Ralu, cand Mariuca s-a intors prima data din Kosovo, de la copiii mei, avea nasucul infundat. I-am desfundat nasucul cu ser fiziologic. Am luat de la farmacie o sticluta mai mare (ambalata ca cea de la Penicilina) si am extras serul cu o siringa. Am pus mai mult, cu siringa, cam 15 ml in fiecare nara. Lasam putin pana se inmuiau mucozitatile (5-10 minute) si apoi foloseam batista bebelusului.
Uite cum arata asa numita batistuta a bebelusului. http://www.overland.com.ro/
Cuscrii nostri ne-au pus la dispozitie (luat din strainatate), un astfel de dispozitiv care are un mini aspirator incorporat.
M-am uitat pe el, dar nu am gasit numele firmei, iar ambalajul original nu il mai am, dar cred ca in Italia se gasesc fara probleme.

Si eu tot ser fiziologic si pompita folosesc toata ziua. Functioneaza la curatat, doar ca nu trateaza. Banuiesc ca pana cand nu isi face perioada de raceala, nu e nimic de facut. Batista bebelusului chiar nu am vazut aici, dar am sa ma uit mai bine.
Va multumesc pentru sfaturi.

Ralu, nu uita sa creezi umiditate in casa si chiar sa dai drumul la o candela de parfum cu eucalipt.

Maria, multumesc pentru mimoze. Inseamna ca la voi, in curand, chiar este primavara.

A plecat Mariuca si a plecat o parte din mine.
De fiecare data, voi ma imbarbatati, dar situatia este mult mai complexa. Eu sunt mama ranitilor pentru cei ce raman, dar si pentru copiii mei.
In primul rand, ginerele are parte de reprosuri din partea parintilor ca nu vrea sa ramana in Romania ca sa puna umarul la firma lor, firma care este si a lui. Ginerele se apara spunand ca vrea sa isi faca o cariera si ca de firma se va ocupa cand nu va mai exista putere din partea parintilor. Baiatul vine la mine, indurerat si mahnit de schimbul de cuvinte din familia lui, iar eu trebuie sa il imbarbatez si sa impac si ambele parti. Ii arat ca parintii ii doresc binele si le este greu sa il stie singur printre straini, dar ca il inteleg si pe el, in egala masura.
Apoi, vin la rand cuscrii cu care vorbesc ore in sir la telefon si incerc sa ii ponderez si sa ii imbunez. Bicu face si el o cadere psihica si muteste. Si aici trebuie mers pe varfuri si discutat la fel cum discuti cu un copil. Urmeaza fetita mea care are angoasa distantei si intra in panica ce nu ii trece pana nu isi vede barbatul acasa, langa ea.
Cel mai greu a fost sa o pregatesc pe Mariuca. Cand imi spune Bicuta eu nu pot trai fara tine sau Bicuta, daca eu nu simt mirosul tau, eu nu pot dormi, mi se intoarce si mie inima pana in adanc de durere. Eu i-am fost si mama si bunica, eu i-am fost tovarasa de joaca, eu i-am alinat durerile, eu... Ma bufneste plansul cand imi aduc aminte cat din inima mea ocupa acest copil. Cred ca despartirea de un nepot pentru o bunica este mai amara decat despartirea unei mame de copilul sau. Am o varsta la care fiecare zi alaturi de Mariuca a insemnat o noua relevatie pe care cu mintea mea de acum o inteleg pe alt plan. Tin minte cand era fetita mea mica, eram tot timpul agitata sa fac o mie de lucruri, sa le cuprind pe toate (invatatoare, studenta, mama, sotie, taranca alaturi de parintii mei la munca campului, la facut chirpici, la crescut animale etc) si nu am avut ragazul sa ma bucur de evolutia ei. Retin ca avea cam 5-6 anisori cand brusc am inteles ca a crescut si parca imi parea rau ca pierdusem acei ani. Bine va indeamna Danuta sa va bucurati de fiecare clipa, acum.
Cum mai nou, angoasa fetitei mele a devenit si angoasa lui Bicu, dar si a cuscrilor, am ceva de treaba.
Ma retrag ca iar ma bufneste plansul. Tocmai am vazut papusica preferata a Mariucai pe care aceasta mi-a daruit-o ca sa aiba grija de mine.

Voua va doresc o dupa amiaza frumoasa.

Ralu, acum am vazut ca ai mai scris ceva.
Multa vitamina C (suc de lamaie, citrice, kiwi, mere), daca ii place si suporta.

Bica, draga bunicuta, ce trist ai tu sufletul acum. Dar mai este un pic si vine Pastele si Mariuca va fi langa tine. Orice ti-as spune stiu ca nu te va inveseli. Te pup si te imbratisez strans, strans.

Da, Bica se simte aroma primaverii.
Imi pare rau de situatia in care te gasesti de fiecare data. Iti inteleg supararea, atat a ta cat si a cuscrilor. Eu sincer iti spun ca nu as pleca din tara daca as avea de ales. Probabil ca si copiii vostri o sa ajunga la aceasta concluzie, dar ca mai au de experimentat viata printre straini.
Eu te imbratisez, cu mult drag.

Bica, imi pare sincer rau pentru cele intamplate. Sper sa treaca cat mai repede zilele, ca sa poti sa o vezi pe Mariuca in bratele tale.
Te inteleg perfect cand zici ca ti-a ocupat imima, un copil asa ca Mariuca.
Si mie mi-au acaparat inima copilul de care am avut grija si cand au plecat de langa mine, am fost distrusa. Acum am o dilema si nu stiu cum o sa fac sa o scot la capat. De un an am grija de fiul surorii mele mai mici si m-am obisnuit cu el, de nu pot pleca nicaieri ca ma gandesc ce face el fara mine. Acum fratele meu care este stabilit in Italia, o sa aiba din nou un copil si mi-a zis sa plec sa stau cu cel mic.
As pleca, sa nu se supere pe mine, dar ma gandesc ce face nepotelul meu de aici fara mine si aceasta situatie ma macina. Pe deoparte sunt obosita sa cresc alt nepotel.
M-am abatut de la subiectul principal si imi cer scuze, Bica.
Iti doresc tie dar si lui Bicu multa sanatate si sa ne dai vesti bune in perioada urmatoare.
Pupici gargaritelor si sa aveti o seara linistita.

Bicuta, iti inteleg sfasierea, poate mai mult decat se poate spune. Am si eu o mare durere, dar nu simt inca nevoia sa o impartasesc aici pentru ca imi arde carnea de pe mine.

Stiu cat de puternica ai fost o viata si, de maine, o sa fii pe zi ce trece, din ce in ce mai puternica. Si, poate ar trebui sa fii mai putin mama ranitilor pentru ca asta te consuma mult.

Deea, eu as face doar ce as vrea eu. Ai in mine si Bica, doua persoane care mai toata viata si-au dedicat-o celor din jurul lor. Cred ca trebuie sa ne iubim si pe noi un pic, iar tu daca simti ca nu poti sa o mai iei de la capat, atunci acorda-ti ragazul necesar. Cred ca nu poate nimeni sa se supere, nici macar fratele tau, daca ai spui adevarul ca nu mai ai putere sa o iei de la capat.
In plus, iti inteleg atasamentul fata de copiii pe care i-ai crescut. Ne atasam de animale, dar la copii, devenim una cu ei.
Matusa mea, ne-a crescut pe toti, pe rand si am ramas tare atasata de ea. La unii, chiar le-a crescut si copiii. Cand este ziua ei ne unim cu totii si i se umple casa.

Ralu, imi pare tare rau pentru micutul Dario. Este greu acum, dar sa stii ca aceste mici evenimente il imunizeaza vizavi de multe din bolile care vor bantui pe la gradinita.

Pupici dulci pentru fiecare din voi.

Of, Bica. Imi pare rau ca a plecat Mariuca, sper sa se acomodeze bine, imi inchipui si in sufletelul ei ce este.
Sa fiti sanatosi si tari de fire, caci vor trece zilele si o veti revedea din nou. O calda imbratisare si pentru tine si pentru Bicu.

Deea, asa cum spune si Ramona, daca nu te simti sa ai mai ai grija de inca un copil, nu cred ca se va supara nimeni, mai ales fratele tau. Sa stii ca este altceva sa cresti un bebelus acasa in Romania, unde oricum mai ai ajutorul cuiva si reusesti sa mai ai si viata ta si altceva este pleci in strainatate. Tu pune in balanta avantajele si dezavantajele si ai sa vezi ca Dumnezeu te va calauzi asa cum stie el mai bine.

Ramona, si eu ma consolez ca asa se mai antreneaza putin pntru gradinita. Atata timp cat nu face febra, eu sunt multumita. Restul va trece in cateva zile.

Eu va aduc ceva dulce, ca pentru sambata seara:



Abriela, multumesc de reteta de savarine. O singura intrebare doar: la aluat, zaharul se adauga dupa ce s-au batut spuma albusurile? Eu asa am facut si au venit super bune. Nu am forme dantelate, asa ca le-am facut in cele de muffin, parca erau ciupercute cand le-am scos.

Buna dimineata, dragele mele. Desi nu pot sa va aduc cafeaua am vrut sa va spun ca la bunica zapada este de o jumatate de metru, iar acum cand m-am trezit, ninge ca in povesti.
Ralu ii doresc multa sanatate lui Dario.
Va pup si sa aveti o duminica cat mai frumoasa.