Iubire si cunoastere
sau
Cind paharul este pe jumatate... gol

Care este diferenta intre omul "bun" si omul "rau", mai bine spus intre omul care are iubire suficienta in suflet si cel al carui suflet este prepondereant lipsit de aceasta energie sublima?

Nu este doar diferenta intre cel ce vede partea plina a paharului si cel ce vede paharul ca fiind pe jumatate gol. Marea diferenta tocmai aici incepe. Cand paharul este pe jumatate… gol. Aici cele doua tipuri de oameni vor reactiona diferit.

1. Omul ce are iubire in suflet se va gandi cum sa faca pentru a umple paharul. Va cauta solutii, alternative si mai ales va fi convins ca daca va cauta va gasi si iIsi va imagina bucuria pe care o va simti cand paharul lui va redeveni plin. Se va gandi ca poate a baut el paharul si nu-si mai aduce aminte, sau daca a facut-o altul... slava Domnului, probabil Dumnezeu l-a trimis spre paharul lui plin pentru ca acela era prea isetat, i va dori sa-i fie de folos si va fi sigur ca paharul lui se va umple. Pentru ca nu va considera ca este efort prea mare pentru el sa ajunga la izvor.

2. Celalalat tip de om va reactiona altfel. Se va itreba cine a inraznit sa-i goleasca paharul, va cauta modalitati de a-l pedepsi pe agresor, se va gandi la bucuria din momentul razbunarii. Va spune ca este exclus ca apa sa fi disparut din pahar datorita propriei sale persoane. In nici un caz nu va fi el cel vinovat, nici macar pentru simplul fapt ca a lasat paharul pe masa, ci intotdeauna exista un alt vinovat. De ce? Pentru ca lumea este plina de agresori, care vor sa fure de la el si vor fura in continuare de la el. In psihologie acest fenomen este numit "proiectie" si intotdeauna este insotit de "negare", adica o perceptie eronata a propriei realitati spirituale. Deci trebuie sa se protejeze, sa-si tina foarte strans paharul, pentru ca apa care i-a mai ramas s-ar putea sa-i mai trebuie iar... daca ii va fi furata si asta, o va sfarsi deshidratat (si cu sufletul gol). Problema lui este ca uita ca exista un izvor.

Cunoasterea si iubirea la un anumit nivel plasat dincolo de spatiu-timp, sunt tot unul si acelasi lucru. Insa prin ceea ce religiile numesc cadere ne-a fost dat sa uitam o multitudine de informatii si sa pierdem considerabil de multa energie. De ce? Pentru a putea exista in aceasta dimensiune, pentru a experimenta prin trairea pe aceasta frecventa energetica, singura forma de cunoastere nestiuta de sufletele noastre: cum sa te reintorci la iubire, dupa ce ai pierdut-o. Cam asta este esenta... povestilor noastre de viata.

Cum se pastreaza iubirea?
Renuntind la pierderile energetice cauzate de suparare, revolta, razbunare, nemultumire, neacceptare a lucrurile intamplate ce nu le mai putem schimba. Pentru ca fara iubire, nimic nu-mi foloseste, spune apoostolul Pavel in scrisoare sa catre Corinteni, cap XIII, intitulat "Dragostea si bunurile ei".

Daca iubirea din suflet este putina se va consuma repede. Si va incepe consumul energiei proprii, respectiv energiei sufletului. Pana cand? Pana cand se va epuiza. La un anumit nivel apare beculetul rosu de avertizare, alerta, cum ca energia iubirii are probleme. Omul va intra in belele. Bolile, diverse probleme de destin, de bani, ale copiilor sunt un mod de avertizare ca nu mai avem energia iubirii, ca trebuie sa ne alimentam de la izvor. Prin alegere proprie.

Multumesc, Gargarita-Alinare, pentru ca impartasesti cu noi partea plina a paharului.

Multumesc, Geta.