Dana, am citi mereu ce scrii tu dar nu am indraznit sa imi spun parerea. Dar acum am prins curaj.
Esti intr-o situatie foarte dificila, dar nu te gandi niciodata sa nu iti sprijini iubitul. El nu are nici o vina si probabil se simte foarte prost.
Pe viitoarea soacra nu o veti putea schimba niciodata. Daca asa este invatata asa va trai si in continuare.
Daca nu intelege ca cel mai bine este sa se mute intr-un apartament mai mic, voi incercati sa va mutati cu chirie.
Pentru ca atunci cand va simti pe pielea ei ca nu se mai descurca o sa fie de acord.
Incearca sa ii explici si prietenului tau ca nu mai poti.
Parerea mea este ca daca va iubiti va intelege.
Am spus si eu ce am gandit. Nu stiu cum este sa stai cu soacra pentru ca desi am aproape 5 ani de cand sunt cu iubitul meu nu ne-am mutat impreuna. Si desi mama lui este o femeie exceptionala care se poarta foarte frumos cu mine, tot nu sunt de acord sa stam cu ei. Si el m-a inteles.
Te pup si sper sa gasesti repede o solutie pentru ca iti amarasti viata.

Crede-ma, Dana ca te inteleg. Mama si tatal meu sunt divortati de 11 ani, iar ea cand s-a maritat a venit in Buzau, neavand pe nimeni aici, decat pe tata. De la divort eu si mama suntem singure in Buzau, fara nicio legatura cu acest oras. Rudele mamei sunt in judetul Vaslui si in Bucuresti. Noi doua am stat mereu impreuna si nu avem pe nimeni aici, in oras.

Cu toate astea, nu ar fi bine pentru nimeni ca noi doi sa stam cu mama sau cu parintii lui pentru ca inevitabil ies discutii. Asa ca, si eu as lasa-o pe mama singura si mai ales intr-un oras in care nu are pe nimeni. Daca ea va fi de acord sa vindem apartamentul si sa ii inchiriem si ei ceva in Brasov, bine, daca nu, sincer eu nu am niciun viitor in Buzau, mai ales ca eu studiez turism.
Brasovul ar fi mult mai potrivit meseriei mele. Deci, chiar inteleg. Si mai inteleg, ca chiar daca as vrea eu ca mama sa stea cu noi, cum eu i-am cerut lui Alin sa nu stam cu parintii lui, probabil nici lui nu i-ar conveni sa stea cu mama. Doar cine stie, o sa ne facem o casa mai mare. Dar asta dureaza.

Dana, te inteleg perfect si pe mine m-ar deranja la fel sa stau cu cineva in casa caruia nu-i place curatenia. Nu-ti spun ca la mine este luna zi de zi, dar fac tot efortul ca sa fie curat, sa nu fie firmituri sau praf. Si urasc tigarile, de cand le-am lasat acum cinci ani si ceva.
Cel mai bne ar fi, asa cum iti spune Adelina, sa te muti cu chirie. Parintii nu se pot duce in carca, macar nu cand inca sunt la o varsta la care inca se pot intretine singuri.
Uite tocmai astazi imi povestea sotul meu cum de fiecare data cand se vedea cu parintii lui ii cer bani, eu banuiam de mult acest lucru, insa el a refuzat acest lucru in mod constant, ii ajuta cu mici detalii, insa datorita faptului ca nici ei nu ne-au ajutat niciodata cu nimic, nici el nu le da bani cadou.
In fine, probleme sunt peste tot, dar eu cred ca decizia este de partea lui Andrei. Cata vreme nu te vei simti bine, nici relatia ta nu va merge bine, - cu timpul aceste lucruri mineaza foarte mult dragostea intr-o relatie.
Mie mi s-a intamplat de foarte multe ori acest lucru, abia acum dupa aproape opt ani de casatorie, incetul cu incetul, suntem mai echilibrati, pentru ca sotul meu a vazut cine il iubeste cu adevarat. Si datorita faptului ca nu mai vorbesc cu soacra mea de vreo jumatate de an, n-au mai fost motive de discutie, pentru ca inainte era problematic orice detaliu: ca ce fel am dat buna-ziua, ce fel am privit-o, in fine, o multime de tampenii. In plus, ea incerca tot timpul sa-l invenineze impotriva mea cu chestii discrete. Dar acum, nici nu mai aduc vorba de ea si-mi merge foarte bine.

Te pup si iti doresc tot binele din lume. Pentru varsta ta frumoasa ai multe probleme care nu-si au locul. Sper ca in curand sa ai parte de liniste si comoditate.
Te imbratisez cu drag,

Dana, am citit ce ai scris si am oftat.
Mi-am amintit de inceputurile mele, alaturi de Bicu. Parintii lui nu m-au agreat pentru ca eram doar o invatatoare, in timp ce ei aveau altfel de aspiratii pentru fiul lor.
Au venit la cununia noastra civila numai pentru ca fiul lor i-a fortat (se facea de ras in fata colegilor lui). Nu au vrut sa-mi cunoasca parintii (des paysans!), iar mama soacra a lesinat de mai multe ori cand a vazut cum se comporta taranii parvenitei (oameni simpli de la tara).
Am locuit cu ei cateva luni, dar suficient cat sa vad cum eu mananc in rand cu servitoarea, in timp ce ei isi tineau mancarea in racitor. Sambata si duminica, ii dadeau liber servitoarei ca ei sa-mi poate umple paharul cu mizerii. Aveam de spalat rufe, de spalat vase, de maturat curtea, de lucrat in gradina. Toate se intamplau in lipsa lui Bicu care era plecat la niste cursuri.
Am mers la seful sotului meu, l-am conjurat cu lacrimi siroindu-mi pe fata sa nu-i spuna lui Bicu nimic, dar sa-i repartizeze un apartament ca sa putem trai si noi ca o familie.
Bicu a fost uluit de oferta sefului care ne-a chemat pe amandoi in biroul lui si ne-a inmanat cheia apartamentului. Explicatia superiorului a fost ca suntem o familie si ca aveam nevoie de casa. Evident ca soacra mea a lesinat, socrul s-a scandalizat, iar sotul meu a jurat ca nu se muta de la ei.
Mi-am luat cheia si mi-am varuit singura in apartament, singura am facut curat, singura am facut rate si am luat mobila si cate ceva pentru bucatarie.
Parintii mei care si-ar fi dat camasa de pe ei pentru mine, mi-au adus covoare, lenjerii de pat, fete de masa, perdele.
Cand am terminat, mi-am zis ca este momentul sa iau o hotarare. Nu-i spusesem nimic mamei, dar avea ea o banuiala ca ceva nu este in ordine (ca nu-si vazuse ginerele ajutandu-ma la apartament). Mi-am zis ca o otravesc cu viata mea si ca ea m-ar fi invatat ceea ce stia: ca o femeie trebuie sa fie supusa barbatului.
Cand am ajuns acasa, servitoarea a adus trantind farfuriile si le-a aruncat in fata mea, pe masa, asa cum facea de obicei pentru mine (care servitoare nu stie care este starea de spirit a stapanei casei?). Am mers in salon, unde se degusta cafeluta si prajiturile de la ora 5 si i-am chemat pe toti la bucatarie. Au venit, suparati, inclusiv Bicu. Le-am aratat de unde scoatea servitoarea mancarea pentru mine (din cuptorul sobei de gatit) care consta in cartofi fierti cu bulion si apoi le-am deschis racitorul plin de vase. Unul cu parjoale, altul cu supa de gaina, unul cu pilaf cu untura de gaina.
Le-am aratat ca stiu ce vorbesc socrii despre mine si le-am spus clar si raspicat numele celor care mi-au transmis toate aceste informatii.
Apoi l-am intrebat ce alege: sa ramana cu ei sau sa vina cu mine la apartament. Soacra mea a lesinat, socrul meu se ocupa de ea si-mi adresa cuvinte nedemne de a fi puse pe hartie. Bicu ramasese statuie in picioare si privea nauc.
Am mers si mi-am luat bocceluta (doua fuste, doua bluze, balonzaidul si lenjeria intima) si am plecat la apartament.
Timp de doua saptamani, nimeni nu a dat nici un semn de viata. Aveam rate ce imi acopereau salariul si bani deloc. Mancam un covrig pe zi si beam apa mereu ca sa nu cad din picioare.
Dupa doua saptamani, Bicu a venit la mine sa imi ceara sa ma intorc acasa ca toate s-au rezolvat.
Cand i-am explicat ca eu acolo nu ma mai intorc, mi-a spus ca divorteaza. Atunci nu am mai putut si i-am spus ca chiar il rog sa divorteze, numai sa aiba grija sa isi recunoasca copilul cand o veni timpul.
A plecat (si cat m-a durut!) sa dea raportul parintilor. S-a intors in casnicia noastra in saptamana urmatoare, dar nu mai era acelasi om.
Am continuat sa vietuim, fara sa mai fie chimia aceea ce face tot farmecul unei casnicii, la inceput. Pana am nascut, udam perna in fiecare noapte, fara sa ma simta.
Dupa ce am nascut, nu mi-a mai pasat de nimic. Eram cea mai fericita fiinta din lume. M-am chinuit singura cu fetita pentru ca Bicu nu a fost de acord ca mama sa vina in casa noastra sa ma ajute.
Am facut botezul la 4 luni, iar masa pentru eveniment am asezat-o in casa noastra. Parintii mei nu au fost invitati pentru ca au fost invitate toate rudele lui Bicu. Am acceptat ca nu cumva sa mai lesina soacra mea.
Numai ca, in timpul mesei, apropourile au devenit atat de evidente, referitor la mine (fetita trebuie sa invete limba franceza de mica ca sa nu ajunga taranca proasta; pentru fetita trebuia apelat numai la o anume croitoreasa ca sa nu devina o sleampada de taranca;). Cred ca eram foarte obosita de toata bucatareala, aranjatul casei si al mesei, de noptile nedormite din cauza colicilor fetitei, ca am izbucnit si i-am invitat imediat pe toti afara din casa mea, spunandu-le ca taranca de mama mea, nu si-ar fi permis niciodata sa jigneasca pe nimeni si sa se comporte cu o mahalagioaca. Soacra mea a uitat sa lesine, socrul meu nu-si putea da drumul la limbajul birjaresc (erau si rudele lor de fata) si toti il priveau cu repros pe sotul meu care (tine-te bine de scaun!) si-a luat haina din cuier si mi-a spus ca vine a doua zi sa-si ia lucrurile. Nu va pot spune ce era in inima mea, dupa ce au plecat.
Mi-am strans toate si am plecat cu prima rata (autobuz ce pleca in satul meu) la tara, la parintii mei si mi-am lasat copila si bagajele acolo. M-am intors si am luat inca un rand de mancare si l-am dus la tara. Am serbat impreuna cu ai mei botezul fetitei mele si, in acea noapte, am dormit si eu dupa patru luni.
A doua zi, m-am intors, mi-am facut curatenie in apartament si am vorbit pentru cresa (pe timpul meu nu puteai sta in concediu de maternitate mai mult de 4 luni). Luni, la prima ora, am lasat fetita la cresa si apoi am plecat la scoala (eram invatatoare). Ulterior, am dus toate actele pentru cresa si am vorbit cu femeia de servici sa ramana mai mult ca ea, cand eu o sa intarzii.
Bicu si-a luat lucrurile din casa, in lipsa mea si dus a fost. O prietena m-a atentionat ca plimba o mandra pe corso.
Am suferit ca un caine, dar am reusit (cu ajutorul parintilor mei) sa supravietuiesc cu ratele si sa am si o viata decenta.
Cand fetita mea avea un an si am hotarat sa ii iau motul, la tara la parintii mei, eu eram deja studenta (fara stirea nimanui), dar si cu carnet de sofer in buzunar. Limba franceza o invatam cu o colega, profesoara la scoala unde predam si eu.
Eram cu totii la masa cand Bicu a intrat cu un buchet de trandafiri in mana. Toata suflarea a mutit, dar tatal meu, invatator palicar, a abatut atentia de la eveniment.
Dupa ce s-a spart petrecerea, Bicu care a tinut-o pe copila numai in bratele lui, a venit sa-si ceara iertare si sa-mi spuna ca mi-a dus dorul si ca nu poate trai fara mine.
Am reinceput viata de acolo de unde am lasat-o, adica din momentul in care am semnat actele la primarie si incetul cu incetul ranile s-au sters.
Din pacate, urmare a educatiei primite in casa lui, nu ma ajuta mai deloc si toate le faceam singura (timp in care am si invatat si absolvit facultatea cu nota 10).
Am mai avut probleme cu familia lui, dar am ignorat orice intepatura, gandind ca sunt batrani. Primul s-a dus la cele sfinte, socrul meu, iar soacra mea ne-a cerut sa ne mutam in casa ei. Am refuzat. Si-a dorit sa vina ea la noi (intre timp ne mutasem intr-un apartament cu 3 camere) si am fost de acord cu conditia sa o ajute pe copila noastra la lectii. A incercat de multe ori sa deschida discutii in contradictoriu, dar ii aminteam ca statea in casa mea si ca trebuie sa se supuna regulilor casei mele. Era nefericita pentru ca isi spala rufele proprii singura, dar era multumita ca i le calcam eu.
Inainte de a-si dat duhul m-a rugat sa o iert, desi stie ca nu o sa iert vreodata. Am lasat-o sa plece impacata pentru ca i-am spus ca eu am iertat-o de mult (ceea ce era si adevarat).
Eu mi-a regasit adevarata casnicie, abia dupa moartea ei, - Dumnezeu sa ma ierte.
Atunci, neinfluentat de nimeni, Bicu a descoperit rand pe rand eforturile ce le-am facut pentru si in casnicia noastra. A fost o recunoastere tardiva, dar asta mi-a adus un echilibru ce m-a ajutat sa raman sanatoasa si intreaga la mine.

Dana, draga mea, aceasta este experienta mea de viata. Nu as vrea sa treci nici macar 1% prin ce am trecut eu.
Iti spun ce as face eu in locul vostru, dar atentie, acesta nu este un sfat. Eu nu dau sfaturi.
As inchiria cota parte ce i se cuvine lui Andrei. Cu o parte din bani as contribui la regia acelei case (cat se cuvine pe suprafata ce o inchiriezi), iar restul i-as folosi pentru chiria casei in care stau eu si viitorul meu sot.

Optiunea de a ma muta din apartamentul de 4 camere poate parea putin exagerata daca nu exista explicatii logice, pertinenete si cu exemplele de rigoare.
Inainte de toate, as comunica cu viitoarea soacra, explicandu-i pentru ce am luat carne tocata si i-as explica ca vreau eu sa o gatesc.
Nu as omite sa intreb cine face curatenie in saptamana in curs ca vreau sa stiu cand imi mai vine randul.
Tigarile sunt treaba ei, exclusiv. Daca nu poate renunta la viciu (poate chiar nu poate), atunci, cu delicatete, i-as explica ca acestea raman in sarcina ei.
Ceea ce face acum cu fiica ei, va incerca sa faca mai tarziu, cu baiatul sau. Este bine sa-i punctezi iubitului tau acest punct.
Nu uita ca baietii sufera mult cand este vorba de mama lor si ca se afla intre ciocan si nicovala.
Incearca sa lasi faptele sa vorbeasca si tu vorbeste mai putin in fata lui Andrei, cand vine vorba de mama lui.
Iti doresc ca Dumnezeu si ingerul tau pazitor sa te indrume spre cea mai buna hotarare pentru voi doi.

Dana, m-am gandit mult daca sa iti scriu sau nu, inca nu stiu daca ar fi trebuit sa-mi permit, dar vroiam sa-ti spun cateva cuvinte. Sunt convinsa ca sentimentele voastre sunt profunde, dar viata este cu suisuri si coborasuri, de cele mai multe ori nedreapta. Daca m-as afla in locul tau, as face doar un singur lucru mi-as deschide sufletul in fata iubitului meu, i-as explica fiecare apasare, suparare, necaz, i-as arata cat de mult ma chinuie si cat de nefericita sunt in situatia asta. Nu cred ca va ramane indiferent atunci cand va realiza ca cea ce simti tu, cand va observa cat de dureros este pentru tine sa locuiesti acolo. Dar fi clara, asa cum esti aici pe forum, nu-l lasa sa creada ca este doar un capriciu, vesnica disputa nora-soacra.

Te imbratisez cu drag si sper ca soarele sa revina pe strada ta.

Bica, m-a uimit din nou povestea vietii tale. Soacra ta lesina de prea multe ori, pare a fi un personaj din schitele lui Caragiale.

Vorbind acum serios, Bica, ai rabdat multe, nu stiu daca nici dragostea pentru o persoana merita asa efort. Tu poate ai sa-mi spui din nou ca eu sunt din noua generatie, ca nu avem rabdare, poate si eu la randul meu i-am trecut cu vederea sotului meu multe lucruri urate care s-au intamplat intre noi.
Insa, ca sa fiu umilita ca tine, n-as fi rabdat draga mea, i-ai trecut multe cu vederea lui Bicu, este bine ca pana la urma ati reusit sa formati o familie stabila si fericita.
Cat despre sfaturile pe care i le dai Danei, sunt excelente, si asa cum spui, cu cat vorbeste mai putin de soacra cu el, cu atat mai bine. Dupa cum am mai spus, asa mi se intampla mie acum, imi merge mult mai bine cu sotul meu de cand nu o mai am pe soacra in discutie.

Dana draga, nu pot decat sa-ti urez mult succes si liniste, suntem alaturi de sufletul tau.
Te pup.

Dana, sper sa gasesti solutia care sa-ti rezolve toate aceste probleme pe care cred ca nimeni nu le merita.
Dupa cele spuse de Bica si de Danuta pot sa ma alatur si eu, este aceeasi poveste cu alte personaje.
Bica, dupa cum vad, o relatie intre soacra si nora, plecata rau nu are remediu. Soacrele cred ca au un anume sadism in a face nurorile sa dispere.
Spun asta pentru ca am locuit si eu cu soacra mea in Italia aproape un an de zile. Norocul meu era ca plecam dimineata la munca si ajungeam seara tarziu acasa, iar chiria o plateam eu si prietenul meu, iar ea era doar in vizita, vizita care a durat aproape un an de zile.
Sambata dupa amiaza si duminica erau cele mai obositoare zile. Unul din experimentele facute de soacra mea care m-a facut sa explodez a fost vopsitul parului in ziua de Craciun. Pentru ca intre timp a fost gasit ceva de munca (jumatate de zi), nu a avut timp sa faca acest lucru, toata saptamana (cu invitatia de a o insoti si la un salon unde cunosteam bine proprietara), - a ramas pentru dimineata de Craciun. Vopsitul nu era deranjant in sine daca nu era si viitorul meu sot implicat in a intinde vopseaua pe par, iar noi aveam invitati la masa pe care trebuia sa-i aducem cu masina noastra. Bineinteles ca am aranjat masa si am plecat eu sa-i aduc. A fost un pranz la care am supravietuit, dupa care am condus prietenii acasa si la intoarcere i-am explicat ca toate au o limita.
Din pacate aceste lucruri nu se rezolva vorbind clar, dimpotriva se inrautatesc. Daca pana la acel moment erau facute lucrurile cu un pic de retinere, dupa aceasta clarificare se da frau liber luptelor (nu fizice) de disperare.
Si acesta este unul din episoadele amuzante, insa au fost si altele care nu imi face placere sa mi le amintesc, insa am evitat discutiile de lamurire.
De altfel, aceste discutii de lamurire le evit de zece ani. Important este ca sotul meu a vazut si el pana la urma ce vedeam si eu. Mai mult eu ma distrez de cate ori ajung acasa la parinti mei unde nu are drept de apel, in sensul ca eu suport parintii lui si el pe ai mei, iar de cate ori are de facut cate o plangere, vine respinsa.
Dana daca ai posibilitatea incearca sa locuiesti impreuna cu prietenul tau, acasa la tine, cu parinti tai, o luna de zile, unde sa le subliniezi sa nu-l menajeze deloc, dupa care si el o sa inteleaga pozitia in care esti si tu.

Maria esti criminala cu propunerea ta. Pana la urma este totusi o solutie aproape buna (parintii mei din prea mult bun simt, l-ar menaja), dar ar cimenta o relatie, in sensul bun.
Dana, vant la pupa!

Bica, citind povestea ta de viata mi-au dat lacrimile si am ramas fara cuvinte. Demonstraza ca esti o femeie puternica.

Danuta, soacra mea era madame le colonel si asa invatase ea ca trebuie sa-si manifeste emotiile.
Sa stii ca, atata cat a trait socrul meu, eu m-am purtat egal cu ei, la fel cum ma purtam cu parintii mei. Le duceam mancaruri mai fine, prajituri, aveam grija de zilele lor onomastice si aniversare. Nu mi s-a parut normal sa ii scot din viata sotului meu pentru ca asta ar fi inrait lucrurile. Si imi era frica ca Dumnezeu sa nu le faca rau parintilor mei, daca nu ii tratam egal, pentru ca prin sfanta taina a casatoriei (facuta in mare secret in casa noastra de un preot - altfel, te puteai trezi cu reclamatie la Securitate ca nu esti ateu) ma legasem sa ii fiu barbatului meu aproape toata viata.

In ceea ce priveste prin cate am trecut referitor la casnicia mea, iti aduc aminte ca eu am trait intr-o societate care era incorsetata in tipare stricte. Daca as fi divortat (sa nu crezi ca nu mi-a trecut prin cap!), parintii mei ar fi suferit si ar fi fost si sub oprobiul comunitatii din care faceau parte. Erau amandoi invatatori in sat si viata lor personala era un exemplu.
In ceea ce ma priveste, nu stiu daca as mai fi ramas pe postul de invatatoare. Iar eu, cu salariul meu de invatatoare am facut minuni.

Cat am tanjit sa ma plimb si eu prin parc cu fetita mea in landou, cu barbatul meu la brat, cum faceau colegele mele. Oftam, ma urcam in rata si imi duceam copilul la tara, duminica. Stateam o zi intreaga cu ea in aer curat. Cei din sat ma intrebau sau ii intrebau pe parintii mei, unde este tatal. Le spuneam ca este trimis la niste cursuri la Bucuresti.
N-as fi cedat ca barbatul meu sa se intoarca, daca nu m-as fi gandit la fetita mea. Imi doream ca tatal ei sa fie langa ea, iar ea sa simta ca are un tata.

Umilita am fost si nu o data, dar mi-am zis ca aceasta mi-o fi soarta. Recunosc ca si eu mi-am umilit sotul cand l-am trimis sa-mi aduca certificat de la dermatologie ca nu are boli venerice. A fost urat din partea mea si imi pare rau pentru faptul ca l-am umilit tocmai pe cel pentru care am facut juraminte in fata Domnului.

Incredere nu am mai avut in omul de langa mine. Apartamentul in care stam acum, mi-a fost repartizat mie, mobila si electrocasnicele le-am cumparat pe numele meu. Pana si masina pe care o conduc, asa ponosita cum este ea, este tot pe numele meu. Acum imi pare rau ca nu am investit incredere in el, dar in acei ani, cand faceam toate acestea mi-aminteam cum a dezertat din casnicie si imi era frica sa nu ajung, eu si fetita sa mancam covrigi si apa.

Imi spui ca nici dragostea nu merita un astfel de efort. Sa stii ca, in ciuda a ceea ce a fost, inima mea tot tresare cand ii aude glasul si nu pot sa neg ca iubirea mea a ramas nealterata. Numai ca, am descoperit ca pot sa-mi calc iubirea in picioare cand este vorba de copilul meu.

Maria, mama mea m-a invatat sa ma port cu soacra mea ca si cum m-as purta cu ea. Sa ii arat respect, indiferent de cum mi se pare mie ca este, dar sa nu o las sa-mi conduca viata.
Este o vorba:
Soacra, soacra, poama acra
De te-ai coace cat te-ai coace
Poama dulce nu te-ai face.

Nu stiu de ce mamele de baieti au aspiratii foarte inalte pentru baietii lor. Unele.
Fetita mea are noroc cu cuscra. Observ ca o curteaza, ii aduce bijuterii deosebit si scumpe din strainatate, parfumuri deosebite, pantofi de la firme renumite si din noruta mea, scumpa, nu o scoate. Cand vin copiii acasa, ii scoate la cele mai scumpe restaurante sau ii duce la Bucuresti pentru o zi-doua, la shopping, cum zice ea.
Ce sa-ti mai spun de socrul meu care, cat a fost gravida fetita noastra cu Mariuca, era obsedat de ea. Grija lui a mers atat de departe incat ii achitase parte din serviciile pentru nastere la o clinica din Bucuresti. Pe mine m-a terminat grija lui pentru ca lunar se mergea la nu stiu ce clinica, la Bucuresti sa isi faca nu stiu ce 3 sau 4 D ecografie si multe altele.
Cand nu sunt copiii in tara, ei o bombardeaza pe Mariuca cu hainute scumpe, cu jucarii sofisticate etc.
Stilul lor de viata ca si conceptiile sunt diferite de ale noastre si aici nu rezonam. Dar, Doamne-fereste, sa mai fie un caz cum a fost, in familia lor, n-as ezita sa ii ajut.

M-a amuzat soacra ta cu vopsitul in ultima clipa. Si-mi imaginez ce era in inima ta de moldoveanca, atunci.
Exemplul tau este tare bun pentru Dana noastra.

Ana, toate suntem puternice, dar nu ne dam seama decat in conditii extreme. Culmea, conditiile acestea ne fac si mai puternice.

Va pup pe toate si imi cer scuze, Dana si Adminica ca am deviat de la subiect.