Doi na, de brillantina nu stiu, restul mi le amintesc.
Creionul chimic, pasta de dinti cu gust de banane.

Aparatele cu diapozitive, care si alea erau rare si se mergea pe la vecini.

Cico, bauturta racoritoare.
Tenisi, marca Pionerul, greu de gasit. Mai greu de gasit erau tenisii chinezesti.
Prosoapele si camasile barbatesti, made in China.

Telefoanele publice cu fise
Ciocolata Pitic - 40 de bani, tableta
Pantalonii evazati
Serialul Dallas (ne baga pe toti in casa la TV)
Zmeurata la pahar
Revista Licurici
Tutungeria din colt
Emisiunea Feriti-va de magarus

Generatia de sacrificiu.
Noi suntem generatia de sacrificiu. Culmea, sii inainte de '90 si acum!

Eu eram tare mica atunci, dar tin foarte bine minte ca imi cumpara mama alvita si iaurtul de la borcanelele ale mici tare.
Chiar imi lipsesc.

Imi amintesc de munca patriotica care o faceau pionerii, UTC-istii;
Lichiorul de ciocolata Havana Club;
Gustul parizerului pe care acum nu il mai gasesc;
Braga
Cinematografele, bibliotecile care erau tot timpul pline;
Imi amintesc cu placere de toate activitatile pe care le faceam in timpul anului scolar, dar si in vacante.
Pepsi, care acum nu mai are acelasi gust si multe altele care ma fac sa devin nostalgica.

Sunt nascuta in anul 1981, comunismul l-am prins doar copil fiind. Ce imi aduc eu aminte?
Comunismul insemna uniforma si cantece patriotice, de la gradinita pana la cercurile artistice din fabrici. Imi aduc aminte de cozile interminabile la orice (paine, lapte, carne, oua etc), cartelele acelea pe care luam alimente la ratie. Daca aveai Kent sau un pachet de cafea erai boier, deschideai multe usi. Imi aduc aminte de faptul ca toata lumea avea servici, bun, rau era acolo. Nu era libertatea de acum, dar nici disperarea din sufletul oamenilor ca nu mai fac fata zilei de maine.
Imi aduc aminte de lipsa apei calde, de programul rationat de la televizor, de lipsa de desene animate. Imi aduc aminte de televizorul alb-negru, de "momentele vesele" cam rasuflate, de telefonul cu disc, de autobuzele "rate" care veneau rar catre o destinatie.
Imi aduc aminte de monopolul daciilor, trabanturilor si masinilor ARO. A, sa nu uit, Mos Gerila.
In rest, coafuri ciudate acum, dar la moda atunci, lume care mai avea catusi de cat un zambet pe buze.

Imi amintesc cozile pe care le faceam in ger de sarbatori pentru un kilogram de portocale, iar vara cand eram la bunici, doua zile pe saptamana, la paine neagra pe care o mancam in drum spre casa, asa de gustoasa era.
Imi amintesc aroma portocalelor pe care le vedeam dupa cum am amintit mai sus doar de Craciun. Imi amintesc cum alergam sambata cand ieseam de la scoala sa prind desenele animate si de cele mai multe ori nu le mai prindeam.
Biscuitii Poieni, halvita, bomboanele acelea acoperite cu cacao, inghetata la vafa. Imi amintesc ziua cand am fost facuta pionier la Cetatea lui Stefan cel Mare si ziua cand am facut pionieri la Ruginoasa in casa lui Al. Ioan Cuza.
Imi amintesc multimea de copii din fata blocurilor care jucau si alergau de colo-colo. Astazi, Internetul, televizorul si jocurile pe calculator ii tin in casa.