Sfantul Tihon al Voronejului

A iubi este usor si plin de dulceata. O, daca am putea macar zari inima celui ce poarta jugul evanghelic al lui Hristos, am vedea in launtru-i un rai de bucurie si fericire, am vedea acolo Imparatia lui Dumnezeu, chiar daca la suprafata este ingrijorat si imprejmuit de mahnire si necazuri, precum un trandafir este imprejmuit de spini. Nu poate exista altceva decat alinare si bucurie adevarata intr-o inima in care domneste Imparatia lui Dumnezeu.

Cuviosul Paisie Aghioritul

Privind libertatea:

Staretul spunea: Libertatea nu este atunci cand le spunem oamenilor ca totul este ingaduit. Aceasta este robie. Pentru a se imbunatati, un om trebuie sa aiba greutati. Sa luam un exemplu. Avem un copacel. Avem grija de el. Asezam un bat si il legam de el cu o sfoara. Fireste, nu il legam cu sarma, caci astfel il vom vatama. Cu metoda lor, nu vor ingradi copacul; si astfel nu se va dezvolta cum trebuie. Si priviti la copil. Ii ingradim libertatea de la inceput. De cand este zamislit, saracutul este intemnitat in pantecul maicii sale si ramane acolo vreme de noua luni. Mai apoi se naste si de indata il infaseaza intr-o scutec, il leaga, imediat ce incepe sa creasca ii fac un gardulet s.a. Toate acestea sunt necesare ca el sa creasca. Par sa ii rapeasca libertatea, dar fara aceste masuri de protectie, copilul va muri din prima clipa.

Staretul spunea: Libertatea este buna atunci cand persoana o poate folosi adecvat. Altfel, este un dezastru

Parintele Amfilohie Makris

Hristos vine adesea si bate la usa ta si tu il inviti sa se aseze in camara sufletului tau. Apoi, prins in afacerea ta, uiti de Marele Oaspete. El te asteapta sa te infatisezi si cand intarzii prea mult, se ridica si pleaca. In alte dati, esti atat de ocupat incat ii raspunzi de la fereastra. Nu ai vreme nici macar sa-i deschizi usa.

Cand zaresti o persoana ce este ostenita duhovniceste, n-o impovara mai mult, caci genunchii sai nu vor putea duce.

Iubeste-l pe Unul El, ca pana si fiarele salbatice sa te iubeasca.

Adevarata bogatie, pentru mine, este sa te vad in Imparatia Cerurilor.

Cand flacara dragostei exista, mistuie tot raul ce se apropie.

Cel ce iubeste duhovniceste, simte rugator ca se poate afla intru Dumnezeu si fratele sau. Se intristeaza cand fratele sau nu are buna-sporire si se roaga pentru sporirea lui. Oricine a dobandit dragostea crestina nu se mai schimba vreodata.

Tine flamura lui Hristos ridicata intru tarii, ca sa ai intotdeauna numarul de telefon al Batranului tau oriunde te-ai afla.

Hristos este acelasi, in ziua de ieri si in cea de azi, dar ne-am inchis ochii si privim intru intunecime. Deoarece continuam astfel, unii cad in glod iar altii sunt ucisi.

Acele lucruri de care auzim, razboaie, cutremure, catastrofe, tunete, asteapta si ploaia...

Trebuie sa fim pregatiti sa ne aparam si sa mucenicim.

Pentru ca harul Domnului sa vina in timpul Liturghiei, trebuie sa fii concentrat si netulburat.

Cu cat iubeste cineva mai mult pe Dumnezeu, cu atat sporeste in iubire si pentru ceilalti oameni. Ii iubeste cu sfintenie, cinstire si pretuire, ca pe niste chipuri ale lui Dumnezeu.

Cand cuiva ii lipseste caldura launtrica, va fi inghetat si rece, chiar si vara.

Cand inima ta nu il are pe Hristos, va cuprinde in locu-i bani, avutii sau oameni.

Rogu-te, asterne aceasta porunca intru lucrare. Nutreste dragostea fata de Persoana lui Hristos intr-o asemenea masura, incat atunci cand ii rostesti numele, lacrimi sa curga din ochii tai. Inima-ti sa arda cu adevarat. Atunci El va deveni invatatorul tau. Va fi Povatuitorul tau, Fratele tau, Parintele tau, si Batranul tau.

Iubeste-l pe Mirele tau Hristos cu toata inima ta si atunci toata lumea te va iubi si iti va purta de grija.

Ocrotirea lui Dumnezeu micsoreaza ispita.

Din pricina stricaciunii raspandite peste tot, oamenii nu mai pot intelege ca exista dragoste duhovniceasca.

Oamenii lumesti te obosesc, deoarece tot ce e adunat in launtrul lor se revarsa asupra ta precum valuri de energie. Trebuie sa fim oameni ai harului in asa masura incat oricine vine la noi sa afle odihna.

Sa privim la toti ca fiind mai mari decat noi, oricat de slabi ar putea sa para. Sa nu fim aspri, ci sa purtam mereu in minte ca celalalt are aceeasi destinatie cu noi.

Trebuie sa avem Dragoste, chiar de ni se fac cele mai mari rele, trebuie sa ii iubim pe cei ce ni le fac. Vom putea intra in Rai doar cu dragoste.

Lucreaza Rugaciunea lui Iisus si va veni o vreme cand inima ta va tresalta de bucurie, asa cum face cand urmeaza sa vezi pe cineva pe care il iubesti foarte mult.

Nu neglija rugaciunea de seara. Roaga-te cu inflacarare, asemenea celor ce se duc la o praznuire. Ei sunt treji si simt doar bucurie. Astfel, de vreme ce urmeaza sa vorbesti cu Mirele tau, nu asculta cand Ispititorul iti graieste felurite lucruri pentru a te impiedica, caci stii ca exista cineva care iti poarta de grija.

Intrebare: „Gheronda, cum trebuie sa ni-l inchipuim pe Hristos?” Raspuns: „Intotdeauna trebuie sa ni-L aducem pe Hristos in cuget cu dragoste. Putem tine fotografia cuiva in mana, dar de vreme ce nu il cunoastem, nu il iubim, nu suntem miscati. Insa, atunci cand luam o fotografie a mamei noastre, sufletul imediat tresalta si plange cu dragoste.”

Un om se poate inalta deasupra pamantului cu doua aripi, una este simplitatea si alta este curatia inimii. Trebuie sa fii simplu in lucrari si curat in cugete si simtiri. Cu o inima neprihanita il vei putea cauta pe Dumnezeu si cu simplitatea il vei gasi si te vei bucura. Inima curata trece cu usurinta prin portile Cerurilor.

Osandirea de sine trebuie lucrata cu discernamant, altfel vom ajunge la sinucidere.

Ne aflam pe apele vietii, uneori au loc furtuni si alteori sunt linistite. Harul lui Dumnezeu nu ne paraseste. Altfel, ne-am duce la fund, daca el nu ne-ar tine deasupra.

Sfintii privesc intotdeauna la cealalta viata. Este harul amintirii de moarte.

Dumnezeu ne pazeste de ispite. El nu ingaduie sa fim ispititi peste puterile noastre. Le ingaduie pe toate spre binele nostru.

Cand duhovnicia sporeste, chiar si somnul va fi alungat.

Rugaciunea este har. Dumnezeu il da atunci cand exista ravna si smerenie.

Lupta pe Cel ce uraste Binele, care te pizmuieste, indura vitejeste tot ce cade asupra-ti cu tarie sufleteasca, rabdare si credinta.

Nu ingadui vrajmasului sufletului tau sa duca razboi improtiva-ti. El se infatiseaza in vestminte de oaie, pretinzand ca vrea bunastarea sufletului tau.

Increde-te mereu Domnului si El te va hrani la vremea flamanzirii.

Cu o vorba buna pentru aproapele, sustinandu-l, castigi raiul.

Pocainta trebuie sa se petreaca nu de frica judecatii ci din pricina ca am pacatuit in fata lui Dumnezeu. Indulceste-ti gandurile cu vorbe de mangaiere si nadejde. Incalzeste-ti vorbele cu caldura iubirii pentru Mirele tau si adu-ti aminte de Patimile Sale, care le-a indurat pentru tine, ca sa ramai nestramutat, daruit si smerit. Lasa-te cu totul sub acoperamantul Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Iubeste sa dai ospitalitate, copilul meu, caci aceasta deschide portile Raiului. Astfel dai gazduire si ingerilor, „poarta de grija strainilor ca sa nu fii strain lui Dumnezeu”.

Sfintii s-au supus la tot ce le-a trimis Dumnezeu, cu o simplitate copilareasca, „Aceasta-i calea. Tu o doresti. Faca-se voia Ta.”

Ospitalitatea... cea mai mare dintre virtuti. Atrage harul Duhului Sfant catre noi. In chipul fiecarui strain, copilul meu, il vad pe insusi Hristos.

Intristarea este placuta lui Dumnezeu, atata vreme cat nu ne rapeste curajul de a lupta.

Este trebuincios si folositor ca o cercetare a tot sinele sa se savarseasca din cand in cand, spre aducerea aminte de toate vechile pacate.

Lasa-ti grijile in mainile Domnului. Cere tot ce doresti, precum un copil cere tatalui sau.

Rugaciunea este un dar de la Dumnezeu. Cere intotdeauna cu nadejde.

Faptele noastre, sora draga, nu ne vor mantui; mila nesfarsita a lui Dumnezeu o va face.

Legaturile duhovnicesti devin de nedespartit atunci cand se strang in jurul unui duh pruncesc, a nevinovatiei si sfinteniei.

Toate par intunecate si grele cuiva fara de Hristos.

In fiecare zi ma rog ca sa va pot vedea in randul cetele sfintelor femei.

Nu vreau sa fiu in Rai fara voi, copiii mei.

Intrebare: Cum reusiti sa aveti o asemenea rabdare si staruinta in toate?

Raspuns: Ajuta harul Domnului. Cred intotdeauna in puterea lui Dumnezeu, copilul meu, Cel ce schimba si randuieste totul spre binele sufletului nostru.

Cel ce se tulbura nu cugeta drept, in chip logic. 19.10.1967

Cand vad pe cineva iritat, nu ascult la ce glasuieste, ci ma rog lui Dumnezeu sa il impace. De aceea nu ma tulbur. Cand se linisteste, cand este vremea potrivita, ii graiesc, deoarece atunci sunt in masura sa priceapa nebunia lor.

Harul lui Dumnezeu si unirea duhovniceasca cu Dansul preschimba omul. Temerile si neincrederile dispar, nu se mai teme de moarte, si priveste aceasta viata, oricat de buna ar fie ea, drept o robie. 2.5.1969

Dumnezeu te viziteaza atunci cand lacrimi iti vin, la rugaciune.

Cand un om este simplu, se indumnezeieste. Devine nevinovat, smerit, bland, liber. 1.11.1968

Niciodata nu da insemnatate vreunui lucru pamantesc sau trecator. In loc, poarta grija unirii tale duhovnicesti cu Dumnezeu.

Cand auzi ca esti vorbit de rau, poarta-te ca si cand n-ai fi auzit. Acesta este Raiul, aceasta este desavarsirea.

Religia noastra ucide patimile, nu trupul.

Unde este frica lui Dumnezeu, intelepciune se daruieste. 25.7.1967

Vreau sa fii linistit, ca sa ne putem intalni. Cand esti ostenit, comunicarea nu lucreaza.

Crestinul este o fiinta omeneasca adevarata. Este bine crescut si politicos. Nu vrea sa intristeze pe nimeni.

Nevinovatia este mai mare decat genialitatea.

Cel ce sufera de egoism nu atrage pe nimeni. Si daca atrage pe cineva, acela va pleca curand. Cand cineva da peste un duh pruncesc, cu nevinovatie si sfintenie, legatura devine de nedespartit.

Inimile voastre sunt tinere si doresc dragoste. Trebuie sa il aveti pe singur Hristosul nostru in inimi. Mirele vostru vrea sa il iubiti doar pe Dansul.

Viata duhovniceasca are mari placeri. Fugiti, parasiti lumea, nesocotiti totul. Deveniti prunci si Dumnezeu se va salaslui in inimile voastre.

Harul Atot-Sfantului Duh face o persoana sa iradieze (lumina). Totusi, ceilalti trebuie sa fie buni receptori, pentru a realiza aceasta. 1.1.1968

Trebuie sa ne atintim privirea asupra raiului. Apoi, nimic nu ne va clinti.

Impartasiti-va regulat, rugati-va cu caldura, aveti rabdare si veti vedea ca o mana puternica va sustine.

Hristos este langa noi, chiar daca nu il vedem. Uneori, din marea sa dragoste, ne mai da si o palma.

Ar trebui sa fii bucuros. Iisus tine dalta unui sculptor in mainile Sale. Vrea sa iti pregateasca o statuie pentru Palatul cel Ceresc.

Omul care racneste este fara de putere.

Gerontisa Gavrilia

Educatia inseamna un singur lucru: sa invatam cum sa il iubim pe Dumnezeu.

Cea mai mare parte a rugaciunii mele aici, si de ani acum, este lauda de multumire. Ce as mai putea cere, cand am totul?

Nimic nu e mai ieftin decat banii.

Mai bine iadul aici, decat in lumea cealalta.

Daca ai dragoste pentru intreaga lume, lumea intreaga este plina de frumusete.

Graiul lui Dumnezeu este tacerea.

Dragostea este o bomba ce distruge tot raul.

Unii vor sa ajunga la Inviere fara sa paseasca pe calea Golgothei.

„Cel dintai este surasul; al doilea, lacrimile. Al treilea este a atinge. Al patrulea este rugaciunea, si al cincilea este dragostea. Cu aceste cinci graiuri, ma pot plimba in intreaga lume.”

Temerea este pentru cei ce nu au Credinta.

Iubirea se gaseste doar pe Cruce.

Relatiile sunt dificile atunci cand „eu” este mai presus de „tu”.

Asa cum Dumnezeu te iubeste pe tine, la fel il iubeste si pe vrajmasul tau.

DESPRE CRUCE:

„Precum v-am spus, ar trebui sa luam toata intristarea noastra si sa o asezam la Picioarele lui Hristos. Caci El a suferit pe Cruce pentru pacatele noastre, si pentru intristarile noastre, si pentru necazurile noastre, si pentru toata intunecimea din sufletele noastre. Pentru tot! Si cand va aduceti aminte ca Sangele Domnului nostru ne curateste de toate, s-a incheiat. Nimic din acestea nu mai exista. Daca va faceti timp sa cugetati la aceasta in amanunt, atunci veti intelege. Sunt limite, la ce putem savarsi. Nu putem da ajutor tuturor. Nu putem fi prezenti trupeste in mai multe locuri. In duh, desigur, putem fi oriunde. Tocmai din aceasta pricina trebuie sa va preschimbati simtirile intru rugaciune. Ceva minunat se va petrece atunci. Deoarece vei putea sa ii porti in inima pe toti cei in trebuinta de ajutor si sa ii asezi la Picioarele lui Hristos, ce s-a rastignit pentru tine, pentru mine, pentru intreaga lume.”

DESPRE MULTUMIREA DATA LUI DUMNEZEU:

„Cand devenim cu adevarat constienti de darurile Domnului, nu mai avem vreme sa cerem ceva. Spunem mereu: Multumesc... Multumesc... Multumesc... Multumesc... Vedem o floare... Multumesc... Vedem un pahar cu lapte... Multumesc. Multumesc... pentru toate. Si o asemenea bucurie se salasluieste in vietile noastre, incat multi, chiar dintre cei apropiati, nu pot intelege ce se petrece. Cand traiam in Anglia, uneori oamenii ma intrebau: Ce se intampla? De ce esti fericita? Le raspundeam mereu: Deoarece traiesc si va vad... O zi buna!”

Parintele Porfirie

Acesta este chipul in care trebuie sa il vedem pe Hristos: este prietenul nostru, fratele nostru; este tot lucrul cel bun si frumos. Este totul! Si totusi, e un prieten, ce ne striga: „Sunteti prietenii Mei, nu pricepeti? Suntem frati. Nu tin iadul in mainile Mele. Nu va amenint. Va iubesc. Vreau sa va bucurati de viaţa cea impreuna cu Mine.”

Hristos este Totul. Este bucurie, este viaţă, este lumină. Este lumina cea adevarata care il face pe om bucuros, il face sa inalte de fericire; il face sa vada pe toate, pe toti; il face sa simta pentru toti, sa ii vrea pe toti cu El, toti cu Hristos.

Iubiti pe Hristos si nu asezati nimic inaintea Iubirii Sale. Hristos este Totul. Este izvorul vietii, cea de pe urma dorinta, este Totul. Toata frumusetea este intru Hristos.

Cel ce este al lui Hristos trebuie sa-l iubeasca pe Hristos, si cand il iubeste pe Hristos, se izbaveste de Diavol, de iad si de moarte.

Staretul a fost intrebat odata: „Fiica mea traieste o viata dezmatata, cum o pot izbavi?” La care a raspuns: „Doar cu sfintenia ta. Sfintenia parintilor ii mantuieste pe copii.”

Staretul spunea: „Sa nu va auda copiii vostri certandu-va nici macar o data, nici macar daca ridicati glasul unul la altul.” Un fiu duhovnicesc a raspuns: „Nu este cu putinta, Gheronda!” „Ba, bineinteles ca e cu putinta. Asa cum v-am spus ca este, nu o data”.

Staretul spunea: „Nu va presati copiii. Orice le-ati spune, rostiti-o cu rugaciune. Copiii nu asculta cu urechile. Ei asculta doar ce vrem sa le spunem cand harul cel dumnezeiesc apare si ii lumineaza. Cand vreti sa spuneti ceva copiilor vostri, spuneti-o Prea-Curatei Maici a lui Dumnezeu, si ea va savarsi tot lucrul. Rugaciunea voastra va deveni o imbratisare duhovniceasca, care vă atrage si cuprinde copiii. Vedeti, noi incercam adesea sa ii imbratisam, dar ei se opun. Insa nu se opun niciodata unei imbratisari duhovnicesti.”

Odata Staretul talcuia copiilor sai duhovnicesti cum sa ajute sufletele celor adormiti: Ne-a spus: „Rugati-va mult, faceti fapte bune, fiti marinimosi, si luati parte la Dumnezeiasca Liturghie (facand prescura si dand numele celor adormiti spre pomenire). Voi si copiii trebuie sa va impartasiti adesea, daca este cu putinta la fiecare Liturghie”.

Arhimandritul Sofronie Saharov

„Fa-ne vrednici sa ne impartasim de Sfintele Tale Taine, ca tot ce este al mortii in trupul nostru sa fie inlaturat de viata ta cea nestricacioasa”.

„O, Doamne vesnice, ma invredniceste, in puterea binecuvantarii Tale, ca toata fapta si cuvantul din ziua ce incep acuma, sa le savarsesc, Insuti pentru Tine, spre slava Ta, in duhul intregii cugetari si al curatiei, al smeritei cugetari, al rabdarii, al dragostei, al blandetii, al pacii, al barbatiei, al intelepciunii, cu rugaciune si in tot ceasul amintindu-mi ca pretutindenea esti.” – Rugaciunea de dimineata.

Staretul Iosif Isihastul

A lucra rugaciunea mintii inseamna a te sili pe tine insuti sa spui continuu rugaciunea cu gura. Fara intrerupere. La inceput repede; sa nu aiba timp mintea sa nasca ganduri trecatoare. Sa ai atentia concentrata numai asupra cuvintelor : „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma”. Dupa mult timp (de rostire cu glasul) se obisnuieste mintea si o spune de la sine. Si te indulcesti de ea ca si cand ai avea miere in gura. Si doresti sa o spui mereu (sa o tot spui). Daca o lasi, iti pare foarte rau.

Cand mintea ajunge sa se obisnuiasca si sa se umple - sa o invete bine - atunci o trimite si in inima. Pentru ca mintea ta este cea care hraneste sufletul. Lucrarea ei este aceea de a cobora in inima tot ceea ce vede sau aude, fie bun, fie rau, deoarece in inima este centrul puterii spirituale si trupesti a omului, este tronul mintii. Deci, cand cel care se roaga isi pazeste mintea sa nu-si imagineze nimic si este atent numai la cerintele rugaciunii, atunci respira nd usor, cu oarecare efort si vointa, o coboara in inima si o tine inlauntru si spune cu ritm rugaciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma”. La inceput spune de cateva ori rugaciunea si respira o data. Dupa aceea, cand mintea se obisnuieste sa stea in inima, spune la fiecare rtespiratie o data rugaciunea : „Doamne Iisuse Hristoase” inspirand, si: „miluieste-ma” expirand. Aceasta se face pana cand harul dumnezeiesc va umbri si va lucra in suflet. Dupa aceasta, totul este contemplatie (vedere duhovniceasca).

Rugaciunea se spune peste tot; stand jos sau in picioare, culcat in pat sau mergand. „Neincetat rugati-va, dati multumire pentru toate”, spune Apostolul. Nu numai inainte de culcare trebuie sa te rogi. Este nevoie de multa stradanie. Cand obosesti, aseaza-te. Apoi iarasi ridica-te. Sa nu te ia somnul.

Toate acestea se numesc „praxis” (lucrare). Tu arati lui Dumnezeu vointa ta. Apoi totul depinde de Acesta, daca iti va da sau nu. Dumnezeu este inceputul si sfarsitul. Harul Lui lucreaza totul. El este puterea mobilizatoare.

Iar cum se intampla aceasta, cum lucreaza iubirea, stii. Trebuie sa pazesti poruncile. Cand te scoli noaptea si te rogi, cand vezi un bolnav si iti este mila de el, cand vezi pe vaduva sau pe orfan, pe batran si ai mila de ei, ajutandu-i, atunci te iubeste Dumnezeu. Mai intai Acela te iubeste si iti reaseaza harul Sau. Apoi noi daruim din ale Sale: „ale Tale dintru ale Tale”.

Daca voiesti sa-L gasesti numai prin rugaciune, sa nu scoti nici o rasuflare fara rugaciune. Sa fii atent numai sa nu primesti nici un fel de naluciri. Deoarece Dumnezeu este fara forma de inchipuit, fara culoare. Este mai presus de orice inchipuire. Nu putem sa-L comparam cu nimic. Este prezent ca o dulce si abia perceptibila suflare in cugetele noastre. Starea de reculegere, de patrundere vine cand te gandesti la cat de mult L-ai suparat pe Dumnezeu. Care este atat de milostiv, atat de plin de iubire. care S-a rastignit si toate le-a indurat pentru noi. Toate aceste si multe altele cate a suferit Domnul, daca te gandesti la El, iti vor aduce starea de reculegere duhovniceasca. Daca vei putea sa spui rugaciunea neincetat si cu voce, in doua-trei luni o vei deprinde. Si te va umbri harul si te va racori binefacator. Numai sa poti sa o spui cu voce si fara intrerupere. Cand o va prelua mintea, atunci vei inceta sa o mai spui cu gura. Si iarasi, daca mintea o lasa, incepe de la sine a o spune gura. Toata stradania este necesara atunci cand o spui cu gura, pana cand se va deprinde, la inceput. Apoi, in toti anii vietii tale, o vei spune cu mintea fara osteneala.

Staretul Iosif Isihastul

Nu vrei sa patimesti? Inseamna ca nu vrei sa urci. Daca cineva nu vrea sa indure necazurile, atunci sa nu indrazneasca sa ceara har de la Dumnezeu. De aceea ti-a luat harul, pentru a deveni intelept. Va veni din nou. Nu te va lasa. Este randuiala lui Dumnezeu. Dar iarasi va pleca. Si iarasi va veni. Este de ajuns sa nu incetezi a-l cere, pana cand te va arata desavarsit.

Staretul Iosif Isihastul

„Dar inainte de orice altceva”, spuse batranul cel sfant, „roaga-te cu osardie Domnului, ca sa-ti poata deschide portile Luminii. Nimeni nu poate sa inteleaga Adevarul, daca nu i se daruieste intelegerea de catre Dumnezeu Insusi, Care a descoperit-o fiecaruia dintre cei ce l-au cautat cu rugaciune si dragoste.”

Parintele Dimitrie Gagastathis: Omul lui Dumnezeu

Rugaciunea zilnica

Dumnezeule, Mantuitorul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Bunule Pastorule, Cela ce ti-ai dat sufletul ca rascumparare pentru oile tale cele cugetatoare, Cela ce nu doresti moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu, Atottiitorule, Atotmilostive, Atotindurate, Cela ce ne-ai dat pocainta spre iertarea pacatelor, Cela ce esti plin de mila si de dragoste pentru oameni, iarta-ne noua toate pacatele ce le-am savarsit din tineretile noastre, cu vorba, cu nestiinta, cu gandul, cu voie si fara de voie; iarta-i si pe toti cei ce au pacatuit si au hulit si ne da noua, si lor, si tuturor oamenilor, pocainta adevarata, cea curata si nemincinoasa, ca sa ne lumineze, calauzeasca, povatuiasca si intareasca pe piatra cea neclatita a Credintei, piatra dumnezeiestilor Tale porunci, ca dand la o parte omul cel vechi al pacatului si aducand omul cel nou intru Hristos, sa putem vietui restul vietii noastre intru curatie, sfintenie, dreptate, evlavie, pe placul lui Dumnezeu, si sa ne invrednicim de Cereasca Ta Imparatie; fie ca toti sa o dobandim, pentru rugaciunile prea curatei Maicii tale si ale tuturor sfintilor tai. Amin.