Să-ţi trăiască prinţesele, Elisabeta, şi să te bucuri de ele! Este una mai frumoasă decât alta. Felicitări!

Nico, Ileana, Ralu, Elisabeta, intr-adevar este o printesa, acuma ca spune o gramada de cuvinte si incearca sa repete tot, este asa de scumpa ca-ti vine sa o mananci.
Elisabeta sa-ti traiasca printesele, mai este putin si-ti spun buni.

Elisabeta, sa va traiasca fetitele si sa fie sanatoase. Sunt frumoase foc, mititelele.

Elisabeta, cu fotografiile tale am retrait emotia botezului pentru copilasii nostri.

Of, Doamne! Matei, ca de obicei, a plans un pic, dupa care s-a calmat. Dar s-o fi auzit pe Mirela, era si tragic si foarte amuzant in acelasi timp. A rasunat biserica de plansul ei, din momentul in care parintele a luat-o de pe masa s-o duca la cristelnita (nu stiu, cred ca simte maini straine), in timpul cand era botezata, si dupa botez. Nu se mai potolea. Lor li se facuse si foame spre sfarsitul ceremoniei, astfel incat a trebuit sa scurtam intregul ceremonial ca sa scapam de guritele lor.

Dragelor, sa va fie sanatoase printesele! M-am incarcat de mutrite dulci, de manute pufoase, de clipe pe care, iata, ca eu le-am si uitat.

Oana, am fost nasa de mai multe ori si, de fiecare data, a fost o bucurie increstinarea si pentru noi, dar si pentru copii. Parca il atingeam pe Dumnezeu cand stateam cu pruncii in brate, in biserica.

Ultima oara, am botezat o fetita care a tinut-o intr-un plans de cum mi-au predat-o in biserica si pana cand am aflat de ce plange. Copilei nu i se daduse sa manance toata ziua (si era cam 6 seara) pentru ca babele din familie asa au hotarat. Ca daca pruncul trebuie increstinat, trebuie sa tina si post. Am innebunit cand am aflat. Iti dai seama? Ei au o pielita mica de stomacel si cata durere trebuie sa fi fost pe capul bietei fiinte sa aiba doar acidul acela clorhidric in stomac. Toata ziua, supsese doar apa!
Am cerut biberonul cu laptele, dar nici macar asta nu luasera cu ei, cei din familie. L-am rugat pe parinte sa-si spuna parerea si parintele s-a inchinat cand a auzit asa prostie. A urgentat slujba si noi am mers imediat acasa ca sa o hranim pe cea mica. Numai ca, de aici am plecat direct la spital cu ea pentru ca a lesinat. Am trimis-o pe mama-sa la petrecere ca era suparata ca micuta i-a stricat socotelile si eu m-am internat cu finuta mea in spital.
A doua zi, au avut cu totii, o prelegere de la mine, dar si un perdaf de la medici.
Din pacate, finuta mi-a ramas tarata de atunci. Are constant probleme cu stomacul si cu pancreasul. Se pare ca in acea zi, fetita a avut un soc fizic ce o va marca toata viata.
Am scris acest lucru aici pentru ca este o experienta de viata ce trebuia marturisita.

Si nu scapati asa de repede de mine: va pup ingerasii pe manute.

Elisabeta, ai doua mici bijuterii ce iti vor face viata o comoara.
Bica, povestea ta nu face decat sa confirme faptul ca nu putem alege familia in care ne nastem. Din pacate, finuta ta va plati toata viata pentru o prostie a babelor.

Elisabeta, sunt atat de frumoase printesele tale. Sa-ti traiasca!

Marie, nu stiu de ce am impresia ca totul se intampla cu un inteles in viata. Finuta mea este studenta la medicina tocmai pentru ca vrea sa inteleaga ce se intampla cu organismul sau.
Asa o fi fost sa fie sau a fost doar o conjunctura, nu stiu. Oricum, eu, ca om nu pot sa nu condamn prostia.

Dragele mele multi pupici la minunile voastre.
Sa va traiasca si sa va umple viata de bucurie.
Pentru un parinte nu cred ca exista bucurie mai mare in viata decat sa isi vada copii fericiti.

Muinunile mele. Lumina ochilor mei.
Ma simt o mama tare implinita. Am doi copii minunati. Tony nu mai poate este topit tot. In primele zile nici nu vroia sa mearga la scoala, ca sa stea acasa cu surioara lui. Iar Sarah Maria este o fetita tare cuminte.
Tony si Sarah.
Sarah avea doar 6 ore de cand venise pe lume.



Si Sarah Maria la 6 zile, fotografiata de Tony. Ne pregateam sa mergem la scoala de dimineata.