|
Intr-un tarziu, draga Mona, am reusit sa ma tin de promisiune. Sper ca ma vei ierta, dar de fiecare data cand zic ca acum pot zbura linistita prin gradina, atunci intervine ceva si iar sunt nevoita sa lipsesc, de aceea nu am curajul s-o mai spun, ci pur si simplu, incerc doar sa zbor si atat.
De cum am aflat de Amanunt de toamna, imi tineam aparatul in geanta in speranta ca Amanuntul nu v-a intarzia sa apara, era de-ajuns sa il caut.
Era una din acele zile cand te trezesti dimineata si deschizi obloanele, vezi cerul atat de inchis, ca iti da impresia ca ai gresit ora la care trebuie sa te trezesti, iar cu ploaie torentiala ce se se apropia, imediat si moralul nu mai este cel cu care sa poti intampina o zi plina.
Asa a fost toata ziua, intre ploaie torentiala si mici intervale de soare arzator, unde s-a nimerit ca la iesirea din metrou pana la Universitate, m-a facut ciuciulete (picurii de ploaie ii simtem cum treceau prin umbrela si nici nu aveam unde sa ma adapostesc). Asa am stat pana s-au terminat cursurile, cand, intre timp, s-au uscat si hainele mele. La iesirea din orasul universitar, m-a intampinat acel soare de care iti vorbeam, iar pe masinile din parcare se mai vedeau inca picuri de ploaie ce straluceau in razele lui.
Mi-a atras privirea o frunza de pe parbrizul unei masini (in nici un caz a mea), dar cum in urma mea mai veneau si alti tineri, ma sfiam sa o fotografiez, ca sa nu fiu banuita de furt. Mi-am luat inima in dinti, mi-am scos aparatul si... tzac, o fotografie. Dar, intre timp, tinerii au devenit suspiciosi, insa cum nu eram multumita de fotografie, mi-am propus sa mai fac una, cea care ti-a placut atat de mult si v-a placut, iar cand m-am uitat la ea eram multumita, dar si mai multumita am fost cand mi-am pus cardul in calculator si am vazut imaginea in toata splendoarea ei (si cand ma gandesc ca au fost facute numai doua fotografii!).
Dar cand am vazut ca tinerii s-au oprit, mi-am luat jucaria si am plecat, sa nu ma trezesc cu un denunt.
Iti dai seama cat de fericita am fost la reactia pe care a avut-o, ca pot sa zic ca am uitat de dezamagirea acelei zile.
Astazi, TTT m-a anuntat ca darul tau a plecat catre Suceava, dar pana sa ajunga la mine va mai dura putin. Pana atunci, pot sa-ti spun ca acest model, va avea amprenta darului oferit de tine.
Si asa se incheie povestea fotografiei cu nr. 16.
Eu sunt de parere ca din nimic se pot face lucruri frumoase si foarte utile si cam asa s-a nascut fotografia cu nr. 37.
Cum nu aveam materialul adecvat pentru decorul pe care il doream, mi-a cazut ochii pe perdeauna din camera Claudiei si nu am stat de doua ori pe ganduri, ci am luat-o si am asezat-o pe doua cutii de carton, am adunat toate fructele pe care le aveam prin frigider si tzac... fotografia nr 37.
Iar cea cu numarul 50, este lesne de inteles, ca sunt mainile printesei mele, in care tinea una din frunzele culese impreuna de prin parc, ca ii trebuia si la scoala.
Iti multumesc, inca o data, Mona pentru bucuria pe care mi-ai facut-o.
Va multumesc, inca o data, TTT pentru ca stiti sa mangaiati sufletele noastre intr-un mod atat de minunat.
Va multumesc si voua dragi gargarite.
_________________
Anca - Gargarita Pacea-Armoniei
|
