi frumoasa si daca se poate racoroasa (la Iasi s-au anuntat astazi 36 de grade, dar cred ca vor fi mult mai multe).

Cu drag,

Numai printi, numai Ilene-Cosanzene intalnesc la tot pasul, aici!Ralu, prinde toate aceste amintiri intr-un jurnal. Pe mine m-a emotionat pana la lacrimi.
Ioana, nazdravanul Mihaita te va intrece curand in inaltime.
Anca, ai o adevarata domnisoara care infloreste pe zi ce trece.
Oana, pup manutele minunilor tai.
Sa va traiasca pruncii, sa va fie sanatosi si sa va aduca numai bucurii.

Oana, ai doua bijuterii de copilasi. Au sa treaca colicii, chiar mai repede decat crezi. Eu am fost o norocoasa ca nu am avut probleme cu colicii prea mult. Ma bucur ca ai si mamica aproape sa te ajute pentru ca este foarte important sa stai linistita si sa reusesti sa te odihnesti. Eu in primele luni, nici nu stiu cand dormeam, intre a-i da laptele, a-l scoate afara, a-l pune in recipienti si a ma aseza din nou cu capul pe perna. Nu mai apucam sa fac nimic, nici sa dorm mai mult de 30 de minute intre doua mese. Lunile au trecut repede, pot sa spun ca oboseala am simtit-o pe la 7 luni ale lui Dario, cand totul ma deranja si nu mai faceam fata la nimic. Dar au trecut toate cu bine.

Bica, sa stii ca ideea ta este foarte buna. Pana la un an, avem un album facut special, cumparat din comert, in care pui fotografie pentru fiecare nazbataie pe care o face. Dupa un an insa, se mai pune doar fotografia de la ziua de nastere. Cred ca am sa iti ascult sfatul si am sa ma innarmez cu un jurnal.

Pupici

Oana, m-am topit dupa minunile tale. Le pup manutele si le doresc sa creasca frumos si sa nu-i necajeasca prea mult pe mami si pe tati. Colicii trec acusi, urmeaza dintii si altele, dar sunt convinsa ca veti face fata cu brio.
Nu ma pot abtine sa nu va povestesc o discutie tare nostima, ce a avut loc aseara, pe cand eram afara cu cel mic, la o relativa racoare. Mihaita al meu a declarat, tam-nesam ca el vrea sa faca nunta. Am ramas muti: eu, tati si mama Sabinei (prietena lui Mihaita). L-am intrebat asa, ca sa vedem cam ce intelege el prin nunta, ce se face la o nunta. Raspunsul, iar, ne-a lasat fara replica: "Dansam." Bun, bun, dansati, dar cine este mirele si mireasa? Veni si raspunsul bomba dat de minunatul meu fiu (care in paranteza fie spus acum doarme in patul nostru cat se poate de intins): " Eu sunt mirele, iar Sabi mireasa." Mai este oare nevoie sa va spun ca am incercat toti din rasputeri sa ne abtinem hohotele de ras?
Aceasta discutie vine dupa o alta, cand cei doi copii s-au intalnit afara (Mihaita pleca cu tati, iar Sabina venea cu parintii ei) si s-a starnit un scandal monstru ca ei vor sa se joace impreuna. I-am luat la noi sa se joace ca sa nu mai tipe unul dupa celalalt. La un moment dat Sabina zice: "Mihaita, eu nu mai vreau sa ne iubim." (se jucau pe patul nostru in timp ce se uitau si la desene animate, sub atenta mea supraveghere, care chipurile mai coseam ceva). Mitzi, mai sa puna bot: " De ce nu mai vrei sa ne iubim?" Raspunsul Sabinei: "Nu, Mihaita, nu ne mai iubim in pat la mama ta, mergem la tine in pat sa ne iubim."
Asa ca, dragele mele, sunt cred ca cea mai tanara soacra. Si la cat a mai strans-o Mihaita pe Sabina aseara in brate, cred ca trebuie sa ma apuc sa strang bani de nunta.
In speranta ca v-am facut macar putin sa zambiti, va imbratisez pe toate cu mult drag.

Ioana, Mihaita da clasa, generatiei mele.

Aduc si eu pe Alexandra si locul de joaca cu poneii.
Scuzati tinuta, dar era foarte cald in casa.



Locul nu este inca terminat.



La final, dar nu la urma un copil care deja este o mica-mare domnisoara.

Numai ingerasi pe aici.
Va aduc si eu o zana printre micutii vostri.

Marina, mireasa.



Marina, Dani si Amir, la cununia civila.




Marina cu Dani si Teo, cumnata ei.



Deocamdata nu am fotografii in care sa apar si eu. Cand vor fi gata si le va trimete Marina o sa va arat mai multe.

Oana, eu eram in concediu cand ai postat cele doua minuni si nu le-am vazut decat azi.
1. Saruta pe tiza mea, Mirela de un milion de ori din partea mea si spune-i ca o asteptam sa-i creasca aripioare de gargarita si sa-i predam esenta prieteniei.
2. Pe gargarel, saluta-l de tot de un milion de ori si-l asteptam si pe el sa pazeasca intrarea in gradina gargaritelor pentru ca ele sa poata lucra in liniste.
Va sarut pe toti.
Ai doi copii de pus in reclamele cu mancarica pentru bebei.

Doamne, Mirela, m-ai facut sa rad cu gura pana la urechi!

Iti multumesc pentru aprecieri, sper si eu ca macar unul din copiii mei sa mosteneasca de la mine aceasta pasiune. Matei nu este asa viteaz pe cat crezi tu, dar oricum va fi un punct de sprijin important.

Intre noi fie vorba (si nu spun asta fiindca este fata mea, si stiti povestea cu cioara si cu puiul), Mirela este superba. Va avea ochisorii albastri, cred ca deja i s-a stabilit culoarea, este blonduta (dar nu cred ca este parul definitiv), putin ondulata si are niste gene de te da pe spate.

Te pup,

Sa va traiasca minunile si sa va bucurati de ele. Intr-adevar, asa cum spunea Danuta in alt topic, ei ne dau puterea sa mergem mai departe, dau un nou sens vietii noastre.
Va trimit un zambet care pe mine ma topeste.