Cata dreptate aveti!
Cand am plecat de acasa se insirasera de la etajul 4 (unde stau) pana la parter.
Pe strada mergeam ca la gradinita. Eu si sora mea eram doamnele (asa spuneau ei).

Ei sunt Lacramioara si Catalin, doi copii care au spus "sunt cele mai frumoase zile din viata noastra".
Au petrecut trei zile la Tulcea.
Doi copii care au inceput sa zambesca putin (in toamna si-au pierdut mama).

De cand nu am trecut pe aici au aparut, multe noutati. Va doresc sa va bucurati in continuare de copiii si nepotii vostri, dragele mele gargarite.
Georgeta, sa-ti dea Dumnezeu putere si sanatate ca sa poti aduce mereu zambete pe fata acestor copii.

Chiar daca imaginile sunt facute in toamna, vreau sa va aduc intr-o alta premiera pe Claudelul meu. Mica gargarita (este cea mai mica dintre toate) tenismana. V-am postat doua fotografii sa vedeti ca indicatiile instructorului sunt lege pentru ea, dar combinate cu un pas de vals. A vrut mai mult la innot decat la tenis, dar cum se apropia iarna si este putin mai sensibila, am optat pentru a doua varianta. Este foarte incantata de alegere, mai ales cand vede ca se descurca mai bine decat unele mai mari decat ea, care au inceput tot anul asta.

Deci, de sus in jos.

Georgeta, mi-au placut foarte mult fotografiile cu toti copiii, mi-au adus aminte de copilarie. Vremuri frumoase!

Anca, ce mama buna esti! Ce mi-ar fi placut si mie sa fiu data la tenis cand eram mai mica. Frumoase imagini ne-ai trimis.

Va pup si va doresc sa aveti parte in acest nou an de multe bucurii alaturi de ingerasii vostri.
La multi ani!

Un zambet pentru voi:

Ralu, zambetul m-a incalzit si mi-a adus un strop de soare azi. Iti multumesc si sa-ti traiasca printul.

L-am primit cu placere Ralu. Ii trimitem si noi unu lui Dario.



Si unul pentru toate gargaritele.



Pupici.

Georgeta, ai o inima mare.
Anca, m-ai dat gata cu tenisul.
Ralu, trasmite-i ca-i multumim pentru zambet.
Ria, spune-i Ariadnei ca-i pup manutele.

Nu pot sa nu va arat si eu gargarita mea, calare pe o gargarita careia ii zice zum-zum.



Iri a crescut, maine implineste un anisor si o luna. Marea noastra problema este acum prinsul parului care ii intra deja in ochisori. Nu suporta parul legat. Isi desface motul si imi da mie cordeluta sa imi prind eu parul. Uitati matisoara mea cu cornite ( la propriu si la figurat).

Lori, sa iti traiasca printesa, ma bucur mult sa o revad. Oare cu un pic de bretonel, nu ar fi mai incantata?

Va pup pe amandoua.