Simt o mare revigorare pe tot forumul. Lume multa, scris frumos. Si multe evenimente. O mare familie in care cei bolnavi lupta pentru sanatate, cei sanatosi se casatoresc, dau nastere copiilor, ii cresc, muncesc, sau zboara printre nori. Aici impreuna nastem, impreuna ne vindecam. Va trimit o mare imbratisare care sa va cuprinda pe toti.

Daca ai scris tu, Ioana, eu nu mai pot sa adaug nimic. Plin de miez, simtire si frumusete este ce ai scris aici. Asa ca, fac ca tine:

O imbratisare de care aveam nevoie. Va multumesc.
Da, Oana, bebe se misca, doar ca nu il simtim. Si eu l-am vazut miscand la ultimul ecograf la care am fost saptamana trecuta. Este un sentiment minunat sa-l vezi miscand in burtica ta si sa ii vezi inimioara batand. Dar cred ca va fi minunat cand chiar voi simti cum ma loveste cu manutele si piciorusele.

Nico, am ras cand am citit ce ai scris.

Si eu imi doream, la primul baiat, la fel. Si, dupa luna a 7-a, cand primeam un picior sau un pumn de la el, tipam de durere. Doctorita mi-a explicat ca este pozitionat gresit (pe atunci nu era ecograf), dar nu stiu cum se face ca la nastere s-a dovedit ca era asezat foarte bine.
Oricum, ai grija ce iti doresti! Chicotesc de dragul a ce ai scris mai sus.

Sa stiti ca nu am avut perioada mai frumoasa in viata mea. Atunci ma simteam chiar frumoasa si defilam cu burtica impinsa inainte cu atata mandrie! Uitasem de modestie, de toate.

Cel mai frumos este jurnalul pe care l-am tinut. Sa stii ca baiatul meu l-a gasit cand era prin clasa a VII-a si... l-am gasit plangand. Era tat de emotionat ca i-am tinut un jurnal cu toate etapele dinainte de a se naste si apoi cea de pana la trei ani, incat plangea. In jurnal, lipit de o pagina a gasit perisorul taiat la mot si primul dintisor.

Oana, trec si greturile si apoi nici nu ai sa simti pana pe la 9 luni, decat mandria de a fi mamica.

Alexa, ai un nume predestinat, acum.
Bica, sanatate la maxim, la toata familia.
Cristina, multumesc ca mi-ai adus aminte de acest leac impotriva durerirlor de cap pe are il stiu de la matusa mea.


Este cel mai frumos lucru care s-a scris astazi. Daca cineva ar avea timp sa faca un topic cu cea mai frumoasa remarca pe zi, ce topic am scoate!

Multumesc de toate ofertele pentru micul dejun. Delicioase, daca vin de la voi.

Ma bucur sa vad atatea gargarite zumzaind in gradina.

Tizo, eu am pastrat de la fata mica, 'are acum 21 de ani' buricutul cazut si banderola pe care o avea la manuta in spital.
La o cafea vin si eu.
O zi buna si fericita tuturor!

Ma gandeam si eu la un topic cu fraza zilei, sau imaginea zilei asa cum ai sugerat si tu Rodica. Chiar cred ca ar fi frumos.
Ce frumoase amintirile voastre din perioada maternitatii, chiar imi dau de gandit....
O saptamana cat mai placuta va doresc!

Aveti mare dreptate. Sentimente minunate. Nu le uiti niciodata.

La primul copil aveam 22 de ani (acum "adolescentul" Mihai, cum ati spus unele dintre voi, are 17 ani) nu prea stiam ce se intampla cu mine. La cel de-al doilea (gargarita mica, Maria are 6 ani) am trait cu intensitate fiecare secunda. Stiam cum, ce si cand va fi, iar perioada maternitatii a fost tot o minune.

Sa va bucurati de copii vostrii si de cei dragi.

Vin si eu cu un ceiut de menta si lamaie, cafea nu mai beau de mai bine de doua luni (incredibil pentru mine). Ma asteptam sa fie mai greu sa renunt la cafea, dar este bine ca nu m-a durut capul, nu am avut nici un simptom de sevraj cum m-as fi asteptat.

De la poza cu Alessandro Safina si reclama care ii era facuta pe nush ce pot de radio, vreau sa va spun ca numai asta ascult de cand am ajuns la servici. Este o voce extraordinara si un barbat foarte bine.

Va pup

Sunt cam turmentata de vremea aceasta gri, dar cu o cafeluta de la mine, cu una de la voi, cu un ceai, trec eu si ziua aceasta.

Tizo, sa stii ca si eu am avut fasa cu cartonasul de la spital, dar, din pacate, mi le-a aruncat mama, spunandu-mi ca i-am adus microbi din spital.
Nu stiu cum a fost la tine, dar la mine primul baiat a fost de sus pana jos rosu (mercurocrom) si apoi vanat (violet de gentiana). Pentru cine nu stie, la sfarsitul anilor 80, in spitalele romanesti bantuia o piodermita (se lipea de nou-nascuti) ce se trata doar cu aceste doua substante colorante. Scutecele erau si ele patate, caciulitele, la fel, ce mai! O adevarata tragedie. Daca lasam la o parte ca fiecare lucrusor trebuia fiert, dupa spalare si calcat cu fierul incins, imaginati-va voi, generatia tanara, cam cum era sa nu ai pampersi, sa incalezsti dormitorul (in care stateam si noi si baiatul) cu un radiator pe curent electric (si gandind-te la nota de plata de la sfarsitul lunii), sa nu ai lumina si noaptea, cand iti plangea copilul sa aprinzi repede lampa bunicii. Baterii pentru lanterna nu se gaseau in magazine decat rar, iar lumanarile parfumate erau un lux pe care nu il cunosteam. Ne dramuiam butelia de la aragaz, sa ne ajunga pana la sfarsitul lunii cand aveam din nou dreptul la o alta.
Ma uimeste insa disponibilitatea noastra de a le rezolva pe toate si faptul ca nu ne plangeam. Parca radeam mai des si eram dispusi sa luam viata in piept, visand mereu spre mai bine.

Va urez o zi buna, cu cer bleu.

Pentru tine, Oana.

Dragele mele, gargarite,

Nu prea am eu timp de o cafea, dar am venit sa va spun ca sunt alaturi de fiecare din voi care are nevoie de o mangaiere.



Rodica, imi aduc aminte. Dar de statul la coada la lapte de la ora 4 dimineata, iti mai aduci aminte? Dar de cota de 1 kg zahar, 1 kg faina, 1 kg orez si doua oua ce sa mai zic? Dar de statul la coada pentru un Fratii Petreus (un pui slab si vanat, numai coaste)?
Uite, ca am trecut si pe acestea si culmea, traim!