Draga mea, Oana, in primul rand, lasa-ma sa-ti spun ca imi pare bine ca prin intermediul acestor mici discutii ne putem cunoaste mai bine.
Ai dreptate, nici un film nu-ti poate reda asa cum este realitatea de facto intr-o tara si nici oamenii din ea ca atare. Cu atat mai putin vorbind despre Mexic, ma streseaza cel mai mult cum este acesta descris in multe filme, mai ales in cele din Statele Unite. Aici, ca si oriunde, exista si multi intelectuali, multa cultura, multe locuri superbe etc.
Delincventa este mult mai exacerbata ca la noi, desi ma doare sa cred ca in timp ce aici cu timpul se vor mai ameliora anumite aspecte negative, pentru ca lumea incepe sa fie constienta de acest fenomen, la noi in Romania lucrurile se vor inrautati, - cred ca incepand de la Revolutie, s-au pierdut multe valori morale si civice.

Aici se fac defilari, se poarta uniforma la scoala, se face careu si se canta imnul national, lumea este mandra de propria-i patrie, in timp ce la noi, acest lucru se cred ca ar fi de esenta comunista. Nu sunt atatea "englezisme" ca la noi, atatea "fite", nu stiu...

Cat despre contraceptie, ai dreptate, si pe mine ma dispera sa vad atatea cazuri de copii nascuti fara a fi realmente doriti. A nu se intelege gresit, eu de exemplu nu am programat nici un copil din cei doi, dar aveam cat de cat o situatie, o varsta si un sot.
Cred ca depinde mult si de educatia pe care o obtinem in casa, de constiinta noastra si de respectul pe care ni-l purtam noi insine. Cand o adolescenta sa ofera unui baiat, numai ca sa n-o paraseasca pentru alta, atunci se vede cat de putin se respecta ea insisi ca persoana.
Aici unde facem constructia am alt caz: Un baiat de 23 de ani cu doi copii: unul de 8 si altul de 6 ani. Tata la 15 ani! Teribil!

Sper ca viitorul sa ne pregateasca o soarta mai buna tuturor, de aceea trebuie sa ne educam bine copiii, cu valori si principii si cu mult respect de sine.

Te pup, trebuie sa plec sa platesc salariile. Am avut mai mult timp ca de obicei pentru ca il am dormit la piept pe Cedric, bebelusul meu.

Pupici copilasilor tai frumosi.

P.S. Tocmai dadusem enter pe mesaj cand am vazut intrebarea de la tine. Ma incanta sa raspund la intrebarile tale, sper sa nu sune prea pretentioasa afirmatia mea.

Mercado de dulces este un fel de piata unde se vand multe dulciuri artizanale, se numesc asa deoarece sunt naturale, multe sunt facute dupa retete foarte vechi. De exemplu, multe sunt facute cu lapte de capra, cocos, miere etc. De asemenea, se vand multe suveniruri de aici din Morelia, jucarii regionale, haine. Piata ca atare aici este un spatiu foarte pitoresc, cum imi place mie sa-i spun, gasesti de toate. In general, toata marfa este facuta aici in Mexic.

Am uitat sa raspund la o mica intrebare: cum l-am cunoscut pe Hector, sotul meu. Ne-am cunoscut pe Internet, am vorbit vreo doi ani pana cand el a venit in Romania, unde ne-am cunoscut in persoana, apoi dupa jumatate de an a venit din nou si ne-am casatorit in Galati, orasul meu natal. Dupa aceea am venit eu in Mexic si de atunci am ramas pe aici. Multa lume rade si este surprinsa cand povestim intalnirea noastra "virtuala", dar cred eu ca nu degeaba se spune ca in viata avem un anumit destin, nu?

O zi minunata!

Multumesc, Danuta.
Un pupic si lui Cedric. Imi si inchipui ce frumos doarme el la pieptul lui mami a lui. Eu sunt terminata cand ai mei imi adorm in brate si se cuibaresc ei cat mai bine. Of, Doamne, abia ma indur sa-i pun in patutul lor.

Totusi, cum reusesti sa si scrii, sa-l tii si in brate? Raspunsul alta data, nu vreau sa te mai retin.

Cand dadeam enter sa postez mesajul, am vazut raspunsul tau. Mai avem un lucru in comun: si eu mi-am cunoscut sotul pe internet, numai ca noi eram pe acelasi continent si am vorbit vreo doua saptamani pana in sfarsit ne-am intalnit intr-o seara si de atunci suntem impreuna.

Da. Sunt de acord cu afirmatia ta ca toti avem un destin in viata si, mai mult, cred in semne si in acel impuls de moment (intuitie sau cum vrei sa-i spui). Am invatat sa nu ignor acel impuls de moment, desi nu tot timpul fac acest lucru.

Pupici,

Pe Cedric il pun la sanul stang, ca atare mana dreapta imi este libera ca sa scriu, acum de fapt scriu cu amandoua mainile si il am in brate din nou, tocmai a cazut din neatentie si a trebuit sa-l iau din nou in brate.
Am prins multa practica la a lucra la calculator cu un bebelus in brate inca de cand il aveam pe Albert. Pe copiii mei i-am invatat cu bratele de cand erau nou-nascuti, dar nu imi pare rau, o data in viata sunt asa de mici. Este saturant uneori ca bebelusul sa ceara numai brate, dar ma gandesc ca oricum trece atat de repede timpul ca merita sa le ofer din timpul meu cate de mult se poate.

Mai bine zis, eu nici nu-mi pot imagina cum te descurci tu cu doi bebelusi in acelasi timp, esti o mama eroina dupa parerea mea, sincer.

Te pup.
Salutari tuturor si o duminica frumoasa.

Chiar daca ne cunoastem, vreti sa vedeti o noua fotografie cu mine? Si chiar daca nu vreti, eu tot va arat. Hi! Hi!



Va pupa,

Danuta, tare imi mai place sa citesc postarile tale. Sunt deschisa la nou si imi place sa aflu cat mai multe lucruri. Iti multumesc ca prin intermediul tau mai pot invata si eu cate ceva.
Pupici.

Danuta, te admir pur si simplu. Esti o luptatoare, dar o luptatoare frumoasa. Esti un exemplu pentru mine.
Pe pup dulce, dulce.

Tare frumusica mai esti! Sa ai grija de tine, sa te mentii asa frumoasa pana la adanci batraneti.

Onuta, ca esti frumoasa pe dinauntru stiam, dar tu esti frumoasa si fizic. Sa ramai cat mai mult la fel de frumoasa si tanara!

Este intotdeauna o placere sa te revad, Onuta.