Dana, te felicit pentru inramare. Este frumoasa.
Iti doresc mult spor in continuare.

Mie imi place hainuta.
Felicitari Dana!
Pupici.

Dana, a iesit atat de frumos, mie imi place foarte mult.
Nu fi suparata ca este minunat si goblenul iese foarte bine in evidenta cu rama si pass-ul.
Pupici.

Mie imi place tare mult culoarea pass-ului. Ii vine foarte bine hainuta. Felicitari!

Dana, mie îmi place cum este înrămat Florile copilăriei, iar despre Vise tandre, ce pot să îţi spun decât că îl ador. Am oscilat între Reflexie şi Vise tandre, însă cu siguranţă că îl voi coase în curând şi pe acesta, cu speranţa că de departe "cineva" (cu nume şi prenume scrise în sufletul meu) va vrea măcar să mă viseze.

Va multumesc tuturor din suflet.
Imi pare rau ca va raspund atat de tarziu, dar zilele acestea am fost tare ocupata.
De ce?
Pai, m-am mutat la Andrei, deja am o saptamana si am avut foarte multa treaba de facut. Impachetat, despachetat si asezat toate lucrurile. Cum am stabilit sa ne casatorim la anul, am hotarat sa ne mutam impreuna sa ne mai obisnuim unul cu altul.
Desi a trecut doar o saptamana, imi este deja foarte dor de casa, de mama, de tata si de camera mea. Imi este foarte greu si plang mereu pe ascuns, cred ca imi va fi foarte greu sa ma obisnuiesc.
Stiu ca toate fetele trec prin asta si imi zic ca trebuie sa ma obinuiesc, sa ma adaptez la un nou mediu de familie, dar imi este foarte greu si stiu ca multe dintre voi ma intelegeti.
Ma bucur din tot sufletul ca stam impreuna mereu, mergem impreuna la servici (lucram amandoi in acelasi loc), dar ma intristez mereu si duc dorul casei mele.
Multi imi spun ca ma voi obisnui, dar eu ma cunosc si stiu ca voi renunta intr-o zi si ma voi intoarce acasa.
Trecand peste asta, va doresc numai zile fericite si multa sanatate.
Va pup pe toate.

Draga mea, Dana, te inteleg perfect, insa consider ca ar trebui sa te imbarbatezi pentru ca nu trebuie sa ne atasam de lucruri, de case, de locuri, ci de oameni si daca spui ca te cunosti si ca te vei intoarce acasa este numai pentru ca ti-e friica.
O sa vezi ca incet incet lucrurile se vor aseza si te vei obisnui. Incearca sa iti aranjezi casa in asa fel incat sa te simti ca acasa. Ai rabdare, draga mea. Bucura-te de prietenul tau caci nu are sens sa te gandesti ca te vei intoarce acasa doar pentru un asemenea motiv.
Te imbratisez cu drag si deabia astept sa aud de bine.
Pupici.

Draga Dana, ca sa te incurajez si sa iti arat cat de minunata este de fapt situatia in care te afli, am sa iti povestesc ceva despre mine:

Prietenul meu, cu care sunt de 2 ani si 7 luni, este la Academia de Politie din Bucuresti si, avand un program foarte strict, ne vedem in cursul saptamanii o singura data, cu program strict, in jur de 4 ore si in week-end. Si eu fac facultatea tot in Bucuresti, dar datorita programului lui, puteam sa o fac si la Cluj ca tot lucrul ala era. In plus, noi nu suntem din acelasi oras, asa ca si in vacante sau in week-enduri nu putem fi impreuna decat daca merg eu la el in oras sau vine el la mine in oras. Si este greu sa te imparti intre familie si iubit, astfel ca suntem mereu pe drumuri, ca sa putem face si una si alta.

Noi visam la momentul cand o sa ne mutam impreuna, pentru ca in toata perioada de cand suntem impreuna, acesta a fost programul si rutina noastra (el a facut si liceul de politie, cu aceleasi rigori si program strict).

Asa ca, bucura-te de iubitul tau, sunt sigura ca ai si familia aproape, iar acasa ar trebui sa fie acolo unde iti sunt persoanele dragi, nu doar acolo unde ai o camera a ta sau lucrurile tale. Acasa este acolo unde iubesti si te simti iubita si, din moment ce te vei casatori cu Andrei, sunt sigura ca va iubiti.

Bucura-te, caci altii si-ar dori sa fie in locul tau!

Te pup dulce.

Andru esti o fata de nota 10 (zece) cu felicitari. Un raspuns mai frumos, mai concludent si mai intelept nu se putea pentru Dana noastra.
Dana, eu sunt convinsa ca te-ai obisnuit deja. Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!

Va multumesc si inteleg foarte bine ceea ce spuneti.
Astazi fac o luna de cand am plecat de acasa si tot astazi am vrut sa ma reintorc. Inca nu m-am obisnuit si nu ma simt ca acasa.
Promit ca zilele viitoare va voi spune si de ce, pentru ca acum suntem doi la un calculator, pana il voi aduce pe cel de acasa, (sau nu, cine stie?). Iar subiectul este cam delicat.
Va pup.