Dana, care mai este situatia ta? Spuneai ca o sa ne impartasesti motivul pentru care esti atat de trista.
Te imbratisez.

La multi ani, draga mea Dana, sa ai parte numai de zile frumoase in acest nou an si de multe bucurii.
Si eu am trecut prin aceeasi nostalgie ca tine. La mine a fost si mai greu pentru ca eu am intrat intr-o schimbare radicala, cu alta casa, mancare, oameni, tot. In plus, in familia sotului meu erau multe tensiuni cand am ajuns eu aici, ceea ce pe mine personal, m-a afectat pe termen lung.

Ceea ce am facut eu a fost sa aduc cu mine lucruri care imi erau dragi din casa, in primul rand mi-am adus cartile si papusile, acum am si cateva bibelouri, servicii de cafea, cate un tablou. In fine, eu stiu ca nu este bine sa iubim lucrurile, ci persoanele, dar uneori aceste cateva maruntisuri, cel putin mie, mi-au alinat putin dorul de casa.
Si cauta pe cat poti sa aranjezi noua casa dupa gustul tau, sa o faci a ta. Pentru ca daca te-ai mutat intr-un loc deja mobilat, deja cu totul gata facut, este normal sa nu te simti ca in caminul tau, sa simti ca nu apartii acelui loc. Eu, in toata viata mea in Galati, niciodata nu ma mutasem, am trait in acelasi apartament timp de 23 de ani pana cand m-am casatorit si am venit in Mexic. In schimb, aici a trebuit sa ne mutam de vreo patru ori, a trebuit sa decorez fiecare nou spatiu pentru ca sa para cat de cat o casa primitoare. Este greu, dar dupa cum iti spun, chestia este sa faci sa para a fi casa ta, sa o faci dupa gustul tau.

Oricum, este normal sa te simti nostalgica, niciodata o schimbare asa de mare nu va fi usoara, dar trebuie sa privesti cu multa speranta viitorul, sa te gandesti ca este cuibusorul tau impreuna cu Andrei, un loc unde veti construi multe vise, multe proiecte.

Te ímbratisez cu mare drag si sper ca timpul sa-ti vindece dorul de casa parinteasca. Aceasta este legea vietii, crestem si zburam din cuib. Dar este bine, pentru ca orice nou inceput aduce noi sperante cu el, ne imbogateste cu noi experiente de viata. Eu poate n-as fi aceeasi daca niciodata n-as fi iesit din Galati, n-as fi cunoscut cat potential am si cat inca mai pot oferi.
Gandeste-te la cate lucruri noi poti sa realizezi, acum ca ai facut aceasta schimbare in viata ta si vei vedea ca viitorul iti pregateste multe experiente pozitive.

Cu drag,

Dana, oare pe unde mai zbori? Ce mai faci?

Cu un gand bun si o calda imbratisare,

Va multumesc tuturor mai ales pentru sfaturi. Desi nu am mai postat nimic pentru ca nu prea am avut cum, am citit toate mesajele voastre.

Andru, intr-un moment in care am cedat, ti-am ascultat sfatul: acasa este locul unde imi sunt persoanele dragi. Dar inca nu m-am obisnuit si nu ma simt ca acasa.

Danuta draga, cat de bine imi pare ca mi-ai scris, imi era tare dor sa vorbesc cu tine si mai ales de firea ta optimista si pozitiva. Am incercat sa gandesc asa cum de multe ori m-ai sfatuit, dar nu prea a mers. M-am gandit ca sunt persoane care au probleme, necazuri si greutati mult mai mari decat mine si ca nu ar trebui sa fac atat caz din problemele mele,i ca sunt unele minore. Dar ideea este ca numai eu incerc sa fac sa fie bine.
Cat despre aceasta casa unde m-am mutat, incerc sa o fac frumoasa cu ceea ce este momentan, dar am vorbit cu Andrei si i-am spus clar ca eu vreau casa mea, iar la anul, dupa ce vom fi si casatoriti, ne vom face casa noastra. Cel putin eu asa sper. Aici ma simt foarte prost, ma simt o straina si mai ales sunt facuta sa ma simt ca o straina. Si asta nu de Andrei, ci de mama lui, iar Andrei este mereu prins intre mine si ea. Pe 30 decembrie mi-am facut bagajul sa plec, nu am mai suportat si am avut discutii lungi si foarte dure. L-am rugat sa nu vina ziua cand il voi pune sa aleaga intre mama lui si mine.

Incerc sa va scriu pe scurt acum. Suntem aici in casa 2 tabere, soaca mea +Andrei si eu. M-am trezit de multe ori cand se cumpara cate ceva bun, el cumpara pentru el si mama lui sau invers ea cumpara pentru el si ea. Imi raspunde ca nu si-a dat seama. Poate pentru unii sunt lucruri minore, eu sufar foarte mult, pentru ca el tine cu mama lui si ea il atrage tot spre ea si il indeparteaza de mine.

Sunt mai multe lucruri care m-au deranjat, dar voi continua cu mai multe maine.

Va pup.

Dana, din experienta personala, iti pot spune ca te inteleg pe deplin. Eu am stat si cu socrii si cu parintii mei. Sincer, nu este bine cu niciunul. Cel mai bine este in doi, pentru ca voi trebuie sa va faceti viata voastra impreuna. Iti doresc sa treaca repede anul acesta si sa va mutati la casa voastra, unde sa va traiti linistiti iubirea voastra. Pana atunci, multa rabdare iti doresc si intelepciune de la Bunul Dumnezeu pentru a te sfatui cum este mai bine.
Te imbratiseaza cu drag,

Dana, dupa cum ti-am spus, cu programul lui Alin de la academie si cu faptul ca noi provenim din orase aflate la 320 km departare unul de celalalt, in week-endurile in care nu ramanem in Bucuresti, trebuie sa mergem impreuna, ca sa mai stam si noi cate putin amandoi, ori la el acasa, ori la mine. Intr-adevar, nu este bine nici asa, nici asa. Eu cu mama lui ma inteleg bine si cred ca tine la mine intr-un fel, desi ea a sperat intotdeauna ca Alin sa ramana cu o fata, prietena de-a lor de familie. Si cred ca totusi imi poarta putina amaraciune in inima ei datorita acestui fapt, ca din cauza mea Alin nu o sa fie cu acea fata. Ideea este ca lui oricum nu i-a placut niciodata de ea. In rest, ne impacam destul de bine, mai ales ca ea si-a dorit intotdeauna fata si totusi are 2 baieti. Cateodata, simt ca nu ma place atat de mult, dar Alin al meu tine mai mult cu mine, chiar daca uneori ii mai ia si ei apararea.

Asa ca, stiu prea bine cu cata nerabdare iti astepti cuibul tau. La fel de mult ca si mine, singura diferenta fiind ca noi ne-am saturat sa ne petrecem timpul pe drumuri. Vinerea plecam, duminica iar plecam. Bagaje, despartiri si multe altele. Fii puternica, sunteti pe drumul cel bun. Daca as fi in locul tau, eu as insista intai sa ne mutam impreuna, singuri si mai apoi casatoria, chiar daca ar trebui sa stam cu chirie.

Iti trimit cele mai bune ganduri.

Cate probleme ai, draga mea, Dana!
Imi pare sincer rau pentru tine si in mod definitiv te-as sfatui si eu sa gasiti ceva numai pentru voi doi. Desi ar indrazi sa te intreb ceva: daca de pe acum aveti asa probleme, crezi ca pe parcurs se vor rezolva? In general, credem ca dragostea va rezolva totul intr-o relatie, dar cu timpul mici amanunte care in aparenta nu sunt importante incep sa mineze relatia. Ma refer la amanunte tip familia lui sau a ta. Eu am avut foarte multe discutii cu sotul meu pe baza familiei lui. Discutii destul de grave. Am inceput sa nu le mai dau importanta, ma abtin cat pot de mult sa nu vorbesc de ei sau asa ceva. Dar a venit totodata si momentul cand si sotul meu a recunoscut multe defecte ale familiei sale, fapt datorita caruia s-a mai echilibrat situatia intre noi.

Daca tu vezi ca de pe acum sunt vizibile diferentele pe care el le face intre tine si mama lui, cum crezi ca va fi dupa aceea? In fine, nu vreau sa vorbesc de rau pe nimeni, dar ar trebui sa analizezi bine situatia pe care o ai, pentru ca in loc sa fii fericita, tot timpul parca treci numai prin momente negre. Viata este tare scurta, Dana, mi se pare incredibil cum se scurg anii, clipele, tot. Trebuie sa traim frumos timpul pe care il avem, sa cautam sa lasam de la noi, dar sa vedem si ceea ce este bine pentru noi insine. Pentru ca daca tu insati nu esti fericita cu ceea ce esti sau ai, nici nu vei putea face fericit pe altcineva.

Eu iti doresc multa seninatate si implinire si sa auzim de bine. Sper ca acest mesaj sa nu mi-l iei in nume de rau pentru ca imi esti draga ca prietena.
Te pup, mult succes

Danuta, nu am de ce sa iti iau in nume de rau acest mesaj. Ma las pacalita singura de multe ori si zic ca poate o sa fie bine si chiar am nevoie de cineva care sa ma scuture un pic.

Astazi am fost pe acasa si am mai stat de vorba cu mama si ea a zis la fel, trebuie sa stam singuri. Indiferent de situatie mereu o sa fie neintelegeri. Nici nu am putut sa ii spun macar tot adevarul pentru ca ar fi suferit foarte mult sa stie care este situatia.

Cel mai tare ma deranjeaza ca nimeni nu ma intreaba si pe mine cand se face ceva de mancare, sa mi se ceara macar o parere daca vreau sa mananc sau nu. Daca ati sti de cate ori vin de la servici si imi propun sa facem ceva de mancare de care imi este pofta sau vreau neaparat sa mananc si ma trezesc ca nu mai este nimic in frigider pentru acea mancare. Pentru ca o folosise soacra mea la altceva, fara macar sa ma intrebe si pe mine. Si asta in ideea in care toata mancarea, luna aceasta, am cumparat-o eu cu Andrei, fara ca ea sa contribuie cu nimic. Nu sunt egoista si nu in ideea asta spun, ci as vrea sa fiu macar intrebata. Sa va dau un exemplu: mai aveam putina carne tocata si vroiam sa fac paste cu carne cand ajungeam acasa. Imi era pofta si de o saptamana ma tot gandeam sa fac si cand ajung acasa ea a folosit carnea la altceva. Si asta s-a intamplat de foarte multe ori.

Inca un lucru care ma deranjeaza foarte mult este ca ea nu prea este prietena cu matura sau cu aspiratorul, in general cu curatenia. Ma deranjeaza enorm cand gasesc numai mizerie in casa si daca eu nu am timp sa fac curat sta asa cateva zile bune si tot nu curata. Imi este groaza cand sta ea in bucatarie si face de mancare. Pentru ca daca murdareste aragazul sau daca pe jos cade mancare, asa le lasa, nu le curata. Daca masa din bucatarie ramane murdara sau sunt firimituri de paine, asa o lasa. Iar a doua zi face iar de mancare in mizeria asta.
Zilele trecute Andrei a montat hota in bucatarie si a dat gauri pentru cablu in perete, in baie a schimbat cateva placi de gresie si a mai spart si un perete. Ma credeti ca 4 zile nu a maturat sa stranga praful si molozul ala de pe jos. In bucatarie, desi era si pe chiuveta praf nici macar nu l-a sters, asa a facut mancare, iar eu sincer nu mai mananc mancare facuta de ea. In acestea patru zile a primit si musafiri in casa, dar nu cred ca s-a simtit prost daca nu era curat. Toata mizeria de pe masa unde au stat si au mancat in sufragerie, am strans-o eu dupa 2 zile.
Ieri am fost eu libera si toata ziua am facut curat si am spalat peste tot, credeti-ma ca nici macar nu a observat.
Eu ma atac cand vad ca, dupa ce vine de la servici se duce la ea in camera si sta si se uita la televizor si fumeaza intr-una. Eventual mai face de mancare, dar numai ce ii place ei.

Am fost foarte deranjata luna aceasta pentru ca la inceputul lunii, pana pe data de 15, noi am platit toate utilitatile am cumparat de mancare pentru toata luna si pe langa asta i-am dat in fiecare zi bani de bilete de autobuz si de tigari. Acum noi nu mai avem nici un ban, iar cand a luat ea salarul nu am vazut nimic inapoi. M-am suparat mai ales pentru faptul a trebuia sa ii cumpar tigari. Pentru asta muncesc? Deja am zis ca de luna viioare totul se imparte la 3.

Mama, in fiecare saptamana, imi da de mancare, carne, pui, legume tot ce are in casa tot imi da. Astazi am refuzat sa mai iau ceva si binenteles ca s-a suparat si i-am explicat de ce. Mie nu imi convine sa vad cum ai mei imi dau in permanenta cate ceva, iar soacra mea nu ma ajuta cu nimic si cheltuie toti banii pe tigari. Ea daca vede ca frigiderul este plin, nu o mai doare capul de nimic.

I-am zis lui Andrei si il vad ca ii este rusine, dar oricat i-ar atrage mamei lui atentia, tot nu pricepe.

Imi pare rau daca plictisesc sau daca am indraznit sa scriu prea multe despre situatia mea, dar nu mai suport, sunt foarte suparata.

Danuta, mutati-va!! Este singura solutie. Cu banii pe care ii cheltuiti asa, mai bine platiti o chirie.

Andru, nu stii toata povestea. Am scris-o mai demult prin cateva topice.

Acum 2 ani a murit tatal lui Andrei, iar anul trecut bunicul lui (tatal ei), stateau toti impreuna. Daca as pleca ar ramane singura intr-un apartament cu 4 camere si nu s-ar descurca. Andrei stie ce vreau si cand deschide subiectul fata de ea se plange ca nu vrea sa stea singura. Cand i-am propus sa facem o casa si sa stam impreuna (ea cu bucatarie si baie separata), nu a vrut pe motivul ca ea mai are servici si nu poate sa mearga zilnic cu autobuzul la servici. Cand Andrei a zis sa vanda apartamentul si sa ii cumpere ei un apartament cu 1 sau 2 camere iar restul ce ramane plus ce imi mai da tata sa ne facem si noi casa noastra, tot nu a vrut. Pe motivul ca ea a trait 40 de ani aici si acum sa plece. Sincer nu stiu ce sa ii mai zic.
Noi suntem de 4 ani impreuna, dar simt cum ii pierd printre degete.

Ea mai are o fiica care este la casa ei si urasc cand o vad ca in fiecare zi se plange ei la telefon ca o duce greu. Iar cumnata mea face tot posibilul sa ii duca cate ceva. Ia pe ascuns din casa si ii aduce ei. Si ma deranjeaza ca soacra mea o incurajeaza pe fiica ei sa ii ascunda sotului ca o ajuta.
Of, sunt atat de multe de zis.