Poate la pensie.
Ramane, totusi o intrebare: care pensie? Acesta a fost si motivul pentru care am scris aici: ca sa va iau cu mine. Sa speram ca placute, in ritm cu noile tehnologii

Frumoasa si haioasa prezentare, dar, vorba Nicoletei, nu stii ce sa faci: sa razi sau sa plangi. Din pacate, este imaginea majoritatii spitalelor de la noi.
Cele vechi nu fac fata, nici din punct de vedere al regimului hotelier, nici al circuitelor functionale necesare unui spital care se respecta. Ajustarile facute nu rezolva problema, pentru ca nu poti sa largesti spatiile ca si cum ar fi din cauciuc.
Cele noi lipsesc cu desavarsire.
Chiar auzeam pe cineva zicand ca banii din buget s-au dus pe constructia de scoli si spitale. Care? De cativa ani se discuta si in orasul meu ca se construieste un spital nou. Cred ca lucrarile nu sant decat, cel mult , in faza de proiect, ca nu se vede nimic. Care scoli? Scoala unde invata fiica mea nu a fost nici macar zugravita de o gramada de ani.
Tragic este ca nu vad ca aceste probleme sa poata fi rezolvate in urmatoarea perioada.

Mi-am pregatit cu minutiozitate o intalnire cu prietenele mele. Recunosc, a fost un regal.

Am dezgropat toate istoriile amuzante ale vietii noastre, am rememorat clipe de mult uitate.

Una din istorii merita povestita si o s-o transcriu, asa cum am auzit-o.
Sotul meu, inginer de exceptie, a fost deconspirat, la inceputul anilor '80, ca nu este membru PCR. Dupa marea descoperire, in prima sedinta de partid, a venit si propunerea.
Culmea, in aceeasi zi, in sedinta de partid, si eu am fost propusa pentru a deveni membru PCR.
Seara, sotul meu, m-a anuntat:
- Sâc, o sa fiu membru de partid!
I-am raspuns:
- Sâc, si eu o sa fiu membra de partid!

Eram pe atunci doctorita la fabrica de mobila. Tocmai terminasem de examinat ultimul pacient, muncitor in fabrica cand in cabinet a intrat secretarul de partid al unitatii, alaturi de inca doi barbati. M-au salutat si cel care parea sef, m-a intrebat de ce nu am pacienti. L-am intrebat daca nu se bucura ca nu sunt oameni bolnavi la usa mea. Vizibil deranjat de raspunsul meu, m-a chestionat referitor la numarul de pacienti din acea dimineata. I-am raspuns ca am examinat si diagnosticat 16 pacienti. In clipa urmatoare, a pus mana pe registrul in care se inregistreaza bolnavii. Am inchis repede registrul peste mana sa si l-am tras spre mine. Omul insa tragea cu putere de celalalt. Atunci a intervenit secretarul de partid care m-a intrebat:
- Tovarasa doctor, stiti cine este tovarasul?
- Nu stiu cine este tovarasul, dar eu am depus juramantul lui Hipocrate, asa ca informatiile despre pacientii mei raman secrete.
- Tovarasa, tovarasul este secretarul general al judetului!
- Raspunsul este acelasi.
Am smuls registrul cu putere, scapandu-l din mana puternica a barbatului si l-am bagat in sertarul biroului. Grupul a parasit cabinetul fara sa salute.
Dupa amiaza, in sedinta de partid, am aflat ca nu sunt eligibila pentru a deveni membra de partid pentru ca nu am o origine buna: socrul meu a facut puscarie.
Ca o paranteza, in anul in care socrul meu a fost condamnat (pe criterii politice), eu aveam 4 ani!
Seara, i-am povestit sotului meu intamplarea si pedeapsa primita de la insusi secretarul general.
L-a bufnit rasul si mi-a spus:
- Sâc, nu o sa mai fii membra de partid!
La care eu i-am raspuns:
- Sâc, nici tu nu o sa mai fii membru de partid!

Amintiri de altadata. Vremuri in care ti se imputa si de ce a stranutat strabunica cand a intrat secretarul de partid in camera. Vremuri in care nu te simteai onorat ca devii membru al unui partid (oare, in zilele noastre s-a schimbat ceva?). Vremuri in care totalitarismul nu avea respect pentru nimic. Vremuri pe care as vrea sa nu le uite copiii nostri pentru ca nu mi-as dori ca istoria sa se repete.

V-am relatat o amintire a unei prietene ce este vaduva de la 34 ani. Sotul ei a plecat prea repede la lumina, rapus de o boala necrutatoare. A ramas sa isi creasca singura copilul si sa pastreze mereu vie, in inimile celor care l-au cunoscut, imaginea sotului ei. Nu stiu de ce am sentimentul ca si acum, in prag de pensie, este la fel de indragostita de el si acum.

M-a deconectat povestirea ta, Robotico. Si pentru ca am gasit ceva ce se potriveste, manusa, la comentariu tau, aduc si eu un copy+paste, aici.

Sa spunem ca generatia venita imediat dupa noi este mai aproape de acele vremuri, dar noi le-am trait totusi.

Nascuti la inceputul anilor 60-70, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"..
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers".
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Azi noapte cand ceasul batea miezul noptii incepand anul nou, un inger a adus un dar pregatit special pentru tine, un dar care se afla in fata ta acum. Este intr-o cutie mare, impachetat cu hartie care arata ca razele de luna pe suprafata sclipitoare a unui lac, si este legat cu o panglica tesuta si ea la fel, tot din raze de luna.
Dezleaga panglica. Deschide cutia. Da la o parte hartia subtire si priveste la ce se afla in pachet, cea mai extraordinara mantie, facuta din iubire, din iubirea angelica preacurata, si tesuta cu fire de fericire si cu vise, fericirea ta si visele tale, tesuta special pentru tine. Unele fire sunt facute din emotia pe care o vei simti atunci cand visele tale vor deveni realitate. Alte fire sunt emotiile pe care le-ai simtit in trecut, in cele mai minunate momente din viata ta. Fiecare bucurie, ris, sarut si imbratisare este aici, fiecare moment tandru pe care l-ai impartasit cu ceilalti in trecut, si de acum inainte. Fiecare moment in care ai fost in mod sanatos mandru si incantat de un lucru minunat pe care tu sau cineva drag tie l-a realizat sau infaptuit, fiecare moment de pace sufleteasca in care ai simtit cum constiinta ta se extinde la infinit, una cu infinitul, unica, si te-ai vazut cu adevarat asa cum esti, copil al unui univers binevoitor, curat si nevinovat, binecuvantat cu iubire si indrumare. Toate sunt aici, in aceasta mantie tesuta special pentru tine.
Si cel mai extraordinar lucru este ca poti imbraca aceasta mantie chiar acum. Poti sa te infasori in ea si sa te simti imbratisat/a cu aceasta bucurie, iubire si pace sufleteasca chiar acum in acest moment, oricare ar fi problemele din viata ta. Nu este necesar sa astepti pana cand se intampla ceva ca sa simti toate aceste lucruri, poti sa le simti chiar acum: infasoara-te in aceasta mantie si lasa iubirea sa-ti deschida inima, si sa se arate pe fata ta, inflorind intr-un zambet fericit. Chiar acum.
Pune-ti mantia ingerilor pe tine in fiecare dimineata. Infasoara mantia strans in jurul tau si inspira bucuria vietii. Simte cum toata ingrijorarea se scurge de la tine si este inlocuita cu o iubire profunda care se revarsa pentru tine, asa cum esti, in chiar acest moment. Asculta cum canta ingerii atunci cand realizezi iubirea si grija lor, si relaxeaza-te in imbratisarea lor, cu incredere, stiind ca in tot timpul zilei ei vor veghea asupra ta.
Fa acest lucru in fiecare zi. Permite-ti sa simti aceasta bucurie pe care o doresti, chiar acum. Fa acest lucru si cel mai extraordinar miracol va incepe treptat sa se manifeste in jurul tau, atat de subtil si de treptat incat s-ar putea sa nu-ti dai seama de ce se intampla decat dupa ce a trecut ceva timp din acest an. Fa aceasta, fii chiar tu aceasta, fii bucurie, pace si iubire, lumineaza in jurul tau cu aceste calitati in fiecare moment, si incetul cu incetul toate circumstantele din viata ta vor incepe sa se transforme si sa se alinieze la energia pe care o transmiti in jur.
Ah, si uite, mai este in pachet o carte postala de la ingerul tau: Cea mai simpla cale de a-ti indeplini visul este prin a-ti oferi darul fericirii, chiar acum.

Nu este minunat?

Da! Si iti multumesc pentru secret.

Este minunat, Robotica.
Si ma aliniez celorlalte gargarite care spun ca ar trebui sa te apuci de scris. Esti o scriitoare exceptionala. Esti usor de citit si de inteles si ai un dar aparte de a transpune pe cel ce citeste in miezul povestirii.
Este un talet pe care ar fi pacat sa-l "irosesti" doar pe noi. Ar trebui sa te citeasca toata lumea.
Felicitari din inima. Este o incantare sa te citesc oricand.

Ninsoare de pupici

Iulia, din fericire, lumea mea este doar aceasta gradina. Respir si muncesc cu drag doar in gradina gargaritelor TTT.
Catalina, a inflorit un mac in plina iarna!

Mie imi face placere de cate ori vedem ca a aparut ceva nou scris in topicul tau, asa ca ne bucuram ca avem exclusivitate la gandurile tale si le asteptam intotdeauna cu drag.
Catalina, ma bucur ca ai revenit.

Ma numar si eu printre cele ce se bucura de exclusivitatea (daca se poate vorbi de asa ceva pe net) gandurilor tale.